1. După ce i-au consolat pe cei afectaţi, Abedam i-a spus lui Seth:

2. “Dragă Seth! Perioada de încercare s-a încheiat. Această furtună de foc al cărei scop a fost să solidifice metodic pământul şi-a făcut datoria, astfel încât este timpul să îi ordoni, prin puterea care ţi-a fost acordată, să înceteze complet, să tacă, iar cerul să se însenineze. Lasă numai munţii din depărtare să ardă, căci focul lor este necesar şi practic inofensiv. Amin!”

3. Seth a căzut la picioarele lui Abedam, i-a mulţumit, după care s-a ridicat din nou şi a spus, întinzându-şi braţele, cu inima profund emoţionată:

4. “O, Părinte preasfânt, Doamne şi Creator al tuturor lucrurilor! Aşa cum s-a petrecut din eternitate şi cum se va petrece de-a pururi, facă-se voia ta sfântă! Amin!”

5. De-abia a terminat Seth de rostit cuvântul Amin, că pe cerul întreg nu a mai rămas nici un norişor, cu excepţia câtorva coloane subţiri de fum, provenite de la munţii care ardeau încă la orizont. Bolta cerească arăta de parcă ar fi fost de-abia creată, împodobită cu stele minunate, astfel încât tot ce avea viaţă şi respira s-a bucurat de restaurarea liniştii şi a ordinii.

6. După realizarea acestui miracol, însoţit de o rouă răcoroasă, care a alinat rapid rănile naturii, şi de un vânticel plăcut, care mângâia uşor firele de iarbă strivite la pământ, Abedam li s-a adresat tovarăşilor Săi:

7. “Liniştea a fost restabilită, iar pământul este din nou împăcat. Haideţi acum să-i trimitem pe copii la casele lor, pentru a se bucura de odihna naturală binemeritată. Apoi ne vom întoarce şi noi la locuinţa noastră, pentru a-i alina pe cei care ne aşteaptă acolo”.

8. Cei şase s-au dus atunci cu toţii la copiii care înconjurau încă coliba lui Adam şi le-au spus că este timpul să meargă acasă şi să se liniştească, întrucât toate animalele s-au retras de mult în văgăunile lor din profunzimile pădurilor. De altfel, vor găsi cu toţii în colibele lor suficientă lumină care le va permite să caute prin fiecare colţişor al colibei, pentru a se convinge singuri că Tatăl atotputernic nu se află atât de departe de copiii Săi, aşa cum crezuseră ei în mod prostesc, în credinţa lor atât de oarbă.

9. După ce se vor convinge de restabilirea ordinii şi a păcii, şi de faptul că se aflau în afara oricărui pericol, ei vor trebui să îi mulţumească lui Dumnezeu, iar apoi să se odihnească.

10. Auzind aceste cuvinte liniştitoare, oamenii s-au ridicat şi s-au grăbit către colibele lor. Câţiva dintre cei mai bătrâni au mers însă la cei şase, au căzut la pământ în faţa patriarhilor, şi implicit în faţa lui Dumnezeu, cu inimile pline de recunoştinţă. După ce s-au ridicat din nou, unul dintre ei, care era al zecelea fiu al lui Seth, şi-a luat inima-n dinţi şi l-a întrebat pe tatăl său:

11. “O, tată, cum ai reuşit să faci ca toate elementele să asculte de cuvântul tău atât de prompt? Eu nu am observat niciodată până acum această putere la tine.

12. Într-adevăr, eu cred că trebuie să fie vorba de o putere mai mare decât a ta. O, răspunde-mi te rog, pentru ca şi noi să putem înţelege cum este posibil ca un om să facă aşa ceva!”

13. Seth i-a răspuns: “Dragul meu fiu Kaeam, văd că tu înţelegi prea bine ce îi este posibil şi ce nu omului. Totuşi, având în vedere că omul poate realiza multe lucruri cu ajutorul lui Dumnezeu, tu nu poţi înţelege încă ce s-a întâmplat astăzi. Aşteaptă însă ziua de mâine, împreună cu ceilalţi, căci vei vedea atunci o mare lumină, care va ilumina toate colţurile inimii tale, permiţându-ţi să vezi şi să înţelegi cu claritate cum se pot petrece asemenea lucruri.

14. Deocamdată, întoarce-te cu inima liniştită şi plină de recunoştinţă la coliba ta – acum purificată şi bine luminată – şi odihneşte-te, spre folosul vieţii tale naturale, în Numele Domnului. Amin!”

15. Abedam cel înalt a întărit şi El cuvântul Amin, după care a adăugat: “Când veţi intra în colibele voastre, găsindu-le curăţate de orice murdărie şi luminate, reamintiţi-vă diferenţa dintre cele ce sunt posibile pentru Dumnezeu şi cele ce sunt posibile pentru om.

16. După ce veţi descoperi această diferenţă, comparaţi inimile voastre cu colibele – aşa cum erau ele înainte şi cum sunt acum – şi astfel, un văl gros va cădea de pe ochii voştri, ceea ce vă va permite să recunoaşteţi cine a fost Acela care a luat cu adevărat parte la liniştirea furtunii. Amin!”

17. Kaeam i-a mulţumit pentru această lecţie importantă, după care a vorbit din nou: “O, tu, ale cărui cuvinte mi-au umplut întreaga fiinţă cu un suflu dătător-de-viaţă, îmi dai voie ca după ce îmi voi conduce familia în coliba ce mi-a servit atâta vreme drept sălaş, să mă întorc în acest loc şi să-mi petrec restul nopţii alături de prezenţa ta atât de plăcută, deşi în afara colibei lui Adam?”

18. Iar Abedam cel înalt i-a răspuns: “Kaeam, fă ceea ce îţi cere iubirea din inima ta! Dar dacă ai o credinţă desăvârşită şi îţi dai seama înlăuntrul tău că aici se petrec lucruri mai importante decât revenirea la coliba ta, atunci lasă-ţi deoparte grijile şi urmează-ne chiar acum la coliba lui Adam, care dispune de suficiente camere”.

19. Kaeam a răspuns plin de fericire: “O, tu, cel plin de glorie! Cât de dulci sunt cuvintele tale! Cine le-ar putea rezista, auzindu-le?

20. Iată, toate grijile mele anterioare s-au scufundat în pământ. Într-adevăr, chiar dacă aş avea o sută de colibe, o mie de copii şi o sută de neveste, i-aş părăsi pe toţi din iubire faţă de voi, şi în special faţă de tine, gloriosule învăţător.

21. Căci iată, eu cred că Acela de care ascultă elementele şi care are grijă de întregul pământ cu iubirea Lui sacră, nu va uita de sărmana mea colibă. De aceea, te urmez despovărat de orice griji, chiar şi până la capătul lumii, dacă asta va fi voia ta! Amin!”