1.Atunci l-am întrebat pe Ribar: “Cum stau acum lucrurile cu judecăţile tale, după ce ai văzut ceea ce ai văzut?”

2. Iar Ribar a răspuns: “Mi-am exprimat deja părerea faţă de Suetal şi recunosc acum că Matael cel înţelept are dreptate în toate. Demonstraţia a fost făcută şi nu mai este nevoie de nici o altă dovadă! Acum nu doar cred într-o minune, ci chiar am văzut minunea cu proprii mei ochi, şi de-acum aş dori să-l cunosc şi personal pe marele învăţător!”

3. Suetal a intervenit atunci şi el: “Da, şi eu aş dori acest lucru, dacă este cu putinţă, deşi aproape că nu-l mai consider un lucru esenţial, căci ceea ce am văzut îmi este suficient pentru toată viaţa! Mai presus decât Dumnezeu El nu poate fi, dar după cele pe care le-am văzut cu proprii mei ochi, nici mult mai prejos nu este! Şi asta îmi ajunge. Poate că, în plus, mi-aş dori să mai aflu câte ceva despre învăţăturile Lui.”

4. Atunci am spus din nou Eu: “Dar Matael v-a expus deja principiile de bază ale acestor învăţături, căci, în fond, învăţătura Mântuitorului se reduce la faptul că trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele tău să-l iubeşti la fel de mult ca pe tine însuţi.

5. Iar a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice înseamnă un singur lucru: înseamnă a-L recunoaşte pe Dumnezeu şi voinţa Sa revelată, procedând apoi în consecinţă din iubire adevărată faţă de Dumnezeul pe care L-ai recunoscut, şi totodată să te porţi, respectând voia lui Dumnezeu, faţă de orice semen al tău aşa cum orice om cu judecată se poartă faţă de sine însuşi; fireşte că aici este vorba de iubirea aceea curată şi întru totul dezinteresată, atât faţă de Dumnezeu, cât şi fată de oricare dintre semenii tăi.

6. Aşa cum tot ce este bun trebuie iubit pentru că este bun, şi prin urmare drept, tot aşa şi Dumnezeu trebuie iubit pentru simplul motiv că El singur reprezintă suprema bunătate şi supremul adevăr!

7. Aproapele însă trebuie iubit în aceeaşi măsură, fiindcă el este - asemenea ţie - făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi fiindcă poartă - asemenea ţie - spiritul lui Dumnezeu într-însul.

8. Iată deci, acesta este de fapt sâmburele învăţăturii Sale şi învăţătura este foarte uşor de respectat, ba chiar cu mult mai uşor decât miile de legi ale Templului, în cele mai multe cazuri dictate de egoismul slujitorilor acestuia.

9. Prin respectarea cât mai riguroasă a învăţăturii acesteia noi, spiritul din om, la început extrem de încătuşat, devine din ce în ce mai liber, înfloreşte necontenit, cuprinde până la urmă omul în întregul său şi atrage ca atare totul în viaţa sa, care este de fapt o viaţă dusă întru Domnul Dumnezeu, o viaţă menită să dureze veşnic, o viaţă în cea mai sublimă fericire!

10. Şi, prin urmare, orice om care va renaşte în felul acesta în spiritul său nu va vedea în veci moartea, nu-i va simţi prezenţa sau gustul, iar desprinderea din învelişul său de carne va fi, pentru acel om cea mai mare fericire.

11. Căci spiritul omului, care formează de-acum un tot unitar cu sufletul său, s-a simţit până atunci asemenea unui om închis în temniţa cea mai întunecoasă, prin a cărei ferestruică putea privi afară pentru a vedea pajiştile minunate ale pământului şi oamenii liberi care se îndeletnicesc cu tot felul de treburi utile, în timp ce el este nevoit să tânjească după toate acestea în detenţie. Cât de fericit va fi însă omul atunci când va sosi paznicul, va deschide uşa celulei sale, îi va scoate cătuşele şi îi va spune: «Iată, prietene, ai scăpat de orice pedeapsă, du-te de-acum şi bucură-te de deplina ta libertate!»

12. Iată deci cum spiritul omului se aseamănă cu viaţa embrionară a unui pui de pasăre aflat încă în ou: atunci când embrionul s-a dezvoltat în suficientă măsură în găoacea sa rigidă - care este precum o chingă pentru viaţa sa liberă - datorită căldurii pe care i-a asigurat-o cloşca în timpul clocitului, puiul îşi va sfărâma găoacea şi va răzbi la deplina libertate.

13. La un asemenea nivel însă, omul nu poate ajunge decât prin respectarea riguroasă a învăţăturii pe care le-o transmite acum oamenilor Mântuitorul din Nazaret.

14. Pe măsură ce renaşte tot mai mult în spiritul său, omul dobândeşte în acelaşi timp şi alte calităţi, la care simplul om al cărnii nici nu poate gândi.

15. În asemenea situaţii, spiritul devine o forţă în sine, asemenea celei divine. Şi atunci voinţa unui astfel de spirit desăvârşit dintr-un om se împlineşte şi trebuie în mod necesar să se împlinească, deoarece forţa vitală a spiritului este singura cu adevărat vie din tot necuprinsul lui Dumnezeu!

16. Căci viaţa cea adevărată este ea însăşi un stăpân şi un creator, un păstrător, un legiuitor şi un cârmuitor ai oricărei creaţii, şi de aceea totul trebuie să se supună forţei veşnic vii a spiritului.

17. Tu ţi-ai putut da seama de acest lucru prin încercarea la care l-ai supus pe ucenic, aşa că, pentru moment, îmi poţi da Mie deplină crezare că lucrurile stau întocmai astfel cum ţi le-am expus Eu. La înţelegerea lui «cum», «în ce fel», şi «de ce» nu vei ajunge însă decât atunci când îţi vei fi dobândit deplina libertate a vieţii tale spirituale.

18. Dar iată că Matael ţi-a demonstrat destul de limpede la ce grad de înţelegere poate ajunge până şi un spirit renăscut doar pe jumătate, astfel că ai în momentul de faţă dovezile cele mai concludente în propria ta mână, pentru ca, pe deplin încrezător, să-ţi poţi organiza viaţa potrivit principiilor respective! Eşti mulţumit cu explicaţia aceasta?”

19. Iar Suetal a răspuns: “Da, prietene, mult mai mulţumit chiar decât de explicaţiile înţeleptului Matael! E drept că ceea ce mi-ai spus tu acum reprezintă o înţelepciune la fel de profundă ca şi cea auzită din gura lui Matael, ba într-o anumită privinţă chiar mai profundă; însă lucrurile spuse de Matael au darul să te înspăimânte de-a dreptul, să te îngrozească, fiindcă nu reuşeşti să îţi reprezinţi începutul şi sfârşitul lor. Dar uite că tu ai reuşit, cu nişte cuvinte atât de simple, să-mi prezinţi lucrurile atât de limpede cum mai limpede nici nu se poate; acum ştiu precis ce am de făcut şi unde trebuie să ajung pe calea aceasta, astfel că sunt pe deplin mulţumit şi nu mi-au rămas alte întrebări de pus.”