Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 11:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 30.12.2010, 14:09    Post subject: Capitolul 47 - Discuția dintre Matael și Suetal despre admonestare Reply with quote

Capitolul 47
Discuția dintre Matael și Suetal despre admonestare

1. Atunci, de cei doisprezece s-a apropiat Matael, care ascultase de la o oarecare distanță vorbele lor, și a spus: “Sunteți cu toții încă în foarte mare măsură oameni ai pământului, dar în special tu, Suetal, cu cei șapte tovarăși ai tăi; și n-aveți habar despre cele ce se petrec aici!

2. Aflați că Mântuitorul din Nazaret se află aici! Da, El este aici, însă voi nu aveți idee cine este El și de aceea spuneți numai prostii despre El și despre lucrările Sale!

3. După rânduiala divină, omul drept nu trebuie să rostească însă decât adevărul; iar dacă nu cunoaște adevărul, atunci trebuie să tacă, să caute și să urmărească să-l afle. Iar când va fi aflat adevărul, abia atunci să vorbească! Căci cel care vorbește fără să cunoască adevărul, acela se cheamă că minte chiar și atunci când, din pură întâmplare, rostește adevărul!

4. Iar de limba omului drept nu trebuie să treacă nicicând minciuna; căci, prin minciună, însuși sufletul depune mărturie despre sine că se preumblă încă prin moarte, și nu prin viața cea adevărată!

5. De aceea, cel pe care-l încântă minciuna nu cunoaște încă nici pe departe valoarea vieții adevărate. Căci viața și adevărul sunt una! Numai adevărul îți eliberează sufletul și îl face să se deschidă spre infinitatea divină, atât în esența sa, cât și în faptele sale.

6. Atunci când gândiți și vorbiți așa cum am auzit mai înainte că vorbeați, voi nu faceți altceva decât să dovediți că sufletul vostru sălășluiește nu în marele templu al luminii și al adevărului, ci doar într-o cocină de porci!

7. De ce faceți tot felul de reflecții, când nu aveți nici un temei? Doar v-a vorbit destul de clar și de înțelept căpitanul Iulius din Ghenizaret, care v-a spus că astăzi veți mai avea multe de văzut și de auzit și că nu trebuie să puneți prea multe întrebări, ci doar să primiți totul în inima voastră plină de iubire și să faceți întocmai cum vi se spune, și atunci toate explicațiile vor veni de la sine! Merită să știți că înțeleptul căpitan a avut dreptate și a grăit numai adevărul!

8. Lăsați așadar discuțiile deșarte, care nu conțin nici un sâmbure de adevăr în ele, priviți cu atenție totul și închideți tot ce veți vedea în sufletul vostru, și prin aceasta veți câștiga în cel mai scurt timp mult mai mult decât dacă vă veți minți ani de-a rândul unul pe altul având convingerea că ați rostit numai adevărul!

9. Este adevărat că e mai bine să întrebi decât să începi să explici tu însuți un lucru pe care nu îl cunoști. Dar atunci când întrebi, trebuie să știi totodată și pe cine să întrebi și ce anume să întrebi, căci altminteri orice întrebare poate părea o prostie la fel de mare ca și un răspuns mincinos, inventat pur și simplu.

10. Căci noi trebuie să fim, în adâncul sufletului nostru, prin însăși experiența noastră de viață, pe deplin convinși că cel întrebat ne va spune adevărul adevărat ca răspuns la întrebarea noastră; iar înainte trebuie să judecăm bine în sinea noastră dacă ceea ce dorim să întrebăm pe cineva nu este cumva o mare inepție, căci astfel ne trădăm prin întrebarea noastră fie propria prostie, fie o dușmănie ascunsă. Rețineți așadar această regulă de viață și atunci veți putea păși măcar ca niște oameni cumpătați pe pământul acesta!”

11. Suetal i-a răspuns cu oarecare asprime în glas: “Ei bine, prietene Matael, tu ne-ai cam certat aici și n-am văzut ca cineva să-ți fi dat însărcinarea aceasta! Sfatul tău este fără îndoială bun și adevărat, dar este lipsit de bunăvoință și de aceea nu poate avea asupra noastră efectul pe care l-ar fi avut dacă în glasul tău s-ar fi simțit și puțină prietenie. Îl vom urma fiindcă simțim în el deplinul adevăr. Rămânem însă la părerea noastră, potrivit căreia un adevăr nu devine nicidecum mai puțin adevărat dacă este spus cu blândețe!

12. Uite, doi și cu doi fac împreună patru! Acesta este un adevăr și fără îndoială că va rămâne tot adevăr, nu-i așa, chiar dacă el este rostit cu o voce prietenească!? Sau este totuna, atunci când ajut, de exemplu, un orb aflat într-o situație grea, dacă îl înșfac strâns cu mâna și-i produc durere, sau dacă îl conduc cu blândețe pe drumul cel bun? După părerea mea, blândețea este de preferat atunci când ajuți un orb; căci dacă-l înșfac cu brutalitate, el ar putea căuta să se elibereze din mâinile mele și cine știe dacă, încercând să scape de strânsoarea mea, nu va cădea cumva tocmai atunci și se va răni foarte grav? Dacă însă îl țin cu gingășie și-l conduc ușor, vom ajunge fără îndoială în bună înțelegere acolo unde trebuie. Am dreptate sau nu?”

13. Matael i-a răspuns: “Da, firește, dacă împrejurările o îngăduie; dar atunci când vezi, de pildă, orbul pe marginea unei prăpăstii și îți dai seama că printr-o smucitură zdravănă l-ai putea salva, ai să stai și atunci cu tine la sfat, întrebându-te cât de tare sau cu câtă gingășie este cazul să-l înșfaci?”

14. Suetal a întrebat: “Bine, dar tu crezi că noi ne-am aflat, spiritual vorbind, chiar atât de aproape de marginea abisului nimicitor?”

15. Matael: “Fără îndoială, căci altminteri nu v-aș fi tras cu atâta duritate de mânecă! Pentru că, iată, tot ceea ce conduce spre minciună, fiind prin urmare deja o minciună în sine, reprezintă pentru suflet - oricât de lipsit de importanță i-ar putea părea trupului exterior al omului - un abis care duce invariabil către moarte!

16. O minciună măruntă și aparent nevinovată este pentru suflet mult mai periculoasă decât una sfruntată, absolut evidentă! Căci o minciună sfruntată nu te va determina în nici un caz să treci la fapte, însă una măruntă și aparent nevinovată te poate determina, asemenea unui adevăr, să treci la fapte și te va putea conduce foarte ușor chiar până la buza prăpastiei! Lucrul acesta însă nu îl vede decât acela al cărui ochi lăuntric al sufletului este larg deschis! De aceea nu trebuie să fii mânios că te-am tras puțin mai tare de mânecă; căci printre voi șerpuia tocmai o asemenea minciună măruntă, la fel ca o viperă veninoasă, lucru pe care eu și cei patru frați de aici l-am văzut prea bine, așa că acesta a fost motivul smuciturii mele prea puțin delicate, înțelegi acest lucru?”

17. Suetal: “Ei bine, dacă lucrurile stau într-adevăr așa, atunci sigur că atitudinea ta cam brutală are o cu totul altă înfățișare, și eu nu pot să-ți mai reproșez nimic. Firește, noi nu vedem aspectele spirituale și trebuie să te credem pe cuvânt că așa stau lucrurile. Ne dăm însă seama că tu te afli pe un teren foarte solid și de aceea dăm crezare cuvintelor tale. Dar despre ce am putea vorbi în acest caz noi între noi? Căci doar să stăm așa, într-o muțenie desăvârșită, este până la urmă foarte plicticos și uite că și în privința adevărului mai apare câte o problemă.”

18. Atunci Matael i-a spus: “Prietene, dacă ar trebui să treci, în bezna nopții, printr-o pădure deasă de munte și ai ști prea bine că pădurea aceea este plină de râpe și prăpăstii adânci, nu ți s-ar părea atunci mai cuminte să rămâi pe loc și să aștepți ivirea zorilor, decât să te iei după vreo luminiță rătăcitoare și să te trezești cu ea cu tot în fundul unei prăpăstii? E drept că înnoptarea în bezna unei păduri dese de munte nu poate fi un lucru prea plăcut, dar ea se dovedește, fără doar și poate, incomparabil mai înțeleaptă decât aventurarea pe un tărâm unde chiar pasul următor te poate arunca în brațele morții. Ce părere ai despre toate acestea?”

19. Suetal i-a răspuns: “Vezi tu, cu tine nici nu prea am de fapt cum să vorbesc, căci tu întotdeauna ai dreptate și nici nu ți se poate reproșa nimic. Așa că mai bine vom respecta sfatul tău și atunci este sigur că nu vei mai avea nimic să ne reproșezi.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !