Acustic Milenar
|
Posted: 30.12.2010, 12:03 Post subject: Capitolul 44 - Domnul se îngrijește de ostatici |
|
|
Capitolul 44
Domnul se îngrijește de ostatici
1. Suetal era mut de uimire și i s-a adresat lui Iulius: Stăpâne, este de neînțeles cum a dobândit omul acesta o asemenea înțelepciune! Doar îl cunosc bine încă din Templu, unde n-a făcut niciodată dovada vreunei înțelepciuni deosebite! Atunci când am fost aduși, odată cu el, de la Ghenizaret încoace, el era cuprins de o turbare furibundă și nu avea câtuși de puțin o înfățișare omenească. Și iată că n-au trecut bine douăzeci și patru de ore de când se găsea în starea aceea de turbare, și el dă dovadă de un grad de înțelepciune la care probabil că nici Solomon n-a visat, în pofida marii sale înțelepciuni! Spune-ne, te rugăm, ce s-a petrecut cu el? Cum de s-a luminat într-atâta?
2. Iulius i-a răspuns: Oare nu știți voi că lui Dumnezeu nimic nu-i este cu neputință? Ascultați numai cu atenție ce are a vă spune și până la urmă veți descoperi chiar în voi înșivă cum poate dobândi un om într-un timp atât de scurt atâta înțelepciune! Ex trunco non fit Mercurius (*1), spune un proverb roman; buturuga este neclintită și nu se mișcă în nici un fel, pe când în mitologia romanilor nici un alt zeu nu este atât de activ ca Mercur: Mercur reprezintă, prin urmare, activitatea intensă, plină de zel, iar buturuga - totala nemișcare. Deci dintr-o buturugă nu va ieși niciodată un Mercur. De aceea, vorba înțeleaptă spune că trebuie să te străduiești din plin pentru a ajunge la adevărata înțelepciune, căci altă cale spre ea nu se cunoaște. Ea nu poate fi învățată la fel ca vreo altă știință, ci doar dobândită înlăuntrul tău și prin tine însuți, prin strădanii reale, potrivit învățăturilor despre înțelepciune.
3. Dacă vreți așadar să aflați cu adevărat cum a dobândit Matael o asemenea înțelepciune, care vă uimește atât de mult, trebuie ca pe calea propriilor voastre eforturi asemănătoare, să ajungeți prin voi înșivă la înțelepciune, căci altminteri nici o întrebare nu duce la nimic și nici un răspuns la întrebările voastre nu vă ajută cu nimic.
4. Suetal: Toate bune și frumoase; dar cine ne poate arăta, limpede, calea cea dreaptă?
5. Iulius: N-a bătut încă de prânz, iar până diseară mai e multă vreme; în timpul acesta veți mai auzi și veți mai afla multe, iar drumul vi se va înfățișa limpede. Acum însă judecați bine cele auzite, și atunci toate cele care vor urma vi se vor părea clare și ușor de înțeles. Acestea fiind spuse, considerați-vă de-acum liberi și neamenințați de vreo pedeapsă, dar nu vă mai lăsați niciodată ademeniți să mai uneltiți împotriva noastră, căci a doua oară nu veți mai scăpa la fel de ușor ca acum!
6. După cuvintele acestea, Iulius a revenit lângă noi, adică lângă Mine și lângă Cyrenius, și M-a întrebat dacă ancheta și sentința sa au fost așa cum trebuie.
7. Atunci Eu i-am răspuns: Este mulțumită inima ta, adică vocea iubirii din tine, de felul în care au decurs lucrurile? Ce-ți spune ea?
8. Iar Iulius a spus: În inima mea domnește cea mai mare mulțumire, totodată însă simt și îngrijorare pentru felul în care vom reuși să-i conducem pe oamenii aceștia pe calea cea dreaptă!
9. Eu: Dacă așa stau lucrurile, atunci totul este în cea mai bună rânduială și vom reuși în ceea ce ne-am propus cu oamenii aceștia; firește însă că vor trebui să mai facă față la destule încercări mai mici. Faptul că-i primiți în legiunea străină este un lucru bun; trebuie însă să le acordați cât mai multe șanse, pentru ca să poată păși înainte pe drumul cunoscut ai mântuirii. Pe cei cinci însă, cu Matael în frunte, ar fi bine să-i răspândiți printre ceilalți membri ai legiunii, căci ei vor aduce sprijin tuturor în numele Meu și se vor dovedi în scurt timp folositori prin înțelepciunea lor. În Galileea însă este bine să nu rămână deocamdată. Căci nu va trece mult timp și Templului îi va ajunge la ureche că patruzeci și șapte de membri ai săi și-au întors fața de la el și o să înceapă să-i vâneze folosindu-se de Irod. Dacă nu-i va găsi însă în Galileea sau în altă parte, atunci urmăritorii se vor întoarce acasă fără vreun rezultat; se va considera că cei patruzeci și șapte au pierit pe undeva sau s-au pierdut și nu se va mai sinchisi nimeni de ei. Și astfel, voi, romanii, rămâneți acoperiți, iar cei patruzeci și șapte vor fi acoperiți și ei prin voi, și toată lumea va scăpa cu fața curată, fără a trebui să recurgem la vreo minciună!
10. Cyrenius a întrebat: Dar în Tir și Sidon nu vor fi ei oare în siguranță? Căci acolo sunt doar foarte puțini evrei.
11. Eu i-am răspuns: O, ba da, acolo sunt fără îndoială mult mai în siguranță decât oriunde în Galileea, dar și mai în siguranță ar fi de pildă în Africa, sau în vreun oraș de la Pontus Euxinus (*2).
12. Cyrenius: Prea bine, o să găsesc eu un loc potrivit pentru ei, unde să nu fie expuși răzbunării evreilor; iar dacă iscoadele acestora vor ajunge chiar și până acolo, vom găsi noi mijloace să le risipim toate bănuielile!
13. Iar Iulius a spus și el: Mie îmi pare foarte rău, în special de cei cinci, că trebuie să-i trimitem atât de departe; căci este de-a dreptul uimitor ce înțelepciune profundă au dobândit ei, și cu sprijinul lor am putea ajunge și noi mult mai repede la idealurile adevărate ale vieții decât prin propriile noastre puteri.
14. Și atunci am spus Eu: Prietene, cea mai bună călăuză, calea și țelul, sunt Eu însumi! Căci cine oare le-a dat celor cinci ceea ce au acum? Vezi bine, doar Eu singur. Ei bine, de vreme ce am putut face din cinci posedați furioși într-un timp atât de scurt înțelepții înțelepților, voi fi cu siguranță în stare să fac același lucru și în cazul tău, care nu ești un posedat furibund!
15. Căci Eu sunt Adevărul, Calea și Viața! Și, de-vreme ce Mă ai pe Mine, la ce-ți mai trebuie cei cinci? Sigur, și ei sunt meniți să aducă mari servicii omenirii în numele Meu, și chiar vor face acest lucru. Tu însă nu ai nevoie de ei, cu atât mai mult cu cât există în orășelul Ghenizaret un Ebahl, o Iara și chiar și un Rafael! Unde oare pe acest pământ mai există un alt loc atât ele bine înzestrat din punct de vedere spiritual?
16. N-ai auzit tu oare întrebarea lui Suetal, care vrea să știe cum și prin cine au dobândit cei cinci atât de repede o înțelepciune atât de profundă? Ei bine, tu știi lucrul acesta prea bine. Pentru ei însă, pentru cei doisprezece, el este încă un mister, dar pentru tine cu siguranță că nu! Odată ce știi ceea ce aceștia nu știu încă, cum oare poți să-ți imaginezi că cei cinci ar fi putut ajunge aproape la fel de înțelepți ca Mine?
17. Atunci Iulius a răspuns, destul de mâhnit: Doamne, doar prostia mea este de vină; dar uite că acum m-am îndreptat și primesc cu mare bucurie hotărârea Ta referitoare la cei patruzeci și șapte de oameni și o voi urma întocmai! Însă Te rog, Doamne, să treci cu vederea, cu marea Ta îndurare dumnezeiască, prostia, mea de dinainte!
18. Iar Eu i-am spus: Eu nu-ți pot trece nimic cu vederea; de îndată însă ce și înlăuntrul tău lucrurile se vor așeza pe făgașul cel drept, atunci și dinspre partea Mea va fi totul bine, și toate păcatele îți vor fi iertate.
19. Dar acum du-te și poruncește să li se dea celor doisprezece pâine, vin și sare, căci și ei abia de au mâncat ceva în ultimele două zile! Până acum doar voința Mea i-a ținut în putere; dar de vreme ce s-a ivit prilejul, e bine să se întremeze și cu mâncare și băutură adevărată. Așa să fie!
(_ *1) Într-o buturugă nu se naște un Mercur (unul dintre zeii romani).
(_ *2) Marea ospitalieră, veche denumire a Mării Negre. |
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial ! |
|