Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 6.7.2020, 13:25
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 1.2.2011, 05:41    Post subject: Capitolul 77 - Cum se lasă Dumnezeu recunoscut Reply with quote

Capitolul 77
Cum se lasă Dumnezeu recunoscut

1. Suetal: “Da, desigur, lucrurile par a se închega cumva! Doar cu termenul de «tinerel» mi se pare mie că ar mai exista oarece probleme. Căci cum ar putea un asemenea înger, care trăiește probabil cel puțin de o bună jumătate de eternitate, să fie față de oamenii acestui pământ doar un tânăr ucenic!? Căci un astfel de înger trebuie să fi fost indiscutabil inițiat deja în magia cerească chiar cu mult înainte de a fi răsărit vreun soare pe bolta cerească! Despre acest aspect ce părere ai?”

2. Iar Ribar i-a răspuns: “Aceasta chiar este o problemă care nici mie nu mi-este încă prea clară; dar uite că totuși am o idee. Vezi tu, poate că atunci când învățătorul ni l-a prezentat pe tânăr ca pe cel mai tânăr dintre ucenicii săi, el s-ar fi putut referi, gândindu-se concret la momentul prezent, la faptul că acesta se află, îmbrăcat într-un trup omenesc, numai de câteva zile în tovărășia oamenilor!”

3. Suetal: “Firește că dacă un astfel de lucru ar fi posibil, ai putea avea fără îndoială dreptate. Dar știi, aceasta mi se pare o presupunere parcă prea îndrăzneață! Ori starea de lucruri de aici, ori Moise; căci ambele variante nu pot rezista în împrejurările date una lângă al ta!”

4. Ribar: “Eu nu înțeleg deloc de ce nu! Odată ce un înger a putut fi, cum se mai povestește și astăzi încă din gură în gură, timp de șapte ani călăuza unui Tobias, de ce oare n-ar putea petrece și acesta de aici, de pildă, câteva zile pe pământ?! Căci doar și pământul acesta este în aceeași măsură opera lui Dumnezeu ca și el însuși!”

5. Suetal: “Ei da, dacă este să ai dreptate, iar Matael are și el, la rândul lui, în mod incontestabil dreptate, atunci, privit dintr-o perspectivă terestră, tânărul acesta poate fi - ce-i drept - cel mai tânăr dintre ucenicii marelui și veșnicului învățător! Căci aspectul său, precum și faptele sale, pledează incontestabil pentru o făptură superioară din ceruri, iar odată ce făptura aceasta spune ea însăși despre sine că este unul dintre cei mai tineri ucenici ai marelui învățător din Nazaret, atunci învățătorul acesta trebuie fără nici o îndoială să fie, prin spiritul său, un stăpân chiar și al cerurilor. Iar dacă astfel stau într-adevăr lucrurile, atunci se pune pentru noi marea problemă: ce avem noi de făcut și ce vom putea noi face pentru acest Atotputernic și Atotbiruitor în carne și oase? Căci acesta nu poate fi nicidecum un lucru lipsit de importanță!”

6. Iar Ribar a răspuns: “Ai perfectă dreptate; dar ce altceva ne-ar rămâne oare de făcut dacă lucrurile stau exact așa cum mi se par mie tot mai neîndoielnic a sta? Vezi tu, Divinitatea este liberă să facă exact ceea ce dorește Ea, iar muritorii nu I se pot împotrivi în nici un chip! Dacă Ea ar fi venit la noi în chip de judecător, probabil că nu ne-ar fi fost deloc moale. Ea însă a venit la noi, muritorii, în chip de binefăcător plin de blândețe, fără îndoială pentru ca, din iubirea predicată încă de bătrânul părinte Enoch, să ne atragă mai aproape de Sine, iar în asemenea împrejurări Ea nu poate fi înfricoșătoare. Dar, după cum mi se pare mie, Ea nici nu se lasă recunoscută în autenticitatea Ei decât numai prin iubire, fiindcă iubirea este cu siguranță singurul motiv al pogorârii Ei printre noi. Cu ajutorul minții însă și al prea mult lăudatei noastre rațiuni, Ea nu se lasă nicicum cunoscută.

