1. Auzind cuvintele lui Abedam cel înalt, Sethlahem a început să bănuiască faptul că asistă la ceva deosebit de măreţ. Inima sa ardea, şi o intuiţie interioară îi spunea: “Nici un om nu ar putea vorbi precum acest străin. Cred că se ascunde ceva extraordinar în spatele lui”.

2. Ghidat şi influenţat într-o mare măsură de această intuiţie interioară, Sethlahem a păşit în faţa lui Abedam cel înalt, cu cea mai mare umilinţă, şi l-a întrebat:

3. “Sublimule străin, plin de o înţelepciune divină, şi după câte îmi dau seama, şi de o putere divină, vrei să accepţi acest mic serviciu din partea mea, şi anume de a mă duce să Ţi-i aduc pe aceia care murmură împotriva aranjamentelor făcute de Iehova, fără să-şi dea seama că Dumnezeu cel etern şi preasfânt a prevăzut încă de la începutul eternităţii ce s-a petrecut vreodată, ce se petrece şi ce urmează să se petreacă, impunându-şi propria voinţă într-o anumită măsură, chiar şi în ceea ce îi priveşte pe oamenii cei liberi?

4. Din câte îmi dau seama după cele ce mi-a spus Enoh în legătură cu tine şi după ce am auzit discuţia ta cu Enoh de adineaori, sunt convins că un singur cuvânt din partea ta adresat acestor rebeli ar contribui mai mult la transformarea lor benefică decât o mie de cuvinte ale mele.

5. Aceştia şapte sunt de departe cei mai încăpăţânaţi din întreaga regiune de miazăzi.

6. Într-adevăr, eu cred că nimic rău nu trebuie să li se întâmple, dar ei trebuie totuşi transformaţi în bine, da, cu siguranţă este necesar acest lucru.

7. Dacă eşti de acord, voi pleca numaidecât la ei!” – Iar Abedam cel înalt i-a răspuns:

8. “Sethlahem, adevăr îţi spun, dacă ai fi înţeles Cuvântul Meu, ţi-ai fi dat seama că Mă pot descurca perfect şi fără tine.

9. Totuşi, de vreme ce Eu nu sunt altceva decât un străin pentru tine, poţi să mergi şi să faci ceea ce doreşti să faci.

10. Dacă totuşi, cei şapte rebeli nu vor dori să te urmeze, poţi să te întorci în mijlocul nostru, chiar dacă nu ai realizat nimic. Amin!”

11. Sethlahem a pornit imediat către cei şapte rebeli, care stăteau la circa 50 de paşi mai încolo. Ajuns acolo, unul dintre ei l-a întrebat, bătându-şi joc de el:

12. “Ei, cu ce măsură ai devenit mai înţelept?

13. Ţi-a adus Enoh mai multă lumină în legătură cu parabola de ieri, pe care nu ai înţeles-o? Sau poate ţi-a făcut cunoştinţă cu un alt tigru vorbitor?

14. Da, da, cu oameni ca tine, întotdeauna este necesară vreo fiară vorbitoare care să devină un predicator al înţelepciunii, căci cuvintele noastre nu sunt suficient de bune pentru alde voi!

15. Ascultă, Sethlahem, păcat că acest Enoh atât de ciudat nu a fost cu noi în timpul nopţii precedente, când câteva sute de tigri şi alte fiare de toate felurile ne-au onorat cu prezenţa lor. Imaginează-ţi câte lucruri interesante ai fi putut învăţa de la aceşti înţelepţi cu coada lungă dacă Enoh i-ar fi făcut să vorbească!

16. Într-adevăr, nebunia ta a ajuns cam prea departe! Auzi, un tigru vorbitor!

17. Dacă lucrurile vor continua astfel, la anul o să auzi vorbind chiar iarba, dacă nu cumva şi pietrele, sau chiar marea.

18. Iar în celălalt an, dacă vei crede cu fermitate – ştiu că acesta este motto-ul tău – fiecare picătură de ploaie ce va cădea din cer îţi va spune: „Bună dimineaţa, înţeleptule Sethlahem! Cum ai dormit azi-noapte?‟

19. Abia atunci te vei trezi probabil şi îţi vei destupa urechile suficient de mult, după care îţi vei deschide gura chiar mai larg decât îşi deschide tigrul fălcile atunci când înghite un taur, pentru a spune: „Ce se întâmplă?‟

20. Sethlahem, tot nu îţi dai seama de nebunia visurilor tale legate de înţelepciune?

21. Ascultă, dacă din timpuri imemoriale, potrivit mărturiei lui Adam, care continuă să trăiască şi merită să fie crezut, căci el este tatăl nostru, al tuturor – presupunând că el este într-adevăr primul om de pe acest pământ, care este totuşi puţin prea mare pentru a fi fost creat pentru un singur om –, există toate aceste obiceiuri străvechi şi pioase, de ce crezi tu că ele ar trebui schimbate, cu atât mai mult cu cât pentru cei cu adevărat înţelepţi această ceremonie străveche nici nu contează, mai puţin poate pentru a respecta venerabila tradiţie istorică? Dacă ar fi să anulăm această tradiţie, spune-mi, la ce le-ar mai folosi acest joc de copii oamenilor care gândesc?

22. Tu – care eşti totuşi un înţelept – chiar poţi crede că Dumnezeu îşi poate găsi vreo plăcere în faptul că noi aprindem câteva vreascuri în onoarea Lui, după care ne holbăm la o oaie măcelărită cum se consumă la foc mic, cu ochi poate chiar mai îndobitociţi decât cei ai oii înseşi?

23. Într-adevăr, o concepţie atât de aberantă despre Divinitate, pentru a Cărei mărturie, milioane de stele şi de sori ard pe cer ca o ofrandă perpetuă, nu îi face deloc cinste sufletului uman.

24. Dacă ţi-a mai rămas vreo scânteie de înţelepciune, oricât de mică, spune-mi, Sethlahem, dacă nu am dreptate, în cazul – desigur – în care vreun înţelept îmblănit nu ţi-a şoptit cumva o învăţătură diferită de a mea. Căci noi ştim prea bine de ce este în stare o asemenea fiară mâncătoare de tauri.

25. Dacă vrei şi crezi că eşti în stare, vorbeşte! Sau poate că nu-ţi poţi deschide gura suficient de larg?

26. Ascultă, urechile noastre nu trebuie gâdilate mai întâi de răgetul unui tigru pentru a auzi marea înţelepciune a lui Enoh, pentru urechile noastre umane fiind de-a dreptul suficientă o voce umană obişnuită. Aşadar, poţi să-ţi deschizi acum marea ta gură. Amin!”

27. Vă puteţi imagina cu uşurinţă ce a simţit sărmanul Sethlahem în timpul acestui discurs acid, îndeosebi dacă veţi ţine seama că el dorea să se laude puţin, fiind încă destul de mândru de experienţele sale. Pe de altă parte, fusese atât de impresionat de cuvintele lui Enoh şi ale străinului, încât se aştepta tot timpul ca pământul să se deschidă şi să-i înghită pe cei şapte blasfemiatori.

28. De aceea, el a fost incapabil să rostească un singur cuvânt de răspuns, întorcându-se extrem de umilit la locul unde îl aşteptau străinul şi Enoh.