1. În continuare, Enoh a trecut la treabă, plasând lemnele cele mai curate de cedru pe altar, încrucişate, rugându-se în permanenţă.

2. În timp ce îşi vedea de treabă, câţiva oameni din regiunea de miazăzi au venit la el şi l-au întrebat de ce aşează deja lemnele pe altar, când obiceiul cerea ca ele să fie aşezate numai seara.

3. Enoh le-a răspuns tot printr-o întrebare: “De ce sunteţi îngrijoraţi? Credeţi că fac acest lucru în mod arbitrar?

4. Sau a devenit acţiunea mea o minciună pentru voi numai pentru faptul că nu o înţelegeţi?

5. O, da, multe lucruri par mincinoase în ochii celui orb; căci orice i-ai spune acestuia, cuvintele tale nu reprezintă altceva decât o minciună atâta vreme cât el este orb.

6. La ce-i foloseşte orbului lumina strălucitoare a soarelui? De ce s-ar chinui cineva să-i explice strălucirea acestei lumini, minţindu-l astfel? Căci pentru cel orb, soarele este negru, şi el se încăpăţânează să creadă asta. De aceea, un soare strălucitor trebuie să fie o minciună pentru el, căci dacă adaugi un corp străin la comoara cuiva, ce reprezintă acesta faţă de propria sa comoară? Nimic altceva decât o minciună, căci el nu este precum comoara sa, ci doar un corp străin, care practic nici nu există pentru acela care nu recunoaşte decât semnele caracteristice ale comorii sale.

7. De aceea, mă întrebaţi degeaba, căci astăzi eu sunt mai puţin înclinat ca oricând să vă mint. Pentru cel care aparţine adevărului, întreaga falsitate s-a scufundat în nimicnicia eternă; în schimb, ce semnificaţie ar putea avea adevărul autentic divin pentru acela a cărui inimă este încă plină de falsitate, pe care el o confundă cu adevărul? El nu ar putea semnifica nimic altceva decât o minciună.

8. Ce înseamnă lumina interioară a spiritului pentru acela care caută lumina lumească? Nimic altceva decât o minciună, o beznă absolută. Cum ar putea fi altfel, de vreme ce acea lumină bate mult mai departe decât poate ajunge privirea respectivei fiinţe?

9. De aceea, vă rog să mă lăsaţi în pace! Voi nu puteţi înţelege deocamdată cărările Domnului, căci această noapte v-a întunecat inimile, astfel încât voi nu mai puteţi să vă daţi seama că iubirea adevărată pentru Dumnezeu nu depinde de nici o regulă, fiind complet liberă, la fel ca şi ofranda pe care i-o aduce ea. Dacă vă iubiţi soţiile liber, şi nu doar la anumite ore sau în funcţie de anumite reguli, de ce ar trebui să vă măsuraţi iubirea faţă de Dumnezeu?

10. Aşadar, mergeţi şi meditaţi mai bine la cele spuse de mine! Amin!”

11. După ce Enoh a rezolvat cu curiozitatea celor de la miazăzi în această manieră – extrem de potrivită pentru nivelul lor de înţelegere – aceştia au început să mormăie în barbă, fiind extrem de enervaţi de modul în care fuseseră trataţi de Enoh, căci – ziceau ei – nu puseseră întrebarea cu rea intenţie.

12. Unul dintre ei le-a spus celorlalţi: “Ascultaţi, fraţilor, eu îl cunosc suficient de bine pe Enoh, şi din câte mi-am dat seama încă de ieri, privind de la distanţă, bănuiesc că patriarhii i-au încredinţat lui sarcina de a realiza sacrificiul. Având în vedere că el s-a comportat şi a vorbit întotdeauna ciudat, eu cred că la fel de ciudat va proceda şi acum.

13. Părerea mea fermă este însă că vechiul obicei devoţional – aşa cum ni l-a lăsat moştenire Abel, şi despre care este cert că îi este plăcut lui Dumnezeu – nu ar trebui lăsat cu atâta uşurinţă la discreţia unui singur individ, iar dacă ar fi să se hotărască o schimbare, aceasta ar trebui stabilită de întreaga adunare a copiilor. Căci nu suntem noi cu toţii egali, în calitatea noastră de oameni?

14. Dacă este să ne dăm aprobarea asupra corectitudinii unui sacrificiu, acesta ar trebui să respecte şi sfatul nostru. De vreme ce noi ne opunem însă lui, este limpede că el nu este valabil pentru noi.

15. Cum am putea noi să acceptăm acest lucru, şi de ce am face-o, ţinând cont că anterior, noi am fost întotdeauna consultaţi în chestiunile pur divine?

16. De aceea, eu zic ca Sethlahem, cel mai în vârstă şi mai experimentat dintre noi, să meargă din nou la Enoh şi să-l întrebe cu toată fermitatea ce înseamnă această amplasare a lemnului pe altar, la ora aceasta”.

17. Sethlahem i-a răspuns însă celui supărat: “Ascultă, nu-mi place deloc ideea ta; căci ieri am avut prilejul să-l văd pe Enoh într-o postură cu totul extraordinară.

18. L-am văzut înzestrat cu o putere atât de mare, încât dacă mă gândesc bine, chiar şi cum mă trec fiori pe şira spinării.

19. Această noapte a fost îngrozitoare. Elementele urlau teribil, după cum ştiţi prea bine, astfel încât noi am fugit cu toţii spre înălţimi, unde am căzut cu faţa la pământul care se cutremura, în timp ce furtuna continua dezlănţuită. Dar oricât de mare ar fi fost teama mea, nu puteam să-mi scot din inimă ceea ce am văzut şi am descoperit ieri în privinţa lui Enoh.

20. Vă mai amintiţi cred cazul acela în care câţiva dintre noi au simţit nevoia să coboare în ţinuturile de jos – mă aflam de altfel şi eu printre ei – dar un tigru s-a aşezat în faţa noastră şi ne-a împiedicat să avansăm, demonstrându-şi puterea prin uciderea unui taur uriaş.

21. Ei bine, acelaşi tigru, pe care l-am recunoscut perfect, i se supunea ieri lui Enoh precum un miel, ascultând de fiecare semn al acestuia. Nu numai că uriaşa fiară i se supunea întru totul lui Enoh, dar – lucru nemaiauzit – ea a început să vorbească, adresându-ne nouă, tuturor, cuvinte pline de înţelepciune.

22. Voi nu aţi observat toate acestea, căci zăceaţi la pământ, în apropiere de colibele voastre, la o distanţă considerabilă. Eu mă aflam însă chiar în faţă, şi credeţi-mă, nu voi putea uita vreodată ce am văzut şi ce am auzit.

23. După cum vă imaginaţi, am fost foarte impresionat de Enoh, şi cu prima ocazie, am încercat să vorbesc cu el.

24. Dar atunci când mi-am exprimat dorinţa de a deveni discipolul său, el mi-a spus o parabolă referitoare la contemplarea unui lanţ muntos aflat la distanţă, explicându-mi diferenţa într-o manieră atât de grafică, încât prin comparaţie cu înţelepciunea lui, m-am simţit de parcă abia aş fi părăsit pântecul mamei mele.

25. Şi din câte mi-am dat seama, toţi patriarhii – inclusiv Adam – ascultau întru totul de cuvântul lui.

26. Ţinând cont de toate acestea, eu unul vă spun: dacă cineva doreşte, după modul în care a tratat el curiozitatea noastră nepotrivită, să-i mai pună o întrebare, încă şi mai nepotrivită, nu are decât, dar acela nu voi fi eu!

27. De altfel, sunt convins că oricare dintre voi ar încerca aceasta, o bătălie cu el ar fi cel mai ridicol lucru cu putinţă, precum aceea dintre un leu şi un şoarece. Nu cred că trebuie să fii un mare profet pentru a-ţi da seama în avans cine va fi victorios.

28. Dacă totuşi doriţi să îi puneţi întrebarea voastră fermă, eu unul vă doresc noroc şi cât mai multă lumină. Aş mai dori să adaug totuşi un lucru înainte de aceasta, şi anume, că nu trebuie să glumeşti cu cei care se află aproape de Dumnezeu. În loc să-i chestionăm în mod penibil, mai bine le-am observa acţiunile, căci cărările marelui Dumnezeu sunt de nepătruns pentru noi, iar hotărârile Sale sunt insondabile.

29. Gândiţi-vă bine la aceste cuvinte înainte de a îndrăzni să faceţi vreun pas mai departe!”

30. Auzind cuvintele lui Sethlahem, grupul celor supăraţi a renunţat la planul său şi a urmat sfatul înţelept al acestuia.

31. Ascultând de o inspiraţie lăuntrică, Enoh l-a chemat însă la el pe Sethlahem şi i-a spus:

32. “Sethlahem, doresc să te laud! Iată, ai acţionat acum în spiritul adevărului, întărindu-i pe cei slabi, care fără ajutorul tău, ar fi căzut într-un abis fără fund, căci în orbirea lor, ei nu pot vedea pe ce calcă.

33. De acum înainte nu mă vei mai părăsi, până când nu vei vedea şi tu ceea ce ochii tăi muritori nu au văzut încă, iar urechile tale muritoare nu au auzit încă.

34. Oare nu ţi se pare ciudat să vezi această zi atât de splendidă, după o noapte atât de îngrozitoare?

35. Iar dacă ai fost atent la furtună şi ai văzut cât de brusc a luat ea sfârşit, spune-mi, acest lucru nu ţi s-a părut la fel de ciudat?”

36. Sethlahem i-a răspuns: “O, Enoh, cine nu a observat toate acestea? Dar la ce ne foloseşte nouă, celor ca mine, această simplă observaţie? Căci eu nu înţeleg nimic din tot ce se întâmplă, fiind nevoit să-mi spun singur, drept consolare:

37. „Domnul Iehova ştie mai bine de ce se petrece cutare sau cutare. Iar cei care sunt mai apropiaţi de Iehova decât mine vor şti cum să afle mai multe; îi mulţumesc oricum lui Dumnezeu pentru pacea pe care mi-a dăruit-o şi care îmi oferă o satisfacţie deplină.

38. Ce zici, dragă Enoh? Nu am dreptate?”

39. Enoh i-a răspuns: “O, Sethlahem, solul tău este foarte bun. Dacă sămânţa va cădea pe acest sol, ea va aduce un rod de o mie de ori mai bogat.

40. Ascultă, astăzi vei vedea un străin în mijlocul nostru. Du-te la Acesta, iar El îţi va spune cu un singur cuvânt mai multe decât aş putea-o face eu în o mie de ani. Da, adevăr îţi spun, El te va trezi mereu şi mereu.

41. Deocamdată nu-ţi pot spune mai multe, căci îl văd apropiindu-se deja!”