1. Eu le-am spus atunci tuturor celor de faţă, care se mai aflau încă prosternaţi la pământ în faţa Mea: “Ridicaţi-vă, prieteni şi fraţi! Adoraţia pe care Mi-aţi arătat-o Mie este dreaptă, căci ea este pentru Cel care este în Mine, sfântul Tată Ceresc, în vecii vecilor! Dar El este de-a pururi în Mine, aşa cum Eu, la fel ca şi voi toţi, suntem în El, ceea ce înseamnă că ar trebui să staţi mereu în ţărână în faţa Mea, cu cea mai profundă veneraţie. Iar acest lucru nu poate fi prea plăcut pentru voi şi nici n-am avea ceva de câştigat de pe urma lui, nici Eu, şi nici voi.

2. De aceea, este de ajuns să credeţi în Mine, să Mă iubiţi ca pe unul dintre cei mai buni fraţi sau prieteni ai voştri şi să urmaţi întocmai cuvântul Meu. Dincolo de acest lucru, nimic nu are valoare, căci Eu nu am venit în lume pentru a Mă lăsa adulat de oameni, asemeni unui Mercur sau unui Apollo, ci pentru a-i tămădui pe toţi cei cu sufletul sau cu trupul bolnav şi pentru a le arăta oamenilor calea cea dreaptă către viaţa veşnică! Aceasta este tot ceea ce cer Eu de la voi; iar ceea ce trece dincolo de acest lucru este trufie, prostie sau idolatrie şi nu foloseşte la nimic.

3. Este drept că omul trebuie să se roage fără încetare lui Dumnezeu, Creatorul său, căci Dumnezeu este sfânt şi vrednic de toată închinarea. Însă Dumnezeu este spirit pur şi de aceea I te poţi închina doar întru spirit şi în tot adevărul.

4. Ce înseamnă însă să te rogi lui Dumnezeu întru spirit şi în tot adevărul? Iată, aceasta înseamnă următoarele: să crezi neabătut în unicul şi adevăratul Dumnezeu, să-L iubeşti din toată fiinţa ta şi să respecţi poruncile Sale, care nu-sunt deloc grele!

5. Cel care doreşte să facă acest lucru, în primul rând acela se roagă lui Dumnezeu neabătut, iar, în al doilea rând, el se roagă lui Dumnezeu din tot sufletul său şi întru tot adevărul Căci orice rugăciune care se dovedeşte doar formală este o minciună sfruntată, prin care Dumnezeu, ca adevăr etern, nu este venerat, ci dimpotrivă, este profanat!

6. Ridicaţi-vă deci privirea ca oameni liberi ce sunteţi, ca fraţi ai Mei, ca prieteni ai Mei, şi nu Mă mai idolatrizaţi de acum înainte şi nu Mă demascaţi în faţa lumii înainte de vreme; căci acest lucru i-ar dăuna lumii mult mai mult decât i-ar fi de folos!”

7. După aceste cuvinte, s-au ridicat cu toţii de jos, iar Matael a rostit: “Cu adevărat, aşa poate vorbi doar un Dumnezeu plin de înţelepciune şi iubire! O, cât de diferit simt şi gândesc acum faţă de cum gândeam şi simţeam înainte! Doamne, doar o rugă Te rog să mi-o mai asculţi: nu lăsa ca sufletul nostru să mai treacă vreodată printr-o asemenea încercare ca cea din care tocmai ne-a salvat iubirea, îndurarea şi puterea Ta!”

8. Iar Eu am spus: “Rămâneţi întru Mine prin ascultarea cuvântului Meu; păstraţi-l în sufletul vostru şi trăiţi potrivit lui, şi atunci puterea şi iubirea Mea vor fi în voi şi vă vor apăra de orice altă ispită!

9. În toată această perioadă, ucenicii Mei au consemnat în scris cele strict necesare, cele în special trebuincioase omului. Citiţi toate acestea, urmăriţi să le înţelegeţi şi procedaţi în consecinţă, iar de mai mult nu veţi avea nevoie până va veni vremea înălţării Mele!” Iar cuvintele acestea i-au umplut de mulţumire pe cei cinci.

10. Eu însă M-am adresat atunci lui Cyrenius şi i-am spus: “Prietene, iată că am terminat aici, aşa că hai acum să ne îndreptăm către ceilalţi şi să vedem cât de tare au păcătuit ei faţă de legile Romei. Ai grijă însă, nici cu aceştia nu ne vom putea înţelege prea uşor, căci au mult păr pe limbă! Hai, deci, să mergem la ei!”