Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 14.12.2019, 06:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 29.1.2011, 04:27    Post subject: Capitolul 59 - Aspecte bune și rele ale mustrărilor Reply with quote

Capitolul 59
Aspecte bune și rele ale mustrărilor

1. Atunci a spus un al treilea dintre cei doisprezece, care se numea Bael: “Dar lăsați-mă și pe mine, prieteni, să spun o vorbă! E drept că eu vorbesc de regulă mai puțin și că prefer să ascult în tăcere vorbele înțelepte ale altora, dar din ce ați rostit voi doi până acum n-a prea rezultat deloc multă înțelepciune. Ucenicul cel tânăr are mare dreptate să râdă de voi. Căci vă declar și eu acum că voi nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Gândiți-vă puțin cine suntem noi și ce societate aleasă ne înconjoară, apoi mulțumiți Domnului Dumnezeu pentru faptul că mai trăim! Căci noi nu suntem decât niște viețuitoare amărâte, lipsite de putere și de valoare, iar societatea aceasta este formată din mari conducători, în fața cărora aproape că se cutremură întreg pământul. Iar noi, bieți viermi amărâți ce suntem, ne mai și încumetăm să ne contrazicem cu ei, și încă în chipul cel mai prostesc! Cu ce te-a deranjat de pildă pe tine, prietene Suetal, că tânărul acesta ilustru, făcător de minuni și cu adevărat atotputernic, a mâncat în fața noastră opt pești?! Oare nu noi suntem aceia care mâncăm aici pe degeaba, și oare nu ne-am săturat la masă? Și atunci zic eu: din moment ce ne-am îndestulat cu mâncarea, ce altceva mai vrem? Dacă tânărul acesta este astfel constituit încât, pentru a se îndestula, el trebuie să mănânce mai mult decât noi, niște bieți borfași înfometați ai Templului, de ce trebuie să privim noi lucrul acesta cu ochi critici? Căci, în primul rând, el n-a mâncat din traista noastră, iar în al doilea rând, a fost foarte necuviincios din partea noastră să-l tragem oarecum la răspundere pentru faptele sale! Vă rog deci, fiți puțin mai înțelepți! De tânărul acesta ascultă oarecum toate elementele, iar voi vorbiți cu el de parcă ar fi unul dintre voi. O, măgari tâmpiți ce sunteți! El merită venerația noastră mai mult decât oricare dintre profeții din timpurile de demult, și aceasta datorită harului lui Dumnezeu care sălășluiește în el, iar voi îl tratați ca pe un egal al vostru! Atunci când trebuia să apăreți în Templu în fața înaltului prelat, tremurați din toate mădularele de evlavie; iar aici vedem acumulată într-un singur om forța a milioane și milioane de înalți prelați, iar voi vă purtați exact ca niște nătărăi! Rușine să vă fie! Stați liniștiți, ascultați și învățați câte ceva, și abia apoi îndrăzniți să deschideți gura, chiar și față de niște oameni mai puțin înțelepți decât voi! De tânărul cu puteri dumnezeiești însă să nu vă mai legați, căci altminteri mă veți obliga să devin dur cu voi în numele tuturor celorlalți frați ai noștri, care se află aici la masă!”

2. Atunci Rafael a spus: “Ai vorbit bine, frate Bael; însă mustrările atât de dure nu prea sunt bune, căci la baza lor nu stă iubirea, ci o oarecare aroganță ascunsă. Mustrându-i pe frații tăi cu o asemenea duritate, începi să te aprinzi tu însuți în supărarea ta, te înfurii, iar furia, crescând necontenit, devine mânie, și cu asta nu vei putea face nici un fel de bine; căci pe spini și pe mărăcini nu vor rodi niciodată struguri sau smochine, iar dintr-un pământ pârjolit de foc mult timp nu va mai răsări iarba.

3. De vrei să-ți călăuzești fratele pe drumul cel bun, nu trebuie să-l înșfaci cu aceeași duritate cu care își înșfacă leul prada, ci așa cum o cloșcă își îndeamnă puii, așa să-i călăuzești și tu pe frații tăi, și abia atunci Dumnezeu va putea să te aprecieze pentru că te conduci după ordinea din ceruri.

4. Încearcă întotdeauna mai întâi forța și puterea iubirii și ai să vezi ce poate ea realiza și cât de departe poate ea ajunge! Iar de se va vedea că prin gingășia ei nu se vor fi realizat decât prea puține sau chiar nimic, abia atunci îmbracă-ți iubirea în mantia deplinei gravități și condu-l astfel pe fratele tău, ținându-l, din iubire profundă, cu tărie de braț, până îl vei fi adus pe drumul cel bun. Odată ajuns acolo, dezvăluie-ți față de el întreaga ta iubire, iar fratele tău îți va rămâne pe veci un prieten adevărat, într-o deplină recunoștință! Calea aceasta este mai bună, căci ea se înscrie în rânduiala cea veșnică a lui Dumnezeu.”

5. Bael a făcut ochii mari auzind mustrarea aceasta, iar Suetal și Ribar, de bucurie, s-au repezit să-i strângă mâinile lui Rafael; căci în mod evident le-a făcut plăcere să găsească în presupusul tânăr ucenic un apărător al drepturilor lor omenești.

6. Dar ucenicul cel tânăr le-a spus: “Prieteni, recunoștința pentru un serviciu bun este îndreptățită, dar numai atunci când are un temei adevărat; atunci însă când temeiul ei nu este pe deplin bun, ba dimpotrivă, când acesta este mai curând prost decât bun, atunci și întreaga recunoștință, fie ea oricât de mare, nu este cu nimic mai bună decât însuși temeiul ei!”

7. La remarca aceasta a lui Rafael, Suetal și Ribar au rămas ei de data aceasta cu ochii căscați, iar Suetal l-a întrebat pe Rafael: “Dar bine, iubit prieten, spune-ne acum și nouă cum înțelegi vorbele acestea?! Căci nouă ni se pare că nu ești deloc mulțumit de recunoștința pe care ți-am arătat-o!”

8. Iar Rafael a spus: “Vedeți voi, la un om care trăiește după rânduiala lui Dumnezeu, toate trebuie să fie până la urmă în deplina ordine a lui Dumnezeu. Iubirea cea adevărată, ca fundament al întregii vieți, iubirea față de Dumnezeu, precum și față de oameni, trebuie să răzbată din fiecare faptă. Voi îmi sunteți recunoscători doar fiindcă l-am mustrat pe Bael pe motiv că mustrarea lui la adresa voastră nu a avut la bază iubirea, ci mai curând supărarea, care este un derivat al mâniei și al răzbunării. Bael se pare că v-a rănit sufletul cu mustrarea sa, și astfel voi ați simțit în taină o mâhnire profundă în inimile voastre și totodată dorința ca Bael să aibă și el parte pentru acest lucru de o mustrare cât mai severă. Dar, vedeți voi, o astfel de dorință este în ultimă instanță un prunc al setei de răzbunare, al cărui leagăn este însuși iadul! Eu am venit în întâmpinarea dorințelor voastre și i-am înfățișat lui Bael cât se poate de limpede caracterul dăunător al mustrării sale, iar pentru aceasta voi ați simțit o mare satisfacție și v-ați arătat recunoscători fată de mine.

9. Bucuria voastră nu a încolțit însă în voi fiindcă eu l-aș fi condus pe fratele Bael pe calea cea dreaptă a rânduielii lui Dumnezeu, ci fiindcă eu - după părerea voastră - l-am pus cum se cuvine la punct în locul vostru, drept care setea voastră de răzbunare s-a mai potolit puțin, pentru ca, spre potolirea ei deplină, voi să-i puteți reproșa apoi în continuare vorbele sale. Iată așadar de ce, având la bază un asemenea motiv, care este unul rău, fiindcă nu conține în el iubirea, recunoștința voastră nu poate fi nici ea una bună!

10. Sigur, dacă recunoștința voastră ar fi rodul acelei bucurii cu adevărat dumnezeiești, datorată faptului că un frate întrucâtva rătăcit a fost readus pe drumul cel drept, atunci da, ea ar fi într-adevăr rodul rânduielii cerești, care se numește iubire, și din acest motiv ea ar fi una bună.

11. Dacă vreți să fiți - așa cum ați fost de fapt creați - adevărați copii ai lui Dumnezeu, atunci nicicând vreun motiv nu trebuie să vă conducă la vreo faptă anumită, dacă acesta nu se bazează în totalitate pe iubirea cea adevărată. Iar supărarea, setea de răzbunare sau bucuria pentru necazul altuia - nu au ce căuta în sufletele voastre, căci ele sunt toate ale iadului și nu ale cerului.

12. Vedeți voi, dacă, de pildă, în casa voastră un frate al vostru ar zăcea în mare suferință trupească și s-ar afla în pericol de a fi chiar răpus de boala sa, fapt prin care voi, spre marea voastră durere, v-ați pierde un frate drag, fără îndoială că ați face tot ce vă stă în putință pentru a-l ajuta și a-1 salva astfel de la moarte! Și ce bucurie vă va umple atunci inimile văzând că, prin strădaniile voastre, fratele vostru se simte de la un ceas la altul tot mai bine!

13. Iar din moment ce simțiți o asemenea bucurie în inimile voastre pentru vindecarea trupească a unui frate, cu cât mai mult nu ar trebui să vă bucurați voi oare, toți fii ai unuia și aceluiași Tată preabun din ceruri, atunci când un frate cu sufletul bolnav, aflat deja pe drumul spre posibila pierzanie eternă, se va vindeca de boala sa și va putea păși spre viața cea veșnică!? Înțelegeți voi lucrul acesta sau nu?”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !