Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.11.2020, 01:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 29.1.2011, 03:05    Post subject: Capitolul 52 - Dialogul dintre Suetal și Ribar despre proba minunilor dată de Rafael Reply with quote

Capitolul 52
Dialogul dintre Suetal și Ribar despre proba minunilor dată de Rafael

1. După o scurtă pauză, Ribar a spus din nou: “Mi-ar plăcea să aud măcar din gura vreunuia dintre ucenicii lui ce a învățat deja, aflându-se mereu în preajma Mântuitorului făcător-de-minuni!”

2. Eu i-am răspuns: “O, acesta este un lucru cât se poate de simplu! E drept că a venit deja ora prânzului, și gazda noastră va fi în curând gata cu masa, însă pentru o mică probă dată de un ucenic ne mai ajunge timpul și poate că e bine să alegem pe unul foarte tânăr, care să-ți arate ție, în chip de examinator sever, tot ceea ce știe el deja! Îți convine așa?”

3. Ribar: “Da, așa da, căci fără să supui omul la o probă nu-ți poți forma o părere exactă despre ceva!”

4. L-am chemat atunci pe Rafael, care de fapt și în sensul strict al cuvântului este și el tot un ucenic de-al Meu, chiar dacă el este un spirit pur, atunci fiind acoperit cu un strat foarte subțire de materie. Iar Rafael a venit pe dată la chemarea Mea, s-a instalat în fața lui Ribar și l-a întrebat: “Ei bine, la ce test dorești să-l supui pe un ucenic al Domnului?” Ribar se tot gândea și tot căuta să găsească un lucru atât de imposibil de realizat încât nici un om să nu fie în stare să îl ducă la bun sfârșit.

5. Și din nou am intervenit Eu: “Ei, se pare că povestea aceasta i-a cam venit de hac vicleniei tale, ce zici?!”

6. Dar Ribar a răspuns: “O, fii pe pace! «Festina lente!» (Grăbește-te încet!), după cum spun tot romanii! «Hostis cum padentia nostra victus!» (Cu răbdarea treci marea!) Am să-i dau băiatului o problemă de rezolvat care îi va pune puterile la grea încercare!”

7. Și, spunând acestea, Ribar s-a aplecat la pământ, a ridicat o piatră de mai multe livre de jos și i s-a adresat lui Rafael, cu un zâmbet de satisfacție pe chip: “Drag ucenic al Maestrului cel sfânt care este capabil să înfăptuiască lucruri pe care numai Dumnezeu însuși le poate înfăptui! Dacă ai deprins deja de la el unele lucruri atât de extraordinare, atunci transformă piatra aceasta într-o pâine bună, dulce la gust!”

8. Iar Rafael i-a spus: “Încearcă și vezi dacă piatra mai este piatră!”

9. Ribar a încercat și a spus: “Ba bine că nu!”

10. Și din nou Rafael: “Mai încearcă acum încă o dată!”

11. Ribar a încercat încă o dată, a rupt piatra în două și și-a dat seama că piatra se transformase într-adevăr în pâine. Asemenea minune în mâinile lui l-a umplut de uimire, ba pe chipul lui s-a întipărit chiar o puternică teamă, el nemaiștiind ce să spună.

12. Rafael însă a continuat: “Te rog să o și guști acum, căci ochiul este mai ușor de păcălit decât cerul gurii! Dă-le și prietenilor tăi să guste din ea, ca să avem martori ai faptului că transformarea s-a produs într-adevăr!”

13. Și Ribar a gustat din pâinea miraculoasă, mai întâi cu oarecare precauție, întrucât i-a plăcut însă foarte mult, el a început să muște zdravăn dintr-una din jumătăți, iar pe cealaltă a dat-o tovarășilor săi să o guste. Toți au găsit pâinea foarte gustoasă, dulce și cu miros îmbietor.

14. Atunci M-am adresat din nou Eu lui Ribar, spunând: “Ei, prietene dragă, să-ți aud acum sentința. Ce părere ai de fapta aceasta, făcută de unul dintre ucenicii învățătorului?”

