1. (Ribar): “Vezi tu, după părerea mea, tânărul nu ne-a făcut chiar degeaba surzi, orbi şi proşti. Până şi măgarul pe care l-a făcut să apară mai înainte lângă noi ne-a transmis prin însăşi prezenţa sa cam acelaşi mesaj!

2. Uite, eu am tot mai mult impresia, iar acum chiar mi s-a întipărit ideea în minte, că tocmai acel grec cu chipul său deosebit de blând este marele Nazarinean! Eu nu l-am scăpat deloc din ochi, şi mi-au atras atenţia atât de multe la el, încât nu mă mai îndoiesc nici o clipă că el este acela. Toţi ochii, toate urechile şi toate inimile sunt îndreptate numai spre el. Puternicul şi altminteri atât de mândrul guvernator general îi arată o nesfârşită veneraţie. Tânărul ucenic face orice doar la un singur semn sau la o vorbă a sa, iar cuvintele sale sunt clare şi pline de înţelepciune! Pe lângă asta, am remarcat cum i-a recomandat guvernatorului general şi anumite leacuri naturale împotriva firii prea pasionale la tinerele femei. Vezi tu, aceasta nu o poate face decât un Vindecător! Apoi, învăţăturile sale au trebuit consemnate şi în scris, iar asta s-a făcut pe calea cea mai miraculoasă din lume! Ia pune tu acum toate elementele acestea cap la cap, şi-ţi vei da seama singur că nu mă pot înşela, şi că tânărul a avut şi el dreptate când ne-a făcut surzi, orbi şi proşti! Ce părere ai de asta şi ce părere aveţi şi voi, ceilalţi?”

3. Atunci Suetal a spus: “Ştii, s-ar putea să ai într-adevăr dreptate. Căci şi mie parcă mi se aprinde acum o luminiţă în minte! Iar dacă aşa stau lucrurile, atunci tânărul nu ne-a făcut nici o nedreptate; căci atunci chiar că am fost atât de orbi încât n-am văzut pădurea din cauza copacilor! Dar ia stai, am să fiu de-acum şi eu cu ochii pe grec şi vom vedea de îndată dacă ai într-adevăr dreptate!”

4. Din momentul acela, Suetal M-a ţinut sub cea mai atentă observaţie, urmărind totodată şi comportamentul celorlalţi oaspeţi faţă de Mine, iar după un timp i-a spus lui Ribar: “Frate, să ştii că se pare că ai cu adevărat mare dreptate: el trebuie să fie, nu există nici o îndoială! Căci pe chipurile tuturor se citeşte indiscutabil faptul că îl respectă ca pe un mare conducător, şi nici măcar guvernatorul general nu se încumetă să facă ceva fără acordul său! Dacă ar fi fost acest presupus grec cu adevărat doar un prieten apropiat şi extrem de înţelept al marelui învăţător, aşa cum ni s-a prezentat el nouă, oare s-ar fi bucurat el de o atenţie la fel de mare!? Dacă nu ni s-ar fi prezentat nouă mai înainte doar ca prieten foarte apropiat al marelui învăţător, fără îndoială că eu l-aş fi recunoscut de mult în el pe marele învăţător însuşi! Dar fireşte că ar fi fost un lucru nelalocul lui din partea noastră să-l tratăm pe omul cel cumsecade drept altul decât cel care s-a declarat el însuşi a fi. Căci cum poţi să-ţi închipui despre un om atât de pătruns de Duhul lui Dumnezeu că a urmărit să se joace de-a v-aţi-ascunselea cu noi, bieţi evrei nevinovaţi?”

5. Ribar i-a răspuns: “Aici eu văd lucrurile puţin altfel, căci prin faptul că a susţinut despre sine a fi prietenul cel mai intim al marelui învăţător, el nu ne-a spus de fapt nici un neadevăr, chiar dacă era de fapt chiar învăţătorul însuşi. Căci, vezi tu, fiecare se cunoaşte pe sine cel mai bine, şi de aceea îşi este sieşi şi cel mai apropiat, şi cu siguranţă cel mai bun prieten! Iar dacă cineva susţine prin urmare - într-un moment de bunăvoie - un astfel de lucru despre sine, în afirmaţia sa nu există nici o urmă de neadevăr. Şi, în afară de asta, un astfel de om mai mult decât înţelept poate să aibă în definitiv şi vreun alt motiv mai tainic pentru care nu doreşte să-şi decline de la bun început identitatea faţă de diferiţi oameni, şi poate că mai târziu vom afla şi noi de ce. Dar uită-te numai la înţeleptul Matael, cum este şi el emoţionat până la lacrimi numai ce îl priveşte pe grec! Frate dragă, toată povestea asta trebuie să aibă de asemenea un motiv foarte bine întemeiat!

6. Şi tot aşa, mie mi se pare că şi iubirea pe care fătuca cu înfăţişare altminteri foarte înţeleaptă i-o arată grecului mai mult întăreşte decât contrazice afirmaţia mea. Căci priveşte numai frumuseţea aproape dumnezeiască a chipului tânărului nostru făcător de minuni! Bănuiesc că mii de femei s-ar putea îndrăgosti până la disperare de el dintr-o singură privire! Şi totuşi fetiţa nu-i acordă nici o atenţie, deşi el, ca tânăr, este de o mie de ori mai frumos decât fetiţa însăşi. Grecului însă pare a voi să i se cufunde cu totul în inimă! Îţi spun eu, frate, nici asta nu este o pură întâmplare! Iubirea fetei pentru presupusul grec trebuie să aibă o cu totul altă bază. Şi dacă este să mă uit mai atent, am chiar impresia că ea este îndrăgostită doar de spiritul dumnezeiesc din el, şi nu ia deloc în consideraţie înfăţişarea sa! Priveşte-i numai ochii, care reflectă mai curând o profundă veneraţie decât vreo oarecare iubire senzuală, şi-ţi vei da de îndată seama că în fetiţa cu pricina nu vei găsi nici o urmă de iubire carnală!”

7. Suetal a răspuns: “Frate, tu nu degeaba porţi numele pe care îl porţi; căci un pescar trebuie să aibă întotdeauna ochiul foarte ager! Şi eu văd acum sute de lucruri care înainte nu mi-au atras atenţia; şi toate par a întări afirmaţia ta. Dar mie îmi atrage atenţia ceva şi la tinerelul nostru! Deja de câteva ori el a fost trimis în casă de acela care mai mult ca sigur că este marele învăţător. Nu l-am văzut însă deloc deplasându-se într-acolo, ci este acolo şi iar aici dintr-o dată! Mersul lui este ca şi scrisul lui: acolo unde doreşte să fie, acolo se şi află pe loc! Frate, nici acest lucru nu mi se pare chiar obişnuit! Dacă n-ar face de fiecare dată doar ceea ce îi porunceşte într-un fel oarecare presupusul grec, mai că l-aş considera pe el a fi învăţătorul. Nefăcând însă decât ceea ce îi indică presupusul grec, nu-l mai pot socoti a fi decât un slujitor, şi nicidecum stăpânul! Este totuşi extrem de ciudat cât de departe a putut ajunge tinerelul acesta pe tărâmul magiei divine!”

8. Iar Ribar a spus: “Ceea ce ai observat tu la tânărul nostru mi-a sărit şi mie în ochi chiar mai înainte. Dar vezi tu, am constatat, aşa, în sinea mea, încă de când a mâncat cei opt peşti, un lucru deosebit de surprinzător, şi anume că el de fapt nu a mâncat nici unul din peşti în gură, aşa cum mâncăm noi. El doar ducea peştele până la gură şi gata cu el! Peştele dispărea împreună cu pielea şi oasele, şi la fel înghiţea şi pâinea, şi tot asemenea şi vinul; toate dispăreau din clipa în care le apropia de buze! Mă cuprinsese chiar un sentiment de teamă în preajma sa! Îţi mărturisesc că m-am uitat de câteva ori pe neobservate sub masă, la picioarele sale, dar ele erau atât de curate şi de frumoase, cum n-am mai văzut asemenea picioare în viaţa mea, nici măcar la o femeie, darămite la un bărbat! Lucrul acesta m-a mai liniştit şi, dacă nu m-aş fi jenat, aş fi privit la nesfârşit cu cea mai mare plăcere la picioarele sale minunate, admirându-i-le. Cu adevărat, dacă acum ar pogorî un înger din ceruri, el n-ar putea sta desigur pe nişte picioare mai minunate!”

9. Suetal: “Uite, acesta este alt lucru pe care nu l-am observat. Iar dacă este să ne luăm după frumuseţea sa atât de desăvârşită, am putea trage concluzia clară că, în cazul lui, trebuie să fie vorba despre o făptură spirituală superioară - căci aspectul său exterior şi miracolele înfăptuite de el o dovedesc cu prisosinţă! Aici însă iarăşi ne izbim de faptul că nu l-am văzut acţionând decât în calitate de cel mai tânăr dintre ucenicii marelui învăţător, care a atins însă trepte foarte înalte ale magiei divine, lucru care ar însemna în principiu următoarele: dacă acest tânăr poate înfăptui asemenea lucruri, oare cu cât mai vârstnici!? Şi, admiţând ideea aceasta, cade fireşte de la sine ideea că tânărul nostru ar putea fi o făptură superioară. Căci de ar fi să fie totuşi aşa, atunci înseamnă că cel care presupunem a fi marele învăţător ne-a minţit mai înainte, lucru pe care nu-l putem admite în cazul unui om de o asemenea factură! Ia spune, tu ce părere ai?”

10. Ribar a răspuns: “Da, cam aşa ar părea lucrurile, dar se pare că în problemele acestea vălul încă nu a căzut complet de pe ochii noştri! Căci dacă marele învăţător ar fi totuşi chiar făptura pe care a descris-o mai înainte Matael, atunci fără îndoială că şi un înger din ceruri ar putea fi un ucenic al său! Am dreptate sau nu?”