1. Atunci Suetal a rostit şi el: “Amin! Acelaşi lucru îl declar şi eu. Căci un astfel de lucru n-a văzut nicicând vreun ochi de muritor! E drept că magicienii de pe timpul faraonului aruncau şi ei cu nişte bâte, din care apoi ţâşneau diferiţi şerpi; noi însă nu am fost de faţă la asemenea minuni. Şi chiar dacă am fi fost de faţă, am fi văzut cu siguranţă doar aceeaşi mică scamatorie, cum am mai văzut eu una asemănătoare şi la Damasc, unde un magician persan arunca nişte bâte pe o suprafaţă întinsă de nisipuri mişcătoare, aflată pe o arie mare în faţa lui, iar atunci când băţul, aruncat cu mare abilitate tocmai acolo unde trebuia, se scufunda în nisipul mişcător, astfel că nu se mai vedea nimic din el - lucru care se întâmpla fireşte într-o singură clipă -, atunci din locul acela ţâşnea de îndată din nisip un şobolan sau un şoarece, care o rupea la fugă! Vrăjitorul pretindea că din beţele aruncate de el în nisip se nasc şobolanii şi şoarecii. Eu însă am cercetat după aceea locul şi am găsit în nisip toate beţele neatinse; dar am descoperit totodată urme vizibile ale modului în care magicianul, fireşte că fără martori, reuşise în prealabil să ţină ascunşi în nisip mai mulţi şobolani şi şoareci, punându-le în diferite gropi, făcute chiar de el în nisip, momeli potrivite. Astfel că şobolanii şi şoarecii se ocupau acolo în tihnă de mâncarea oferită, până când beţele aruncate cu abilitate chiar în locurile respective îi izgoneau şi îi puneau pe fugă.

2. Plebea cea proastă îi arăta magicianului persan o veneraţie de-a dreptul divină, umplându-i traistele cu lucrurile cele mai de preţ, iar când am încercat să-i conving de realitate pe câţiva dintre ei, care-mi păreau mai luminaţi la minte, m-am trezit pe loc calificat drept nelegiuit şi abia am avut timp s-o iau la goană din locul respectiv. M-am convins, cu ocazia aceea, în primul rând că asemenea magicieni sunt nişte şmecheri nemaipomeniţi care, slujindu-se de cele câteva cunoştinţe ale lor în domeniul naturii, precum şi de experienţa dobândită, ştiu să profite de prostia celorlalţi oameni, care de fapt vegetează pe pământ asemenea dobitoacelor; iar în al doilea rând m-am convins de faptul că asemenea oameni cu adevărat proşti nu pot fi aduşi la realitate nici cu cea mai mare bunăvoinţă a vreunui înţelept iubitor de oameni.

3. Şi cam aşa trebuie să arate de fapt toate minunile mult lăudate ale tuturor preoţilor şi magicienilor din tot Egiptul şi din întreaga Persie, şi cu siguranţă că minunile înfăptuite de esenieni nu arată nici ele altfel.

4. Minunile acestea de aici însă, pe care le-a înfăptuit ucenicul marelui învăţător, precum şi vindecările miraculoase despre care am auzit că le-ar fi înfăptuit marele Mântuitor însuşi, ele se află prin caracterul lor pur şi sublim mult dincolo de oricare înşelătorie a magicienilor, la fel cum soarele cu lumina sa curată şi pură depăşeşte prin sublimul său orice lumină rătăcitoare lipsită de valoare. Căci minunile văzute aici depăşesc întru totul orice înţelegere şi înţelepciune omenească. Aici nu mai are rost nici un fel de gândire sau cercetare, căci aici guvernează atotputernicia lui Dumnezeu căreia nimic nu-i este imposibil.

5. Pentru noi însă, rămâne povaţa că toate învăţăturile marelui Mântuitor trebuie urmate cu cea mai mare sfinţenie, pentru că prin el, după cum începe să-mi pară mie acum, ar putea să se împlinească chiar acum, în timpurile noastre, o mare făgăduinţă a lui Iehova.”

6. Atunci Eu, încă nerecunoscut de cei doisprezece, m-am adresat tot lui Suetal: “Împărtăşeşti această părere dintr-o oarecare convingere?”

7. Iar Suetal a răspuns: “Prietene, părerea la care am ajuns simt că devine certitudine, cel puţin în ceea ce mă priveşte! Căci, uite, am un motiv foarte simplu, dar totodată bine întemeiat, să presupun acest lucru! Dumnezeu este mult prea bun şi înţelept pentru ca să dea viaţă unui om atât de puternic şi să-i insufle harul Său atotbiruitor doar pentru simplul motiv ca acesta să vindece trupurile bolnave ale câtorva oameni şi să facă din pietre pâine sau peşti. Pe un astfel de om, aflat cu mult deasupra lui Moise şi a altor profeţi, şi care este unic în felul său, asemenea unui soare, Dumnezeu l-a destinat fără îndoială şi altor scopuri cu mult mai înalte, necunoscute încă nouă! Căci, după cum am spus, Dumnezeu cu siguranţă că nu a trimis o asemenea făptură dumnezeiască pe pământ doar pentru lucruri atât de mărunte cum ar fi înfăptuirea a fel de fel de minuni în faţa ochilor unei adunături de gură-cască avizi de miracole sau a unei adunături de proşti şi de orbi! Ba eu chiar înclin să văd în el pe marele Mesia al iudeilor, propovăduit de toţi preoţii şi profeţii, şi sunt, prietene dragă, aproape convins de lucrul acesta!

8. Iar de-ar fi să nu fie totuşi acesta, atunci chiar că nu mai ştiu pe cine ar trebui să mai aşteptăm, care să fie în stare să înfăptuiască lucruri mai nemaipomenite şi mai dumnezeieşti! Dar tu ce părere ai, dragă prietene, presupunând că tu, grec fiind, eşti cât de cât familiarizat cu scrierile iudeilor?!”

9. Eu am spus: “Da, în privinţa aceasta Eu sunt pe deplin de acord cu tine, iar scrierile iudeilor le cunosc perfect. Acum însă aş dori să aflu şi de la tovarăşii tăi ce părere au ei despre concluzia noastră bine argumentată! Ribar este un fel de purtător de cuvânt al tuturor celor zece tovarăşi ai săi. Hai să-i cerem deci şi lui părerea în această privinţă şi să vedem ce zice el despre toate acestea. Ia întreabă-l chiar tu!”

10. Iar Suetal a spus: “Da, hai să-i cerem părerea, căci între timp s-o fi săturat să se tot uite la peştele său!”