Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 22.9.2020, 10:12
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 31.1.2011, 23:59    Post subject: Capitolul 62 - Concepția lui Risa despre lume Reply with quote

Capitolul 62
Concepția lui Risa despre lume

1. Drept care, la masa respectivă s-a făcut o liniște deplină. În schimb, la masa tinerilor farisei și leviți izbucnise o oarecare ceartă, întrucât conducătorul lor, Hebram, încercase și el să le impună într-un fel tăcerea. Mai deosebit între aceștia se dovedea un anume Risa, ai cărui părinți dețineau multe moșii, care după moartea lor urmau să-i revină lui, ca unic moștenitor. Acesta s-a înfuriat tare atunci când Hebram l-a făcut atent că este mai bine să asculte în liniște vorbele lui Matael, și în special pe cele ale Mântuitorului din Nazaret, decât să-și bată într-una gura în legătură cu moștenirea lui lipsită de orice valoare.

2. Și, atunci, Risa i-a răspuns plin de năduf lui Hebram, spunând: “Toți bieții nevoiași devin până la urmă niște evlavioși și iau calea a tot felul de înțelepciuni, fiindcă știu că nu au a se aștepta la prea multe de la viață. Iar cei mari și bogați devin uneori și ei evlavioși și înțelepți, pentru a-i putea călăuzi mai lesne înapoi spre smerenie și răbdare pe bieții nevoiași înfuriați și a-i face să-și accepte și în continuare sărăcia lor extrem de apăsătoare!

3. Cel bogat se duce la sinagogă și se roagă sub privirile săracului, pentru a-l face pe acesta să creadă că trebuie să fii într-adevăr foarte evlavios pentru a fi astfel binecuvântat de Dumnezeu, iar cel sărac se roagă și el cât mai mult, în primul rând pentru a fi el însuși binecuvântat de Dumnezeu, iar în al doilea rând pentru ca cel bogat să-l vadă și să-i mai întindă drept răsplată pentru purtarea sa evlavioasă vreo pomană. Și ce diferență există, prin urmare, între cei doi? Nu există nici un fel de diferență! Căci, aici, cel bogat încearcă să-l prostească în față pe cel sărac, iar dincolo cel sărac caută să-l prostească cât poate el pe bogat pentru a stoarce ceva de la el. Pe mine însă nu mă prostește nimeni, nici chiar vreun făcător de minuni; căci făcătorii de minuni știu ei prea bine pentru cine se dau în spectacol! Iar dacă ajung să fie chiar mari maeștri ai artei lor, atunci fac un mare tapaj cu realizările lor și sunt pur și simplu adulați ca făpturi superioare, iar în felul acesta se îmbogățesc și dobândesc putere!

4. Pe scurt, în fața celor orbi este ușor să te dai drept pictor. Pictezi în fața lor un urs și declari: «Vedeți, aici este o fecioară minunată!», iar ei cred acest lucru. De-ar fi însă să facă cineva în fața mea o minune, el nu-l va putea păcăli cu ea pe foarte agerul Risa și nici nu-și va câștiga astfel și nu va primi de la el nici un fel de milostenie!

5. Totul pe lumea aceasta este doar escrocherie; iar cel care știe să escrocheze cel mai bine, acela ajunge și rămâne mereu în frunte! Acela însă care este mai neîndemânatic în practicarea escrocheriilor sale, acela nu va dobândi merite mari pe drumul spinos al norocului!

6. Fericit însă este doar acela care se află de la bun început în posesia multor bogății, iar pe deasupra mai este și dotat cu o oarecare istețime, astfel încât să nu i se poată prezenta un urs drept o fecioară delicată! Aceasta este concepția mea despre viață și despre ascunzișurile ei, ce nu poate fi adumbrită de nici un fel de amărât de nevoiaș!

7. Cât privește viața cea veșnică de după moarte, mai lăsați-mă în pace! Căci ce valoare are ea putem vedea prea bine în oricare mormânt, precum și la fiecare pom căzut în pădure de bătrânețe. Ce vine din țărână în țărână se întoarce, și în afară de asta nu există nimic – decât doar iluziile evlavioase ale bieților amărâți, pe care cei bogați firește că le susțin cu mult interes!”

8. Așa cum am văzut mai înainte, Hebram era de-a dreptul revoltat de asemenea afirmații, astfel încât i-a spus lui Risa: “După părerea ta deci, Moise și ceilalți profeți, mai mari sau mai mici, n-au fost cu toții decât niște escroci reali sau doar imaginați de omenirea cea oarbă, și la fel gândești probabil și despre Mântuitorul din Nazaret de acum?!”

9. Iar Risa i-a răspuns: “Chiar dacă nu sunt niște escroci răuvoitori, sunt totuși niște escroci de o factură ceva mai bună; căci toți s-au priceput foarte bine să le înfățișeze oamenilor orbi, dacă nu niște urși, cel puțin niște maimuțe în loc de oameni, și s-au priceput de minune să le prezinte X-ul drept Y!

10. În ceea ce-l privește pe Mântuitorul din Nazaret, nu mă îndoiesc că și el s-a familiarizat extrem de bine, prin instruire, cu puterile cele tainice. Acum el știe să le folosească. Iar noi, ca niște neinițiați, privim la faptele sale ca vițeii la poarta nouă și nu știm cum să ni le explicăm!

11. Învățătura sa însă este bună; iar dacă toți oamenii ar beneficia de o asemenea învățătură și ar urma-o întocmai, atunci s-ar putea ca oamenilor să le meargă până la urmă ceva mai bine! Cine ar putea însă să propovăduiască o asemenea învățătură tuturor oamenilor de pe pământ?! Și chiar dacă ar fi posibil așa ceva, stau și mă întreb: câte piedici și câte obstacole ar avea de întâmpinat o astfel de întreprindere?!

12. Căci oamenii sunt mai deschiși în oricare altă privință decât în cea a diferitelor lor religii și credințe în divinități!

13. Omul de rând este oricum mai mult un animal decât un om. El este lipsit de orice inteligență superioară și, de aceea, el nu se va lăsa desprins din motivația sa milenară, chiar în ciuda celei mai palpabile falsități a acesteia și a stupizeniei ei mai mult decât evidente. Omul puțin mai inteligent însă își va spune: «Cu vechea prostie s-a trăit destul de bine; la ce-mi trebuie atunci una nouă, despre care nu știu exact cum va fi primită și cum îmi va face viața de acum încolo?» De aceea, asemenea iluminări sunt valabile doar pentru anumite zone și se cer ținute pe cât posibil în mare taină, în măsura în care ele își pot îndeplini scopul lor de a ferici un număr restrâns de oameni față de restul lumii. Odată generalizată însă o asemenea idee, ea își pierde valoarea, devine cât de curând ridicolă și nimeni nu mai are nevoie de ea. Căci ceea ce la început face - să zicem - un singur om, în curând vor face mii de oameni asemenea lui, de îndată ce se vor fi inițiat și ei cât de cât în tainele respective!

14. Și astfel, cred eu, acest - altminteri foarte cumsecade - învățător din Nazaret își va încheia și el cât de curând cariera, de îndată ce-i va învăța și pe alți oameni științele lui se crete, așa cum am văzut nu demult în cazul bărbatului tânăr și cu chip plăcut, care se pare că a dobândit în facerea de minuni chiar o măiestrie adevărată!

15. Căci, odată ce un ucenic poate făptui lucruri atât de nemaiauzite, ce-i mai rămâne atunci de făcut maestrului? Sigur că dacă ucenicii ar putea păstra taina, s-ar putea naște din asta măcar o negustorie, în măsura în care ea nu ar intra cumva în contradicție cu conducătorii lumii; căci aceștia sunt de fapt foarte dispuși să sprijine astfel de instituții care, datorită efectelor lor extraordinare, sunt de natură să țină în frâu poporul prin prezicerile lor teribile referitoare la viața din lumea de dincolo și care constau de regulă fie într-o răsplată binemeritată, fie într-o pedeapsă fără de sfârșit.

16. De îndată însă ce asemenea științe secrete pătrund în popor, iar acesta începe să descifreze întregul adevăr, s-a zis cu ele. Atunci oamenii încep să devină cârcotași și să ia totul în zeflemea, nimeni nu mai dă doi bani pe ele și toată valoarea lor - înainte vreme atât de înălțător - măiastră - este definitiv pierdută, iar oamenii încep de-acum să caute ceva și mai extraordinar. De regulă, ei nu găsesc însă nimic atâta vreme cât își păstrează mintea limpede. Abia mai apoi, peste câteva secole, de îndată ce vreo aiureală veche și amețitoare va fi prins din nou teren, abia atunci vreun aventurier oarecare, mai șmecher, va reuși poate din nou să înrobească pentru câteva sute de ani vreun anumit popor, dacă se va pricepe să facă lucrurile cu cap. Dacă însă nu se dovedește priceput și face chiar și cea mai mică greșeală, atunci el trebuie să vadă cum s-o ia cât mai repede la sănătoasa dacă vrea să scape cu pielea întreagă.

17. Vedeți voi, eu nu sunt un profet, așa cum probabil nici nu a existat vreodată un profet adevărat! Mă încumet însă să afirm că Templul, cu escrocheriile sale fabuloase, nu va mai rezista nici măcar un secol, în pofida precauțiilor sale teribile! Căci de îndată ce o asemenea instituție devine prea însetată de câștiguri, ea se trădează cât de curând, își pierde nimbul de măreție și s-a zis cu ea! Însă două mii de ani sunt oricum limita maximă până la care se poate menține o învățătură; apoi ea va recădea în nimicnicia ei și doar în vreo cronică oarecare vei mai putea găsi poate unele frânturi din ea.

18. Doar arta socotitului, pe care se pare că au descoperit-o vechii fenicieni și care a fost apoi mult dezvoltată de către egipteni și greci, doar ea este nepieritoare, fiindcă ea conține adevăruri evidente pentru oricine, extrem de utile, și de aceea invincibile.

19. Orice altă învățătură însă, care reclamă de la oameni tot felul de sacrificii și care, atunci când ți-o însușești, nu-ți oferă nici un alt avantaj decât cel mult vindecarea câtorva bolnavi sau, la nevoie, chiar înfăptuirea vreunei mici minuni, nu poate rezista prea mult în timp! Pentru că, în primul rând, ea nu este întemeiată pe un fundament matematic demonstrabil, iar în al doilea rând, pentru că ea nu se păstrează niciodată la urmașii fondatorului - chiar și cu asigurările cele mai solide din partea acestuia - la fel de simplă și de curată cum a fost ea preluată inițial!

20. De regulă, se începe cu tot felul de explicații, fiindcă oricare fondator al unei învățături este întotdeauna mai mult sau mai puțin tributar vechiului misticism și își completează învățătura sa - adeseori chiar foarte sănătoasă - cu tot felul de elemente mistice neinteligibile, pe care probabil nici chiar el nu le înțelege, iar urmașii săi cu atât mai puțin. Apoi, cu timpul, o asemenea învățătură se tot extinde, elementul mistic din ea se amplifică tot mai mult, se construiesc niște săli de mari dimensiuni și se desfășoară în ele tot felul de ceremonii, totul cu expresii de extremă seriozitate, pentru a-i demonstra poporului caracterul divin și deci imperios necesar al unei învățături care inițial era de altfel extrem de simplă. Toate acestea însă nu servesc la nimic, căci cu timpul tot felul de fenomene din domeniul naturii, dar și rațiunea sănătoasă, le vor deschide oamenilor ochii, și atunci se va sfârși definitiv și cu vechea învățătură. Căci fragmentele acelea ale ei, care se vor mai păstra pe ici și colo, nu vor mai putea fi nicicând astfel realcătuite încât să formeze din nou un întreg. Vedeți voi, aceasta este concepția mea sănătoasă, pe care însă nu intenționez să o impun și nici nu o impun nimănui.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !