MĂ adresez acum celor care încă nu s-au putut decide, care sunt dispuşi să creadă, dar nu pot încă să-Mi recunoască existenţa cu convingere. MĂ adresez celor care încă opun cunoaşterea intelectuală celei oferite de reprezentanţii MEI pe pământ; celor care mai întâi vor dovezi pentru toate Şi cred că prin gândire intelectuală pot să ajungă la cunoaştere sau pot să combată totul. Dar ştiinţa lor omoară spiritul - căci ceea ce se cheamă adevărul cunoştinţelor înalte nu poate fi dovedit pentru că în viaţa pământească nu este permisă constrângerea la credinţă - şi nici nu poate fi cercetat pe cale ştiinţifică. De aceea nici cea mai ageră minte omenească nu oferă garanţia gândirii corecte în domeniu spiritual.

Vouă, oamenilor, vreau să vă pun întrebarea: în ce categorie a operelor create vă încadraţi pe voi înşivă? Nu vă daţi seama că sunteţi singurele fiinţe capabile de a gândi şi a trage concluzii, pe când toate celelalte făpturi ale creaţiei nu au această capacitate? Chiar şi numai din aceasta puteţi trage concluzia că aţi fost creaţi de o putere care e de asemenea capabilă de gândire şi în acelaşi timp e infinit de puternică - căci voi înşivă, în ciuda capacităţii voastre de gândire nu puteţi crea fiinţe gânditoare. Urmaşii nu vi-i puteţi considera dovezi, pentru că nu i-aţi "creat", ci v-aţi supus legilor existente ale naturii - care la rândul lor constituie de asemenea dovezi ale existenţei cuiva care a creat legile.

Apoi gândiţi-vă: sunt forţele naturii capabile să gândească? Pot ele să creeze fiinţe capabile de gândire, al căror organism să fie mărturia unei înţelepciuni supreme? Nu trebuie atunci să recunoaşteţi că aceste forţe ale naturii aparţin unei fiinţe care poate să gândească şi să vrea cu desăvârşită înţelepciune şi care, deci, poate să creeze forme corespunzătoare scopului şi să le dea viaţă? Astfel privind lucrurile, nu este însăşi lumea creată o dovadă satisfăcătoare până şi pentru mintea cea mai ageră? Sau puteţi dovedi inexistenţa unei astfel de fiinţe atotputernice? Sau puteţi aduce măcar pe departe o dovadă că o "forţă" dă fiinţă la creaţiuni ordonate - afară dacă nu e dirijată de om?

Daţi numai o dată frâu liber unei forţe! Rezultatul vă va îngrozi - nicidecum nu vor lua naştere creaţiuni pe care să le puteţi admira pentru ordinea şi pentru conformitatea cu scopul lor.

Deci prin puterea gândirii puteţi să vă daţi seama de existenţa unei fiinţe supreme, pe care trebuie s-o consideraţi ca fiind veşnicul CREATOR. Nu vă onorează de loc să negaţi existenţa acestei Fiinţe şi să-i declaraţi activitatea vizibilă în lumea creată de EA drept manifestarea unei forţe nedirijate - deci să puneţi la baza creaţiunii ceva inconştient care acţionează orbeşte. O astfel de explicaţie nu este de loc dovadă unei gândiri folosite corect. Este mai degrabă un subterfugiu îndărătnic pe care îl căutaţi pentru că nu vreţi să recunoaşteţi existenţa unui DUMNEZEU. Căci unde există o cât de mică bunăvoinţă, sunt chibzuite mai întâi ambele posibilităţi - iar după aceea oamenii optează îndeobşte mai degrabă pentru acceptarea decât pentru respingerea ideii, că puterea care îşi vesteşte existenţa în lumea creată este o fiinţă.

De-aţi şti ce repercusiuni grave are asupra sufletului vostru refuzul şi negarea fiinţei lui DUMNEZEU, aţi înţelege de ce doresc să vă dau lămuriri, ca apoi voi înşivă să vă puteţi îndrepta gândurile rătăcite în direcţia cea bună - ca să puteţi crede ceea ce vi se pare inacceptabil cât timp judecaţi unilateral, crezând că puteţi cunoaşte realitatea prin puterea raţiunii.

Dar credinţa într-un DUMNEZEU şi CREATOR e necesară pentru a stabili legătura cu EL. Căci stabilirea legăturii cu EL este scopul şi ţelul propriuzis al vieţii pământeşti. - Altminteri nu vi s-ar fi permis să vă întrupaţi pe pământ, acesta fiind creat numai în acest scop: ca omul să restabilească acea comuniune cu DUMNEZEU, la care a renunţat cândva din liberă voinţă.

Negând însă existenţa unui DUMNEZEU vă depărtaţi şi mai mult de MINE. Vă opuneţi iarăşi din liberă voinţă - ceea ce are ca urmare o soartă îngrozitoare în lumea de dincolo, sau chiar un înnoit surghiun în materie la sfârşitul acestui pământ.

Iată de ce doresc să vă vorbesc şi să vă fac să cădeţi pe gânduri înainte de a fi prea târziu. Oricât de bogate v-ar fi cunoştinţele pământeşti pătrundeţi garantat într-o cunoaştere mult mai profundă dacă vă încredinţaţi Celui care v-a creat şi care doreşte să fie recunoscut ca DUMNEZEUL şi CREATORUL vostru dintotdeauna, ca apoi să poată fi alături de voi, ajutându-vă. Amin.

B.D. Nr. 7624 17.6.1960