1. Atunci Cyrenius a spus: “Îţi mulţumesc din toată inima, căci acum iată că mă simt pe deplin luminat într-o problemă care mi-a dat de fiecare dată multă bătaie de cap, pentru ca în astfel de cazuri să pot pronunţa o judecată dreaptă, iar acum cred că greu ar mai putea exista situaţii în care să stau în dubiu dacă să mă pronunţ într-un fel sau altul. Un singur aspect mă mai frământă încă, fiind o problemă extrem de delicată, şi anume următorul: nu există oare chiar nici un caz în care o căsătorie ce a fost odată încheiată să poată fi pe deplin desfăcută, astfel încât părţile despărţite să se poată căsători din nou cu alţi soţi, fără a se face vinovate de păcatul cel greu al adulterului?”

2. Eu i-am răspuns: “Ba da, asemenea situaţii pot exista într-adevăr. De pildă, să zicem că un bărbat care iubeşte şi-a luat de nevastă o femeie care altminteri este înzestrată din belşug cu toate farmecele femeieşti, dar atunci când el îi descoperă în taină goliciunea, constată cu uimire că femeia respectivă este de fapt o hermafrodită. Într-un asemenea caz trebuie să fie hotărâtă de îndată desfacerea căsătoriei, dacă acest lucru este cerut. Un lucru să fie însă clar, şi anume: dacă nu există un reclamant, atunci nu există nici judecător. Pentru asemenea situaţii ar trebui însă să fie dată o lege care să stipuleze că asemenea căsătorii nici să nu poată fi încheiate, iar partea (dintre cei doi soţi) care are bună ştiinţă despre faptul că nu este aptă pentru o relaţie conjugală normală să poată fi trasă la răspundere pentru înşelătorie şi chiar să fie obligată la plata unor daune. Ce s-a spus aici despre partea feminină este valabil şi în cazul în care partea masculină se dovedeşte a nu fi pe de-a întregul bărbat. Iar dacă atunci femeia îl părăseşte pe respectivul şi ia imediat în căsătorie alt bărbat, ea nu se face vinovată de adulter.

3. Pot exista însă şi printre bărbaţi unii care s-au castrat singuri, pentru a ajunge astfel în împărăţia lui Dumnezeu, sau alţii, care au fost castraţi încă din tinereţea lor din cine ştie ce motive lumeşti, precum există şi unii care ies gata castraţi chiar din pântecele mamei lor. Toţi cei care au fost numiţi sunt complet inapţi pentru căsătorie, iar incapacitatea aceasta a lor determină de la bun început desfacerea imediată şi completă a căsătoriei.

4. Dar poate exista şi cazul în care una dintre părţile unui cuplu să sufere de o asemenea infirmitate trupească încât partea cealaltă să nu poată trăi nicicum lângă ea; şi într-un asemenea caz căsătoria se cere să fie complet desfăcută - însă aceasta se poate face numai în situaţia în care partea reclamantă nu a ştiut dinainte de căsătorie despre infirmitatea celeilalte părţi. În cazul în care ea a ştiut despre aceasta şi a acceptat totuşi actul căsătoriei, atunci căsătoria este considerată valabilă şi nu poate fi desfăcută! Alte asemenea boli care ar putea conduce la desfacerea completă a unei căsătorii deja încheiate sunt: nebunia ascunsă a uneia sau alteia dintre părţi, de asemenea demenţa periodică, lepra ascunsă, nodulii canceroşi, ftiriaza, tuberculoza nevindecabilă, epilepsia, absenţa completă a cel puţin două dintre simţuri, guta avansată sau un miros pestilenţial foarte puternic al corpului sau al gurii.

5. Dacă partea care este sănătoasă nu a avut ştiinţă înaintea încheierii căsătoriei de una dintre bolile ce au fost menţionate mai sus, atunci ea poate cere îndată după încheierea căsătoriei desfacerea legală a acesteia, şi aceasta trebuie să-i fie acordată! Căci într-o asemenea situaţie, partea sănătoasă este cea înşelată, iar înşelăciunea respectivă este de natură să anuleze orice acord, prin urmare şi căsătoria.

6. Dacă însă astfel de soţi nu vor deloc să se despartă, partea sănătoasă acceptând şi ea acest lucru, atunci căsătoria trebuie să fie considerată valabilă, iar ulterior nu mai poate fi desfăcută, exceptând separarea partenerilor în pat şi la masă. Căci aici are, de asemenea, valabilitate dictonul vostru: «Volenti non fit iniuria!» (Cel care de la început a acceptat de bună voie un anumit lucru, nu se poate considera după aceea înşelat!)

7. În afara acestor situaţii însă, nu prea mai există vreo alta care să poată fi acceptată drept motiv pentru desfacerea completă a unei căsătorii.

8. În toate celelalte căsătorii în care relaţiile nu merg prea bine, cei doi soţi trebuie totuşi să se suporte unul pe celălalt până la moarte. Căci dacă tinerii au sorbit la început cu nesaţ din cupa cea plină cu miere a căsătoriei, ei trebuie să accepte mai apoi să bea şi cupa cu pelin a acesteia.

9. Vedeţi însă că această cupă plină cu miere a căsătoriei este oricum partea cea mai nefastă a acesteia; căci, de multe ori, abia pelinul căsătoriei este cel care conduce la începutul maturităţii de aur a vieţii. Iar aceasta trebuie să se instaleze pretutindeni, căci de nu s-ar instala, atunci ar sta prost lucrurile cu sămânţa care este sădită în pământ pentru viaţa din ceruri.

10. Abia în procesul maturizării vieţii - care adeseori este amară ca fierea - începe să se trezească la viaţă şi să încolţească sămânţa, care în mierea vieţii s-ar fi înecat precum musca ce se aruncă cu nesaţ asupra chiselei cu miere şi în felul acesta ea îşi pierde apoi chiar viaţa, fiind înecată în dulceaţa cea exagerată a acesteia. Am reuşit oare să te lămuresc pe deplin?”