1. Însă Iara păşea acum, la îndemnul Meu, alături de Rafael şi de Josoe, şi vorbea cu cei doi despre marea înţelepciune a lui Matael, apărută ca din senin. De aceea, cei doisprezece nu puteau să-şi dea seama care dintre cele două persoane aflate lângă copilă aş putea fi Eu. Ei şi-l închipuiau pe Mântuitor ca pe un bărbat matur, iar în preajma Iarei se aflau doi tinerei de vreo 12-14 ani, după cum îi arăta înfăţişarea lor, aşa că celor doisprezece nu le ieşeau deloc socotelile. De aceea, unul dintre ei i s-a adresat lui Suetal: “Prietene, de data aceasta chiar că te-ai bucurat prea repede în numele nostru, al tuturor! De-a dreapta şi de-a stânga acelei copile - probabil una din fiicele hangiului Ebahl din Ghenizaret, căci noi, muntenii, am mai văzut-o de câteva ori la han când aveam treburi pe acolo - păşesc doi băieţi tineri, probabil fiii guvernatorului general. Nici unul dintre aceşti tineri nu poate fi Mântuitorul din Nazaret. Se pune atunci întrebarea: cine este el? Îţi spun eu, frate, cu înţelepciunea noastră n-o să ajungem în cazul de faţă la nici un rezultat; şi, de aceea, cred că pentru noi tăcerea este fără îndoială cea mai bună soluţie!”

2. Suetal i-a răspuns: “Sunt şi eu întru totul de părerea ta. Însă ne-a întărâtat puţin nobilul domn Iulius, lucru pe care nu contest că l-am şi meritat. De ce să ne mai batem însă gura de pomană? Mai bine să tăcem, să ascultăm şi să privim - acesta este lucrul cel mai bun pe care-l putem face şi, probabil, şi începutul oricărei înţelepciuni!” După aceste cuvinte, cei doisprezece au rămas tăcuţi, însă în sufletele lor erau frământaţi de tot felul de gânduri.

3. În acest moment, Eu M-am îndreptat către ei şi M-am adresat lui Suetal, zicând: “Am auzit fiecare cuvânt din ceea ce aţi vorbit până acum, căci am auzul extrem de ascuţit. Aţi vorbit multe lucruri între voi, precum şi cu înţeleptul Matael şi cu căpitanul Iulius, fără a vă exprima însă părerea voastră proprie în întregime. De aceea, aş vrea să-Mi spuneţi cu cea mai mare sinceritate ce credeţi voi de fapt despre persoana în discuţie. Puteţi vorbi deschis, fără pic de teamă, căci pentru asta Mă pun Eu chezaş că nu vi se va petrece absolut nimic rău! Căci Eu îl cunosc pe Mântuitor foarte bine şi ştiu că nu trebuie să vă temeţi de nimic rău dacă îmi veţi spune Mie, ca unuia dintre cei mai buni şi mai apropiaţi prieteni ai Săi, ce gândiţi voi înlăuntrul vostru cu adevărat despre El!”

4. Atunci Suetal a spus, cu o oarecare stânjeneală: “După port, tu pari a fi grec; dacă e să ne luăm însă după păr şi după barbă, eşti mai curând evreu. E drept că romanii spun despre greci, deloc măgulitor: «Graeca fides, nulla fides» (Loialitatea grecilor este lipsa loialităţii), în schimb însă, chipul tău reflectă foarte multă sinceritate, iar ca un bărbat - desigur, nu fără o oarecare înţelepciune - vei înţelege fireşte că nişte oameni ca noi nu se pot pronunţa chiar aşa, în necunoştinţă de cauză, în legătură cu un personaj atât de ieşit din comun!

5. Tot ce ne-a explicat Matael, cu marea lui înţelepciune, în legătură cu Mântuitorul, nu poate fi luat chiar atât de uşor, cu ochii închişi, nici chiar de nişte oameni ca noi, ca fiind adevărul absolut, iar judecăţile noastre personale despre el nu pot fi nici ele decât foarte incomplete, căci până acum n-am auzit decât vorbindu-se despre el, iar cei patru munteni din Ghenizaret ne-au vorbit şi ei despre extraordinarele puteri resimţite de ei, dar de văzut nu l-au văzut nici ei şi nu au vorbit cu el.

6. Noi am aflat aici despre miraculoasa vindecare a celor cinci bărbaţi cuprinşi de furiile cele mai cumplite şi ni s-a povestit despre acest lucru, dar nici în acest caz nu am văzut cu ochii noştri, ci am ascultat doar povestirile căpitanului şi, fireşte, cele mai multe şi mai concrete amănunte le-am aflat chiar de la cei vindecaţi.

7. Aceste fapte ieşite din comun, alături de aprecierile şi explicaţiile foarte limpede formulate, în special ale preaînţeleptului Matael, sigur că au fost de natură să formeze în noi o imagine despre numitul Mântuitor, care - cel puţin potrivit noţiunilor noastre strict pământene, lipsite de orice înţelepciune înaltă - poate că este o întrupare a divinităţii celei mai pure!

8. Dar dacă totuşi noi, oameni lipsiţi de înţelepciune şi de noţiuni ştiinţifice, ne aflăm cu aprecierile noastre într-o eroare totală? Ei bine, tocmai asta este ceea ce ne frământă în gândurile şi judecăţile noastre! Cine oare ne-ar putea lămuri lucrurile astfel încât până şi nouă, oamenilor lipsiţi de cunoştinţe şi înţelepciune, să ne apară limpede în faţă o alternativă sau alta?

9. Vezi tu, cunoaşterea a ajuns la niveluri destul de înalte în zilele noastre, iar înţelepciunea oamenilor nu mai cunoaşte nici ea graniţe, şi atunci sigur că ar fi posibil ca un anume om din Nazaret, ajutat eventual de unele aptitudini spirituale deosebite, să fi descoperit cine ştie ce piatră a înţelepciunii, despre care omenirea să nu fi auzit încă nimic până acum: şi de-acum el să poată face cu ea tot felul de lucruri deosebite, la vederea cărora noi să rămânem cu toţii ca viţeii la poarta nouă! El poate muta munţii din loc şi poate face apele mării să îngheţe în plină vară, ba poate învia chiar şi morţii şi poate să-i facă pe oameni să piară cu miile din simpla sa dorinţă, dar toate acestea - vezi bine - sunt lucruri care au mai fost înfăptuite de către oameni, chiar cu mult înaintea sa.

10. În Egipt, de pildă, asemenea lucruri nu fac parte din categoria celor nemaiauzite; însă aici, la noi, ele sunt - fireşte - fenomene mult mai rare, fiindcă în special la noi, evreii, orice vrăjitorie este strict interzisă, astfel că până la urmă orice faptă ieşită din comun realizată de un om, poate chiar cu mijloacele cele mai naturale, este condamnată pe loc drept vrăjitorie, iar vrăjitorul, dacă este evreu, este ucis cu pietre sau ars de viu, iar dacă este un străin, el este expulzat pe dată hăt dincolo de graniţă. Sigur că n-ar trebui decât să plătească Templului o anumită sumă în chip de răscumpărare şi pe dată i s-ar permite să-şi demonstreze în mare taină magiile şi vrăjitoriile, măcar în faţa grecilor şi romanilor. Unii ca noi sigur că nu vor putea vedea nicicând aşa ceva la Ierusalim, dar călătorind ca apostoli ai Templului prin diferite ţări străine pentru a-i converti pe străini la religia mozaică, tot am mai văzut şi noi unele lucruri, care pentru noi au rămas pur şi simplu inexplicabile.

11. Lucruri la fel de nemaiauzite a înfăptuit se pare şi acest Mântuitor din Nazaret, de pildă prin vindecarea celor mai diferite boli, ba se spune că i-ar putea învia chiar şi pe morţii Dar oricare dintre aceste variante ar fi adevărată, ele nu oferă încă nici pe departe dovada palpabilă a vreunei naturi divine deosebite a lui şi nici nu constituie atestatul incontestabil al acesteia.

12. A realiza prin vorbă şi faptă nişte minuni în ochii unor oameni ca noi nu reprezintă o artă deosebită pentru omul înzestrat, căci nimic nu este mai uşor decât să-i predici orbului despre culori, pe când văzătorul nu are nevoie de nici o predică, căci poate deosebi culorile şi fără ea.

13. Pe de altă parte însă, Mântuitorul acela nazarinean poate fi tot atât de bine şi un profet absolut extraordinar, înzestrat cu adevărat cu harul lui Dumnezeu - asemenea unui Moise, unui Iosua, Samuel sau Ilie, înfăptuindu-şi operele prin însăşi forţa divină dinlăuntrul lui, lucru pe care îl considerăm ca fiind mai probabil, întrucât ştim că este evreu şi, ca atare, n-ar fi avut nicicând posibilitatea să se instruiască în şcolile tainice ale esenienilor sau ale egiptenilor.

14. Căci de i s-ar fi putut dovedi aşa ceva, fireşte că n-ar fi greu de ghicit de unde şi-a dobândit toate meşteşugurile tainice. Se ştie că esenienii îşi învie şi ei copiii morţi, chiar cu zecile deodată, lucru de care m-am putut convinge chiar eu personal! Şi Dumnezeu ştie câte boli se pricep şi ei să vindece!

15. Din toate acestea, tu, ca un grec înţelept ce pari a fi, îţi vei putea da fără îndoială seama de ce noi, în ciuda tuturor lucrurilor extraordinare auzite aici, suntem frământaţi în sufletele noastre de tot felul de ipoteze pro şi contra.

16. Să iei totul pe negândite drept bun ar fi probabil un lucru la fel de nesăbuit ca şi să respingi totul de la bun început. Trebuie să aşteptăm, să ascultăm, să vedem şi să analizăm cu atenţie - asta este tot ce ne rămâne de făcut, iar apoi vom vedea dacă ne vom decide pentru PRO sau pentru CONTRA. Nu vrem poveşti în locul evidenţelor, căci s-ar putea să ne păcălim! Spune tu acum dacă avem dreptate sau nu!”