1. Rafael: “Vezi tu, să spunem că în interiorul unei case este cea mai mare dezordine, iar camerele sunt pline de mizerie şi de gunoaie de tot felul. Însă stăpânul casei are mereu treburi pe afară şi nu şi-a făcut deloc timp să facă o curăţenie temeinică în casă. Întrucât însă noaptea el acolo trebuie să se odihnească, şi atunci respiră aerul cel viciat de murdărie, el se va îmbolnăvi curând şi va fi cuprins de slăbiciune, iar apoi îi va veni şi mai greu să mai facă curat în casă şi să purifice astfel aerul.

2. Uite, tot aşa şi inima ta este o casă a sufletului, şi în special a spiritului tău! Dar dacă trebăluieşti într-una pe dinafară, când să te mai apuci să-ţi cureţi casa vieţii tale, astfel ca spiritul tău să poată înflori în aerul purificat din sufletul tău?

3. Astfel, pentru înflorirea sufletului tău şi a spiritului dintr-însul este necesar mai presus de orice să poţi rămâne mai mereu liniştit!”

4. Suetal a intervenit: “Bine, dar Matael susţinea că viaţa este o luptă pe care nu o poţi răzbi stând comod şi confortabil. Iată că Matael vorbeşte altfel decât tine, iar tu diferit de el! Şi atunci, care are dreptate dintre voi doi?”

5. Rafael: “Şi eu, şi Matael! Viaţa este - fireşte - o luptă, însă nu una exclusiv exterioară, ci o luptă năprasnică a factorului interior împotriva celui exterior! Omul exterior trebuie învins până la urmă cu totul de cel interior, căci altfel omul interior va muri odată cu cel exterior! Lasă-l şi tu prin urmare pe omul interior din tine să pună o zăbală limbii tale de carne, ca ea să stea liniştită, pentru ca limba gândurilor din sufletul tău să se poată manifesta şi să înţeleagă câtă murdărie şi lipsă de puritate mai există în casa vieţii ei!

6. Nu te mai preocupa de toate fenomenele exterioare, lipsite de orice valoare, căci este lipsit de importanţă dacă le cunoşti sau nu cauza! Însă în adevărata sărbătoare a sabatului încearcă să recunoşti cauza adevărată a vieţii interioare a sufletului şi spiritului; căci asta trebuie să te preocupe în cel mai înalt grad pe tine, ca şi pe oricare alt om!

7. Ce-ţi foloseşte oare ţie faptul că ştii şi simţi că exişti şi că trăieşti, din moment ce nu ştii dacă în clipa următoare vei mai fi şi vei mai simţi că exişti? La ce-ţi folosesc toate cunoştinţele şi toate ştiinţele înalte, din moment ce nu-ţi cunoşti propria viaţă şi nu cunoşti nici cauzele ei?!

8. Dacă vrei însă să-ţi cunoşti viaţa interioară, atunci trebuie să-ţi întorci toate simţurile mai ales înspre interior, indiferent cum îţi vei întoarce ochii într-acolo, dacă vrei să înţelegi ceva. Cum să vezi însă răsăritul atâta timp cât ochii tăi sunt îndreptaţi spre apus?! Oare nu înţelegi tu, care ai fost odată tu însuţi rabin, că în privinţa propriei tale sfere vitale eşti încă la fel de orb ca un embrion în pântecele mamei sale?!”

9. Suetal a spus: Ba da, ba da, îmi dau acum seama de asta şi, de-acum înainte, noi toţi vom tăcea asemenea unor statui de piatră!”