15. Dar Ribar s-a întors spre Suetal și i-a spus: “Frate, vorbește tu de-acuma, tu ești ceva mai deștept ca mine! Căci toate acestea depășesc orizontul meu de gândire!”

16. Iar Suetal i-a răspuns: “Da, oamenii de felul tău au umplut pământul, oameni care încep prin a face pe grozavii cu puțina inteligență pe care o au. De îndată ce se ivește apoi ceva care le depășește puterea de înțelegere, rămân muți ca o muiere desfrânată surprinsă asupra faptului! Ce s-ar mai putea spune aici decât că Matael a avut dreptate în fiecare silabă rostită și prin care I-a atestat învățătorului marile sale calități!

17. Dacă de asemenea minuni sunt capabili ucenicii săi, ia încearcă să-ți imaginezi numai ce este în stare să înfăptuiască însuși Maestrul cel sfânt?!”

18. Atunci a vorbit din nou Ribar: “Toate acestea sunt adevărate și sigur că nici unul dintre noi nu le va mai contesta vreodată. Dar știi și tu că în Templu se susține ca un adevăr incontestabil faptul că diferiți magicieni deosebit de pricepuți pot înfăptui și ei o serie întreagă de lucruri extrem de surprinzătoare sprijinindu-se pe puterea lui Belzebut, pe care acesta le-o pune la dispoziție. Până și romanii spun: «In doctrina aliena cauti, felices» (Fericit cel care se apropie cu prudență de o știință străină), precum și «Sapientia non incipit cum odio deorum» (înțelepciunea nu începe cu ura împotriva zeilor)!”

19. Dar Suetal i-a răspuns: “Mai slăbește-mă cu proverbele tale latine stupide și nu mă mai bate la cap nici cu netotul tău de Belzebut! Nu l-ai auzit oare mai înainte vorbind pe atât de înțeleptul Matael, și n-ai înțeles oare din vorbele lui că învățătura marelui învățător îl conduce pe orice om pe calea spre Dumnezeu prin adevăr, prin iubire și prin faptă? Ei bine, de ce ar avea nevoie marele învățător pentru aceasta de ajutorul mai-marelui tuturor minciunilor și înșelătoriilor? Prost lovit de orbire ce ești. Pâinea a fost și ea tot o minciună sau a fost pâine adevărată?

20. Dacă ți-ar fi pregătit-o Belzebut, lucru pe care cu siguranță n-ar fi fost în stare să-l facă, ai avea acum o piatră în stomac în loc de pâinea aceea atât de bună. Dar, fiindcă a fost o pâine adevărată, ca picată din cer, sunt convins că simți și tu acum, ca și mine de altfel, o savoare cu adevărat divină în tot trupul tău, la fel cum simt eu în al meu!

21. Unde ai citit tu în întreaga Carte Sfântă că Satana ar fi reușit vreodată să înfăptuiască vreo minune ca aceasta? Uită-te numai la isprăvile lui Belzebut înfățișate în Templu. Și ce sunt ele de fapt? Nimic altceva decât o înșelătorie mârșavă și arhicunoscută, menită să stoarcă aurul și argintul de la niște orbi ca tine, pentru a-l folosi apoi în cu totul alte scopuri, mai mult decât rușinoase!

22. Vezi, acestea sunt «minunile» înfăptuite de Satana și le poți recunoaște ca atare fără nici o dificultate!

23. În cazul de față însă nu putem vorbi nici de cea mai mică înșelătorie, ci doar de atotputernica voință a lui Iehova însuși! Cum poți să mai întrebi atunci dacă astfel de lucruri nu se pot realiza cumva și cu sprijinul puterii Satanei?! Când a putut demonstra Satana vreodată că dispune într-adevăr de vreo putere reală?”

24. Ribar a replicat foarte afectat: “Bine, dar n-a învins el la Sinai, atunci când s-a luptat timp de trei zile cu Mihail pentru trupul lui Moise?”

