Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 22.1.2021, 22:28
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 30.12.2010, 14:00    Post subject: Capitolul 45 - O relatare despre vindecarea unui bolnav de gută pe pajiștea binecuvântată Reply with quote

Capitolul 45
O relatare despre vindecarea unui bolnav de gută pe pajiștea binecuvântată

1. Auzind aceste cuvinte ale Mele, Iulius s-a dus de îndată mai întâi la Marcu, gazda noastră, care, împreună cu ai lui, era ocupat cu pregătirea unui prânz bun pentru noi, și i-a spus ce am cerut. Iar Marcu, la rândul lui, a dat imediat fuga la cămară, care parcă nu se mai golea deloc, a înșfăcat o pâine foarte mare, o ulcică de sare, și i-a trimis pe cei doi feciori ai săi să aducă două carafe mari de vin; și toate acestea le-au fost aduse celor doisprezece.

2. Cum au văzut aceștia pâinea și vinul au simțit pe dată o foame cumplită, iar Iulius, văzându-i cum înfulecă, le-a spus: “Știu prea bine că vă este foarte foame; aveți însă grijă să nu vă îmbolnăviți, nu mâncați atât de repezit, ci mai cu binișorul, și atunci mâncarea o să vă tihnească!”

3. Iar cei doisprezece i-au răspuns: “Da, bunule stăpân, vom încerca să păstrăm măsura în toate!” Dar n-au trecut nici câteva clipe și ei au dat deja gata pâinea cea mare, precum și vinul și sarea, și ar fi vrut să mai mănânce ceva.

4. Dar Iulius le-a spus: “Ajunge, prieteni, pentru o gustare; căci nu peste mult timp ni se va servi prânzul, unde de asemenea vă veți primi și voi porția.”

5. Iar Suetal a răspuns: “Da, da, prea bine, la nevoie ajunge și asta; de săturat ne vom sătura la masa de prânz. Dar, preabunule și nobile stăpân, noi nu avem nimic cu ce să-l răsplătim pe cel care ne este gazdă!”

6. Iulius le-a răspuns: “De-acum sunteți și voi cetățeni ai Romei și nu trebuie să vă mai intereseze deloc cine plătește spezele pentru voi! Căci nici un roman n-a uitat vreodată să-și plătească ceea ce a consumat, iar gazda noastră de acum a fost răsplătită în avans pentru mulți ani de-aici înainte. Putem să mai mâncăm aici chiar și un an întreg și tot el va fi în câștig. De aceea, nu vă mai preocupați voi de cel care plătește la urmă hrana!”

7. Cei doisprezece au spus: “Ia auziți, fraților, aici se vorbește o cu totul altă limbă decât la noi, în Templu, unde nu primești aproape nimic de mâncare, în schimb ești obligat să postești și să te rogi cu atât mai mult; cei suspuși însă nu postesc și nu se roagă decât prea puțin, în schimb se îndoapă zi de zi din toate pomenile și jertfele oferite spre înalta cinstire a lui Iehova, în timp ce templierii cei tineri pot posti pro populo (pentru popor), până încep să le zăngăne și oasele din ei! O, de ce oare nu ne-am făcut romani mai demult?! Aici găsești de toate: înțelepciune, bunătate, dreptate, severitate atunci când se cere, iar pâinea și vinul nu par a lipsi nici ele! Din toată ființa noastră și cu tot sufletul vrem să devenim romani! Trăiască Roma și toți conducătorii ei!”

8. Iar Iulius a spus: “Prea bine, noii mei prieteni! Gândirea voastră e bună, deși bineînțeles ea mai este încă îmbibată cu destul amor propriu; dar să sperăm că, odată cu timpul, acesta va dispare. Astăzi veți avea ocazia să mai vedeți și să mai auziți destule lucruri ieșite din comun, iar acestea vă vor putea lumina! Dar nu mai puneți atâtea întrebări, ci limitați-vă să ascultați și să priviți, iar înțelegerea va veni din voi înșivă!”

9. Aceste cuvinte i-au făcut foarte curioși pe cei doisprezece, care se tot întrebau unul pe altul ce-o fi vrut să spună nobilul roman atunci când le-a zis că vor mai vedea și că vor mai auzi în ziua aceea multe lucruri ieșite din comun, din care vor avea multe de învățat, și că toate se vor explica într-un fel de la sine! Despre ce să fie oare vorba?

10. Atunci a rostit Suetal, cel guraliv: “Ei, ce să fie? Voi n-ați auzit oare nimic despre Jocurile olimpice ale romanilor? Probabil că vor organiza așa ceva aici. Iar noi, fiind de-acum și noi romani, vom putea participa la ele, și cu ocazia aceasta probabil că vom auzi și vom vedea multe lucruri care ne vor fi de folos. Asta trebuie să fie și nimic altceva.”

11. Un altul dintre cei doisprezece a prins atunci și el a vorbi: “Asta n-o prea cred. Voi opt habar nu aveți încă ceea ce știu eu; căci voi sunteți din miazăzi și știți prea puține despre cele ce se petrec de un timp încoace în Galileea. Știți bine că eu și încă trei alții din ținuturile Ghenizaretului am fost prinși laolaltă cu voi pentru participare la tentativele voastre de instigare și aduși încoace. Doar cu vreo trei zile înainte de sosirea voastră în ținutul nostru deluros, s-au petrecut la Ghenizaret lucruri de-a dreptul uluitoare. Se pare că venise acolo Mântuitorul făcător de minuni din Nazaret, de care a amintit mai înainte căpitanul roman, și doar prin cuvântul său divin și atotputernic i-a vindecat pe toți bolnavii aduși acolo, de orice boală ar fi suferit ei!

12. Eu însumi am un frate care acum este acasă și căruia i-am cedat întreaga moștenire. Guta făcuse din el un fel de cocoloș, nu mai putea sta nici culcat și nici în șezut, iar de stat în picioare nici vorbă nu mai putea fi. Îl țineam într-un coș atârnat, umplut cu paie foarte moi. Urla uneori zile în șir, chinuit de cele mai cumplite dureri, după care cădea de regulă într-un leșin atât de adânc, încât nu-l mai puteai deosebi de un mort. Am făcut tot ce se poate imagina pentru însănătoșirea sa, am încercat chiar și cu apă din iazul Siloah - dar totul în zadar.

13. Când a ajuns și la noi, în munți, vestea că vestitul Mântuitor din Nazaret s-ar afla la Ghenizaret și i-ar vindeca pe toți bolnavii, l-am cărat chiar eu cu mare caznă pe fratele meu lovit de gută, la Ghenizaret, împreună cu slugile mele și cu catârii. Ajuns însă acolo cu atâta greutate, am aflat că Mântuitorul plecase într-o călătorie pe un munte și nimeni nu știa când sau dacă va mai reveni. Și iată-mă stând acolo ca înțepenit, alături ele fratele meu chinuit de dureri, și am izbucnit în plâns cu mare jale, rugându-l cu ardoare pe Dumnezeu să pună el capăt suferințelor groaznice ale fratelui meu, din moment ce nu am avut fericirea să-L mai întâlnesc pe Mântuitorul făcător de minuni. Am făcut acolo și un legământ, și anume că, de se va vindeca, eu, ca prim-născut ce eram, să-i cedez fratelui meu toate drepturile mele de proprietate și să-i slujesc până la sfârșitul vieții.

14. Și atunci au venit la mine în stradă mai multe slugi dintr-o casă din apropiere și mi-au povestit că acel Mântuitor i-a vindecat într-adevăr cât ai clipi pe toți bolnavii și mulți asemenea schilozi într-așa fel, încât nici nu se mai cunoștea apoi pe ei că suferiseră vreodată de ceva! Dar că Mântuitorul acela plecase cu ucenicii săi, cu stăpânul casei și cu încă alți câțiva de pe acolo, la muntele cel mare, pe care nici un muritor nu îl urcase până atunci de abrupt ce era. Spuneau că se va întoarce, nu știau când, dar să nu mă necăjesc atâta; pentru că acel Mântuitor binecuvântase o anumită pajiște, iar eu nu trebuia decât să-mi duc cu toată credința fratele pe pajiștea aceea binecuvântată și să-l întind acolo, iar el se va simți mai bine.

15. I-am întrebat pe dată unde se afla pajiștea aceea. Slugile mi-au arătat-o și imediat l-am cărat pe sărmanul meu frate acolo și l-am culcat pe iarbă. Și, ce să vezi? În clipa în care fratele meu bolnav a atins pământul de pe pajiștea aceea, a început să se întindă cu multă plăcere. Toată durerea i-a dispărut ca spulberată de vânt și, în câteva clipe, fratele meu a devenit la fel de sănătos ca și mine! Înainte vreme era numai piele și os, și dintr-o dată l-am văzut lângă mine atât de bine hrănit, încât nu contenesc să mă mir încă și astăzi de o asemenea transformare nemaiauzită!

16. Mi-am respectat apoi legământul făcut și i-am dat tot ce aveam fratelui meu care acum este fericit și foarte cuvios, și am făcut pentru el cu tot dragul toate muncile, chiar și pe cele ale ultimei mele slugi de mai înainte, deși fratele meu cel bun și plin de recunoștință se opunea din răsputeri.

17. Dar abia îi slujeam de câteva zile fratelui meu, pe care l-ați cunoscut de altfel și cu care ați vorbit, când ați apărut voi la noi și ați fost cauza pentru care eu și alte trei slugi ale fratelui meu ne aflăm, acum aici, din fericire în postură de nevinovați.

18. Iar cu povestea aceasta n-am dorit altceva decât să vă atrag atenția asupra minunatului și vestitului Mântuitor din Nazaret, despre care, după cum ați mărturisit, ați aflat și voi - pe ici, pe colo - câte ceva!

19. Ei bine, judecând după întrebarea căpitanului din Ghenizaret, pe care îl cunosc destul de bine, am impresia - confirmată de altfel și de vindecarea miraculoasă a celor cinci furibunzi - că Mântuitorul acela făcător de minuni din Nazaret se află chiar aici și continuă să facă fapte bune.

20. Fără îndoială că atunci când nobilul căpitan ne-a spus să fim numai ochi și urechi, a dorit să ne atragă atenția asupra anumitor fapte pe care minunatul Mântuitor le va săvârși sau a unor vorbe pe care El le va rosti, probabil, și în nici un caz asupra unor jocuri olimpice, oricât de amuzante ar fi ele pentru noi, din care nu avem însă ce înțelepciune deosebită să dobândim și pentru care căpitanul însuși nu pare să manifeste vreun interes deosebit! Ce părere aveți despre toate acestea?”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !