1. La rândul lui, aflând cine este puternicul mesager din faţa lui, Uranion s-a aruncat la picioarele Domnului şi a exclamat cu voce tare: „O, ce graţie sublimă şi inexprimabilă! O, ce graţie mai presus de orice! Cine ar fi îndrăznit dă viseze vreodată la aşa ceva?”

2. Domnul Dumnezeu Iehova Savaot, Cel care a creat cerul şi pământul, precum şi tot ceea ce există în şi dincolo de ceruri, umplând spaţiile infinite! - El, Tatăl preasfânt şi preaplin de iubire, a coborât printre noi, luându-şi o formă umană pentru ca noi, oameni nedemni care trăiesc în întuneric, să-L putem vedea pe El, Cel mai presus de lumină!

3. Soare - cum de îndrăzneşti să-ţi mai trimiţi razele pe pământ, de vreme ce pe el păşeşte însuşi Creatorul tău, Părintele nostru al tuturor, a cărui sfinţenie este infinită! Dispari, tu şi strălucirea ta, la fel de nedemnă în faţa Lui cum suntem şi noi. Căci un singur fir de praf pe care au călcat picioarele Lui sfinte străluceşte acum într-o singură clipă mai puternic decât ai strălucit tu de-a lungul eternităţilor luate la un loc! Ruşine să-ţi fie că îndrăzneşti să străluceşti în continuare!

4. Şi tu, pământ neospitalier, mamă îngheţată a morţii, cum îndrăzneşti să mai continui să exişti? Dizolvă-te chiar acum, într-un imn solemn, şi înfloreşte aşa cum nu ai făcut-o niciodată până acum!

5. Iar voi, munţilor, transformaţi-vă cu toţii în altare sacrificiale. Voi, ierburi şi copaci, ajutaţi-mă să-L slăvesc pe Tatăl preasfânt!

6. Căci numai El este demn să primească întreaga noastră slavă, cinstire, iubire, mulţumire şi adoraţie!

7. Voi, stele, prăbuşiţi-vă de pe bolta cerească, iar tu, lună, întunecă-te şi aruncă-te cu faţa la pământ, pentru a-L adora astfel pe Dumnezeu. Căci El, Dumnezeu cel etern, Tatăl preasfânt şi preaplin de iubire al tuturor îngerilor şi oamenilor, s-a întrupat acum în faţa noastră! Da, se află chiar în mijlocul nostru! Păşeşte şi umblă pe acest pământ, alături de noi, învăţându-ne să ne ridicăm din praful în care ne târâm ca viermii şi să umblăm din nou drepţi!

8. De aceea, slăviţi-L voi, eternităţi! Şi tu, infinitate, transformă-te într-un imn mai demn de Tatăl preasfânt decât reuşeşte limba mea slabă!

9. Unde sunteţi voi acum, tunete şi fulgere, şi voi, vânturi?

10. Oare nu v-a creat şi pe voi acest Părinte preasfânt, atotputernic şi preaplin de iubire, la fel cum m-a creat pe mine? Unde sunteţi acum, când trebuie să-L lăudăm? - Sau poate tocmai respectul vă face să vă smeriţi în tăcere?

11. În acest caz, este normal şi firesc să păstraţi tăcerea, la fel cum face şoarecele ascuns în gaură atunci când prin faţa sa trece o pisică!

12. O, inimă, sărmană inimă a mea, tu doreşti să-l slăveşti pe El, pe Cel Preasfânt, pe Cel Preaînalt, dar nu ai spaţiul necesar pentru a depozita măcar o singură scânteie din iubirea Lui părintească, atotputernică şi nesfârşită! De aceea, mai bine taci, decât să încerci să exprimi ceea ce este imposibil de exprimat!

13. Iar tu, sărmană limbă slabă, - taci şi tu; căci sfântă, preasfântă este acum atmosfera din jur, inclusiv aerul pe care îl respiră plămânii mei impuri atunci când rostesc aceste cuvinte!

14. O, Tată preasfânt, de trei ori preasfânt, - ai milă de mine, un vierme care se târăşte neobservat în praf la picioarele Tale!”

15. Auzind acestea, Abedam cel Mare l-a ridicat din ţărână pe Uranion, care continua să tremure cu faţa la pământ, şi i-a spus:

16. „Acum ascultă-Mă, iubitul Meu Uranion: Mi-ai adus cea mai înaltă slavă, ai invocat cu curaj până şi soarele şi stelele de pe cer, şi nu ai cruţat nici pământul, lăudând până şi bietul fir de praf de sub talpa Mea, fără să uiţi de munţi, de copaci şi de ierburi, ca să nu mai vorbim de fulgere, tunete şi furtuni, după care ai încheiat cu inima ta.

17. Ascultă, marea ta laudă a fost justificată, dar vreau să-ţi spun un lucru: mult mai mare a fost slava pe care Mi-au adus-o Purista şi părinţii ei prin smerirea tăcută a inimilor lor.

18. Cine mai poate vorbi în prezenţa Mea este încă stăpânul propriei sale inimi. Dar în inima celui care nu mai poate rosti nici un cuvânt, dintr-o prea mare iubire pentru Mine, Eu am devenit stăpânul, umplând-o cu dragostea Mea şi cu viaţa eternă care derivă din ea.

19. Din fericire pentru tine, şi tu ai primit această viaţă, căci în apologia ta, ai respins tot ce nu are valoare pentru Mine:

20. Propriul tău soare material, care simbolizează vechea ta iubire şi înţelepciune; stelele tale, care reprezintă cunoaşterea ta, şi luna ta, care simbolizează fazele trecătoare ale iubirii de sine a umanităţii.

21. Tu ţi-ai cucerit munţii, ai dizolvat pământul din tine prin slava pe care Mi-ai adus-o Mie, şi Mi-ai sacrificat copacii şi ierburile dorinţelor tale. Ai invocat vânturile aspiraţiilor tale sincere şi Mi-ai sacrificat prin lauda ta toate fulgerele luminoase ale intelectului tău lumesc şi tunetul zelului tău, ca să nu mai vorbim de spiritul tău etern, născut din Mine, şi de sufletul tău, care reprezintă un vas viu pentru viaţa eternă derivată din Mine; în acest fel, ţi-ai golit inima, lăsându-Mă în cele din urmă să devin Domnul Vieţii în ea.

22. Iată, abia cum, când inima ta a tăcut, am putut deveni Eu cu adevărat Domnul ei. Ai atins astfel viaţa eternă şi nepieritoare, iar de acum înainte Eu nu voi mai fi pentru tine un Părinte necunoscut şi străin, ci unul bine cunoscut, pururi prezent, gata oricând să-ţi vorbească, atotputernic şi omnipotent, pentru a-ţi ghida copiii prin intermediul tău. Ceea ce sunt deja pentru tine, voi deveni şi pentru cei şase fraţi ai tăi, precum şi pentru toţi cei care, la fel ca şi tine, vor respinge cu sinceritate lumea exterioară.

23. Voi dispune însă să-Mi fie construit un nou lăcaş de închinăciune în apropierea casei lui Gabiei, pe care îl voi vizita adeseori. Căci pe pământ nu există un loc mai pur şi mai solid pentru Mine.

24. Gabiei, ascultă, te binecuvântez acum pe tine şi pe copila ta. Într-o bună zi, îi voi dărui un soţ onorabil, care îi va face o fată, care, la rândul ei, va deveni mama unui nou popor pe acest pământ. Iar Lameh îi va dărui un soţ care va locui de-a pururi împreună cu Mine în marea Mea casă.

25. Acum, primiţi cu toţii binecuvântarea Mea, pentru a vă bucura şi a vă întări. Amin”.