7. Și iată, acum încep să se limpezească multe lucruri în mintea mea! Presupusul grec a venit mai înainte la noi cu multă prietenie, ba chiar ne-a întrebat dacă nu dorim să-l cunoaștem pe marele învățător din Nazaret. Noi însă ne-am pronunțat dintr-o oarecare teamă categoric împotrivă și am invocat față de el tot felul de argumente raționale fără nici un miez. De fapt, ne temeam de învățător pentru că ucenicul lui tocmai ne demonstrase cât de serbede erau toate judecățile noastre raționale.

8. Până acum am contat mereu pe rațiune și n-am realizat prea multe. Și presupunerea tot mai accentuată, care începe să prindă tot mai mult contur în sufletul nostru, nu o datorăm nici pe ea decât perdafului pe care ni l-a tras tânărul, care probabil că și-a cam pierdut răbdarea cu noi. Căci, așa cum încep eu să văd tot mai limpede lucrurile, chiar înainte de lunga cuvântare a învățătorului ne-a indicat aproape mură în gură că tocmai acel grec trebuie să fie învățătorul, și nicidecum altul!

9. Dar rațiunea noastră prostească a așternut probabil trei văluri în fața ochilor sufletului nostru, astfel că într-adevăr nu am văzut pădurea din cauza mulțimii copacilor.

10. Iar acum, când datorită perdafului zdravăn primit ne simțim într-un fel atrași de grec, par să fi căzut și vălurile de pe ochii sufletului nostru, și de aceea am și început să facem unele presupuneri tot mai clare. De aceea, eu sunt de părere să lăsăm pur și simplu deoparte întreaga rațiune și să ne călăuzim doar după sentimentele din inima noastră, și astfel vom ajunge mult mai repede la o concluzie decât prin intermediul rațiunii noastre, cu care omul a fost înzestrat din același motiv din care o cratiță cu mâncare pusă la fiert este prevăzută cu o lingură, și anume pentru a se amesteca cu ea în mâncare. Dar mâncarea odată ce este fiartă, lingura de mestecat devine inutilă! Ce părere ai de cele spuse de mine și ce părere aveți voi toți?”

11. Suetal a răspuns, căscând ochii cât cepele: “Văd, prietene, că ești din ce în ce mai stăpânit de grec. E drept că la fel se întâmplă și cu mine, și-ți împărtășesc întru totul părerea, însă cu renunțarea la rațiune nu sunt de acord. Căci dacă renunțăm la ea de dragul unui sentiment care începe să încolțească în noi, atunci ce ne mai deosebește oare de fiarele din pădure, care sunt lipsite de rațiune și își urmează numai instinctele?

12. Vezi tu, omul este adeseori copleșit de tot felul de sentimente; și dacă el, fără să-și întrebe rațiunea sa pură, ar da de îndată frâu liber oricărui sentiment, unde ar ajunge el? Uite, eu aș considera înainte de orice necesar să ne purificăm rațiunea pe cât se poate. Căci doar fiind călăuziți de rațiunea noastră purificată, sentimentele noastre cele mai bune pot deveni pentru noi o binecuvântare.

13. Sentimentele din om sunt asemenea unui polip de mare cu multe tentacule, pe care el și le întinde în permanență în căutare de hrană. Dar, altminteri, la vietatea respectivă nu poate fi constatată nici un fel de altă inteligență.

14. Iar dacă omul ar renunța la rațiunea sa, el s-ar asemăna probabil cu vietatea respectivă. Căci omul dominat doar de sentimentele sale pure este avid de hrană și de satisfacerea instinctelor sale la fel ca orice alt animal. Doar rațiunea cultivată și purificată reglează și ordonează sentimentele unui om, le elimină pe cele negative și le păstrează doar pe cele bune și curate, și face astfel dintr-un simulacru de om un om adevărat.

15. De aceea, nu trebuie să dorești nicidecum să lași deoparte rațiunea cea divină. Căci fără rațiune ne poate stăpâni orice măgar și orice bou!”

16. Ceilalți cincisprezece i-au dat perfectă dreptate lui Suetal în această privință, fiind cu toții de aceeași părere cu el. Însă Ribar a ridicat gânditor din umeri, și atunci Suetal l-a întrebat: “Ei bine, sper că nu vrei să mă contrazici și în ideea aceasta?! Căci, în cazul de față, vorbele mele au în fața lui Dumnezeu și a oamenilor soliditatea muntelui Sinai, pe care lui Moise i-au fost date legile tocmai pentru acel popor înzestrat cu multă rațiune!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !