Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 4.8.2020, 10:57
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 29.1.2011, 04:32    Post subject: Capitolul 60 - Suetal se demască drept limbut Reply with quote

Capitolul 60
Suetal se demască drept limbut

1. Atunci Suetal a spus: “Așa ca tine, dragul meu prieten, chiar că nu vorbește nici un om de pe acest pământ! Tu trebuie să fii o ființă mult mai aleasă, chiar din Cerul Domnului Dumnezeu! Ba poate ești chiar tu însuti marele Mântuitor din Nazaret?”

2. Iar Rafael a răspuns: “O, asta nicidecum! Căci eu nu voi fi în veci vrednic nici măcar să-i leg Lui șireturile de la încălțări! Potrivit spiritului meu, provin fără îndoială de undeva de mai sus, dar potrivit trupului acesta pământean de acum nu sunt decât acela drept care m-ați cunoscut!”

3. Și din nou a spus Suetal: “Acum însă, când la fel ca și ceilalți oaspeți, am terminat de mâncat, aș dori totuși să-l cunosc și eu pe învățătorul cel dumnezeiesc, spre a-i putea arăta venerația mea profundă!”

4. Rafael: “Încă nu am împuternicirea să fac acest lucru. Atunci când va sosi timpul, tu și cu frații tăi îl veți recunoaște voi înșivă, fără îndoială! Dar vezi tu, mai sunt încă destule lucruri necurate în sufletele voastre! Iar de aceste lucruri trebuie să vă dați seama chiar voi înșivă și, disprețuindu-le, să le alungați din voi, astfel ca în momentul în care veți recunoaște un lucru drept necurat să nu-l mai făptuiți nicicând, cu nici un prilej. Abia atunci veți fi capabili să-L recunoașteți în totul pe marele învățător!

5. Acum însă fiți cu toții atenți! Prietenul care a stat mai înainte de vorbă cu voi pare să dorească, după cum văd eu după expresia Sa, să rostească câteva cuvinte. Căci am observat că guvernatorul general Cyrenius, care stă alături de El, L-a întrebat ceva - și, vedeți voi, când cei mari vorbesc, cei mici trebuie să tacă și să ia aminte, în măsura în care li se permite acest lucru! Haideți așadar să tăcem și să-i lăsăm acum pe ei, pe vecinii noștri cei iluștri, să vorbească!”

6. Dar Suetal tot nu s-a liniștit și l-a întrebat în continuare pe Rafael: “Dar n-ai putea să-mi spui măcar, dragul și tânărul meu prieten, cine este de fapt prietenul care se pregătește acum să vorbească?”

7. Rafael: “Nu, acum nu, căci acum trebuie să tăcem și să ascultăm - fiindcă atunci când începe omul acesta să vorbească despre ceva, lucrul acela este mereu de cel mai mare interes și trebuie neapărat ascultat! Așa că, din momentul în care începe să vorbească și până va fi terminat, să nu se mai audă nici măcar o șoaptă de la masa noastră!”

8. Suetal s-a mulțumit cu acest îndemn, la fel ca și toți ceilalți, așa că au așteptat cu toții cu nerăbdare vorbele Mele. Eu însă nu puteam începe să vorbesc înainte de a termina Cyrenius întrebarea lui deosebit de importantă despre căsătorie, despre adulter, despre desfacerea căsătoriei, precum și despre relațiile sexuale cu o femeie necununată.

9. După câteva minute de așteptat în tăcere, Suetal a întrebat din nou: “Ei bine, când va începe el să vorbească?”

10. Rafael a spus: “Bine, omule orb și surd, dar tu nu vezi că Cyrenius nu a terminat încă de pus întrebarea sa? Sau crezi oare că poți să începi să vorbești răspunzând la o întrebare chiar mai înainte ca întrebarea respectivă să fi fost pusă?! Ai răbdare, răspunsul Său nu va întârzia!”

11. Suetal s-a mulțumit din nou, pentru moment, cu această explicație, însă Cyrenius își lungea întrebarea sa prin tot felul de observații colaterale, iar Eu tot nu puteam începe să-i dau răspunsul. Din cauza Iarei, care stătea chiar alături, Cyrenius vorbea destul de încet, astfel încât vecinii noștri nu înțelegeau mai nimic din întrebarea sa și începeau să se plictisească, dat fiind faptul că nu auzeau nici o vorbă de la nici una dintre părți. Căci, la romani, acesta era un fel de principiu de viață, ca mii de oameni să tacă de îndată ce un înalt demnitar dădea semne că ar vrea să vorbească.

12. Astfel că au mai trecut câteva minute și Eu tot nu începusem să vorbesc. Atunci Suetal s-a întors din nou către Rafael: “Prietene, dar iată că cei doi domni vorbesc în șoaptă unul cu altul! Iar din conversația lor, fără îndoială extrem de înțeleaptă, noi nu vom avea prea multe de câștigat. Astfel că am putea vorbi foarte bine în continuare între noi, iar pe vecinii noștri poate că i-ar și bucura acest lucru! Căci atunci când doi domni sus-puși vorbesc în taină unul cu altul, ei le dau de fapt de înțeles oamenilor care-i înconjoară că nu doresc să fie ascultați! Și atunci facem chiar foarte rău dacă păstrăm o tăcere adâncă, dovedindu-ne în felul acesta față de ei necuviința noastră. Așa că haide să vorbim și noi despre ceva!”

13. Rafael i-a răspuns: “Ia te uită ce individ șiret mai ești și tu! Dar ia privește acolo, uite că ni se aduc din nou bucate: pește bine pregătit și pâine, precum și mai multe căni pline cu vinul cel mai ales; aceasta pentru că, din cauza poftei mele atât de mari de mâncare, voi ați avut parte de porții mai mici!”

14. Iar Suetal a exclamat: “Ei, slavă Domnului! Căci eu, cel puțin, tot mai simt, așa, un fel de gol în stomac! Peștele pe care l-am mâncat eu nu a fost chiar dintre cei mari, și nici dinspre partea pâinii nu s-a constatat o abundență prea mare la masa noastră, astfel că un asemenea supliment nu poate fi decât binevenit.”

15. Și iată că Marcu tocmai a sosit cu suplimentul dorit la masă, spunând: “Iertare, dragi prieteni, pentru faptul că masa aceasta a fost adineaori mai puțin înzestrată decât celelalte cu bucate, astfel că am socotit de cuviință să pun să se prepare din proviziile mele abundente încă un supliment; Domnul Dumnezeu să-l binecuvânteze pentru voi toți!”

16. După care toți, în afară de înger, au început să se întindă spre castroane și să mănânce cu nesaț din peștii atât de admirabil gătiți, fără să facă economie nici la pâine și îmbiindu-se din plin și cu vinul. Și n-a durat prea mult până când masa s-a golit și de povara ei cea nouă.

17. După ce au golit masa fără concursul îngerului, Suetal a spus: “Slavă bunului Dumnezeu, Tatăl cel bun al tuturor îngerilor și al oamenilor! Iată-mă din nou atât de sătul cum n-am mai fost de o jumătate de an! Așa se mai poate tăcea și aștepta în liniște cuvântarea anunțată a grecului cel înțelept, care probabil că este un fel de consilier de taină al înaltului guvernator general al întregii Asii. Însă cuvântarea prezisă de tânărul nostru prieten chiar că se lasă foarte mult așteptată!

18. Guvernatorul general nu mai termină deloc cu întrebarea sa, desigur foarte complicată, iar celălalt firește că nu-i poate răspunde până ce guvernatorul nu va fi terminat de formulat întrebarea sa fără îndoială plină de importanță! Și uite așa o să continue lucrurile încă o bună bucată de vreme! Până și cei treizeci de farisei și leviți stau toți cu urechile ciulite. Dar se pare că nu se întrezărește încă nici o cuvântare!

19. Fata cea tânără chiar că îmi place destul de mult - spun asta cu toată seriozitatea. Însă ea pare îndrăgostită până peste urechi de grec! Nu-și ia ochii de la el și pare să citească tot felul de lucruri în ochii lui. Pentru fiul cel tânăr al guvernatorului nu are nici o privire, deși acesta stă, îmbrăcat în veșminte foarte alese, chiar lângă ea, și începe, după cum se pare, să se cam plictisească! Ei, dar iată că din casă mai vin patru fete tinere destul de drăguțe! Sunt probabil fiicele cârciumarului. Dar ce-or vrea ele oare să facă?!”

20. Iar Rafael i-a răspuns: “Am impresia, prietene, că tu ești extrem de limbut și nu poți tăcea din gură cu nici un chip! Nu vezi oare că fetele gazdei vin să adune vasele cele goale pentru a le curăța pentru masa de seară?! Ești oare chiar atât de redus la minte că nu vezi lucrul acesta dintr-o singură privire? Fără nici o îndoială, mai ai mult până să ajungi un Matael!

21. Ia încearcă și tu odată să taci și străduiește-te să gândești în toată liniștea; căci o anumită liniștire este foarte necesară pentru trezirea sufletului, fără de care această realizare de cea mai mare importanță nu va deveni niciodată realitate!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !