1. Apoi, Abedam l-a întrebat pe Jared: “Vrei să-Mi spui şi tu, la fel ca părinţii tăi, ce ai descoperit înlăuntrul tău în timpul absenţei noastre?”

2. Iar Jared i-a răspuns: “Iată, ştiam că nu este prea mult de descoperit; de aceea, eu nu am căutat nimic, ci m-am relaxat şi am visat cum era înainte şi după această experienţă îngrozitoare a furtunii. Astfel, am visat despre lucruri frumoase – cât de minunat ar fi fost dacă Asmahael ar fi rămas printre noi şi ar fi locuit la mine, aşa cum mi-a promis. O, cât de fericit aş fi fost!

3. Am visat apoi cât de mult ne-am fi bucurat noi toţi dacă El, în calitatea Lui de Emanuel Abba, ar fi rămas cu noi până la această experienţă a furtunii.

4. Am visat în continuare că Emanuel Abba ne-a trimis intenţionat această furtună pentru a ne testa iubirea şi credinţa în El. Şi am mai visat că El Însuşi se afla printre noi în mijlocul acestei furtuni, poate chiar în furtuna însăşi.

5. Şi astfel, am continuat, vis după vis. Nu am găsit nici o lumină nicăieri, dar inima mea s-a simţit mai uşoară şi mai liniştită.

6. Căci m-am gândit în sinea mea că dacă am reuşit chiar şi numai să-L visez pe Acela pe care inima mea îl iubeşte cu o asemenea ardoare, la fel ca un pretendent tânăr care visează la aleasa inimii lui, aceasta este oricum o graţie imensă, oricum mai mare decât aş merita eu vreodată.

7. Şi iată, în acest fel, am putut trăi stări succesive de beatitudine, visând că trec dintr-o stare de extaz în alta. Asta este tot ce am găsit. De ce să mai caut în altă parte, când am găsit ceea ce mi-a dăruit mult-adoratul inimii mele. Şi mai doresc să adaug că nici nu doresc să mai caut şi să mai găsesc altceva. De altfel, eu sunt convins că Emanuel nu va privi cu mânie către mine atunci când – potrivit învăţăturii Sale – va trebui să părăsesc acest pământ, cu acest dar al Său, care îmi oferă o beatitudine atât de mare.

8. Şi astfel, eu mă voi bucura întotdeauna de Dumnezeu, de Emanuel, de mult iubitul meu Abba.

9. Iată, dragul meu străin, aceasta este comoara nepieritoare pe care am găsit-o”.

10. Auzind această mărturie a lui Jared, Abedam Şi-a dus mâna la ochi pentru aşi şterge o lacrimă. Abia după mai multă vreme şi-a luat El mâna de la ochi şi i-a spus lui Jared:

11. “Jared, ridică-te şi vino la Mine, căci de acum înainte nu vei mai fi nevoit să visezi la Emanuel, pe care îl iubeşti atât de mult şi pe care L-ai iubit dintotdeauna. De altfel, acesta este chiar motivul pentru care Asmahael s-a decis să locuiască în coliba ta. Da, nu va mai trebui să visezi niciodată la El, căci El va trăi de-a pururi sub acoperişul casei tale.

12. Vino, Jared, nu-Ţi fie teamă, căci iată, Emanuel al tău, Abba al tău, Tatăl tău iubit, şi-a deschis braţele către tine şi te aşteaptă!

13. Iată, Eu voi clădi un cer, care va fi cel mai înalt cer între toate, dar nimeni nu va fi admis în el dacă nu va veni să Mă întâmpine cu această descoperire cu care M-ai întâmpinat tu întotdeauna, în secret, la fel cum ai făcut şi acum.

14. O, dragul Meu Jared! Ascultaţi, Enoh, Methuselah şi Lameh, voi trăiţi cu toţii sub acelaşi acoperiş. Iubirea nu va permite niciodată să fiţi despărţiţi, nici între voi, şi nici de Mine; astfel, Eu voi rămâne de-a pururi cu voi şi cu descendenţii voştri. Până la sfârşitul tuturor timpurilor, descendenţii voştri vor fi uşor de recunoscut prin faptul că Eu îmi voi face întotdeauna sălaş în interiorul lor.

15. Vedeţi, aceasta este adevărata iubire: tăcută şi răbdătoare, fără să caute niciodată nimic, cu excepţia obiectului iubirii ei. După ce inima L-a găsit pe Acela pe care îl iubeşte, ea este fericită, uluitor de fericită, chiar dacă iubitul ei nu se mai află în faţa ochilor ei, căci el se va regăsi cu atât mai mult în inimă.

16. Atunci când cel iubit vede acest dor nestins, liniştit şi plin de răbdare, al celui care iubeşte, şi care este simultan plin de smerenie, de-abia îndrăznind să privească spre obiectul iubirii sale, adevăr vă spun: acesta şi numai el este egal Celui pe care îl iubeşte, şi care l-a iubit la rândul Lui cu mult înainte de a se naşte.

17. Cei care vor face ceea ce l-am sfătuit pe Enos, vor trăi; dar Eu voi locui numai în casele celor ca Jared! Amin!”

18. În sfârşit, Abedam s-a întors către Methuselah şi l-a întrebat: “Methuselah, acum ştii Cine vorbeşte cu tine; dar nu trebuie să-Ţi fie teamă să-Mi spui ce ai descoperit la rândul tău. Aşadar, dacă eşti de acord, te invit să vorbeşti!”

19. Cutremurat, Methuselah a vorbit în cele din urmă, cu o voce tremurătoare: “O, Doamne şi Tată, Tu, care cunoşti toate inimile şi tot ce se află înlăuntrul nostru, cum de mă întrebi pe mine, care nu reprezint nimic în faţa Ta?

20. Iată, eu nici măcar nu mă cunosc, în timp ce Tu mă cunoşti în întregime. Dacă aş vorbi acum în faţa Ta, cât de uşor s-ar putea întâmpla să rostesc – în ignoranţa mea – un neadevăr.

21. Şi cum Te-aş mai putea privi atunci în ochi pe Tine, Tatăl preasfânt? De aceea, judecă-mă aşa cum m-ai găsit; dar Te implor, fii milostiv şi plin de compasiune cu mine”.

22. Iar Abedam i-a răspuns: “Methuselah, ceea ce ai spus acum este exact ceea ce ai găsit înlăuntrul tău, iar această descoperire stă acum în faţa ta. Adevăr îţi spun: şi tu stai în interiorul colibei lui Jared, deci sub acelaşi acoperiş cu Mine.

23. Aşadar, toată lumea trebuie să caute; şi toată lumea trebuie să ajungă sub acelaşi acoperiş. Cei care vor căuta aşa cum ai făcut-o tu, vor găsi ceea ce ai găsit tu.

24. Totuşi, fiindcă te-ai raportat la Mine ca la un judecător, vei fi nevoit să trăieşti cel mai mult dintre toţi pe acest pământ, căci ascultă, deşi Eu sunt un judecător pentru toate fiinţele, copiii nu trebuie să-şi numească Tatăl – judecător. De acum înainte, toţi cei care îşi vor considera Tatăl un judecător, vor fi judecaţi. De aceea, o viaţă foarte lungă pe pământ va fi un micuţ dar pentru tine din partea judecătorului, pentru ca tu să ai suficient timp la dispoziţie pentru a recunoaşte din nou în judecător pe Tatăl tău. Amin!

25. Iar acum, copii, iată, s-a apropiat de miezul nopţii, iar corpul vostru are nevoie de odihnă; de aceea, haideţi să ne retragem la culcare.

26. Tu, mult iubitul Meu Jared, ai libera opţiune de a alege dacă preferi să rămâi aici, alături de Mine, sau dacă doreşti să vin Eu cu tine în coliba ta, pentru a sta cu tine”.

27. Profund emoţionat, Jared i-a răspuns: “O, Tată, adoratul meu Tată, facă-se voia Ta, acum şi de-a pururi!

28. Este întotdeauna atât de bine să fii alături de Tine, iar coliba mea este acolo unde Te afli Tu; aş dori însă ca nimeni să nu fie dezavantajat din cauza mea. Facă-se voia Ta! Amin!”

29. Iar Abedam i-a răspuns: “Da, ai dreptate; aşadar, rămâi aici, alături de Mine. Amin!”

30. Apoi, s-au retras cu toţii, cu inimile pline de recunoştinţă şi iubire.