25. Suetal i-a răspuns: “Da, și ce l-a mai câștigat pe Moise! Frumoasă victorie! Ia spune, mai știi și altele?”

26. Ribar: “Ei bine, ispitirea lui Adam și a Evei nu înseamnă nici ea nimic?”

27. Suetal: “Dar cum poți tu numi asta un miracol asemănător celui de aici?! Dacă vreo târfă trupeșă începe să-ți vânture pe sub ochi farmecele ei trupești și te atrage cu priviri voluptuoase, se poate oare vorbi de un miracol dacă tu, din pură dorință trupească, te vei strecura în frumoasele ei brațe molatice? Astfel de minuni ca cele cu Adam și cu Eva se petrec astăzi destule, din păcate; ele se înscriu însă în categoria naturalului celui mai grosier, de ultimă speță, iar despre vreun miracol nici nu poate fi vorba, decât poate de faptul că totul este un miracol de la începutul Facerii încoace! Ia spune, mai știi vreo operă miraculoasă înfăptuită de Satana?”

28. Din nou Ribar: “Greu mai e de vorbit cu tine! Spune-mi atunci ce este cu miracolul binecunoscut al idolilor de la Babel și Ninive? Nici acela n-a fost înfăptuit de diavol?”

29. Suetal: “Pentru niște măgari orbi ca tine poate că da - pentru oamenii care văd limpede însă nu, căci ultimii știu prea bine că în burta cunoscutului idol de la Babel, încinsă în noaptea respectivă până la incandescență de limbile flăcărilor, ofrandele aruncate prin gura sa larg căscată drept în fundul burții au fost mistuite acolo în chip foarte firesc de văpaie. Asemenea miracole poate înfăptui oricine, în oricare zi, cu ajutorul unui foc zdravăn, fără a avea deloc nevoie de vreun diavol oarecare!

30. Oricum, un diavol nu este în stare să realizeze nimic - decât să distrugă vreun trup oarecare, care și acela nu are vreo mare valoare, și apoi își poate lua răsplata sa puturoasă. Pentru suflet și spirit însă nu poate înfăptui în veci nici o minune, căci însăși făptura sa nu este decât materie rânduită în straturi groase! Da, prin intermediul Satanei poți deveni și mai material decât ești de fapt. Mai spiritual însă nu vei deveni cu ajutorul lui nici măcar pentru o singură clipă! Dar spune mai departe, de-ți mai vine în minte vreo minune satanică!”

31. Astfel certat, Ribar a spus: “Dacă așa stau lucrurile, atunci firește că nu mai cunosc nici o altă minune înfăptuită de Satana și sunt întru totul de acord să recunosc minunea aceasta adevărată înfăptuită de tânărul și drăgălașul ucenic al marelui învățător. Pe de altă parte însă, ai fi putut și tu să vorbești puțin mai frumos cu mine și te-aș fi înțeles cu siguranță la fel de bine!”

32. Iar Suetal a răspuns: “Aici ai fără îndoială dreptate, dar știi prea bine și de multă vreme cât de tare mă aprind atunci când cineva, și în special un om cu o oarecare cultură, îmi vine cu povestea asta despre Belzebut, ca și când oamenii de pe pământul acesta n-ar fi ei înșiși cu prisosință niște belzebuți! Și asta în special într-o împrejurare atât de măreață și aureolată de divinitate! Asta este, îmi vine să-mi ies din piele de supărare!”

33. Atunci a intervenit din nou Ribar: “Bine, bine, uite că acum apele s-au liniștit! «In medio beati» (Cei fericiți adoptă calea de mijloc), spun romanii. «Mai puțină agitație și mai puțină gălăgie» - acesta este sâmburele oricărei înțelepciuni. Adevărul iese el până la urmă la iveală - înțelegi, frate? Chiar și fără atâția măgari!”

34. Iar Suetal i-a răspuns: “Așa este, așa este; numai că, în focul disputei, cu greu îți mai cântărești cuvintele cu care pui pe cineva la punct atunci când el începe să manifeste prea multe scrupule prostești! Dar, odată ce ai început să recunoști și tu adevărul, n-ai să mai auzi de la mine curând asemenea expresii!”

35. Atunci am intervenit Eu și am spus: “Ei, ați ajuns la pace?”

36. Și amândoi au răspuns: “Da, deplină!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !