Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.1.2021, 02:16
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 1.2.2011, 05:45    Post subject: Capitolul 78 - Rațiune și sentiment Reply with quote

Capitolul 78
Rațiune și sentiment

1. După un timp, Ribar a spus din nou: “Cred, prietene, că s-ar mai putea găsi aici destule contraargumente la ceea ce tocmai ai spus tu! Dar, pentru că te văd a fi un asemenea adept al rațiunii, fără îndoială că-mi vei da pe dată vreo altă replică. Vezi tu, din punctul de vedere al lumii acesteia, nu afirm nici eu că nu ai avea dreptate, și sigur că în educarea oamenilor acestei lumi lucrurile trebuie să se petreacă întocmai așa cum le-ai arătat tu. Dar educarea aceasta trebuie să fie întotdeauna doar o pregătire necesară pentru dezvoltarea spirituală ulterioară a oamenilor. Și rațiunea nu poate fi apogeul acestei treziri spirituale, și nici nu poate deveni vreodată așa ceva, chiar în condițiile celor mai rafinate variante ale ei.

2. Căci dacă rațiunea ne-a fost dată inițial ca să ne ajute să ne stăpânim sentimentele, spre cât mai perfecta înnobilare a acestora, atunci în sentimentele noastre dezvoltate în felul acesta ar trebui să existe de-acum ceva asemănător cu ceea ce există într-un fruct copt dintr-un pom. Pentru ca fructul să fi ajuns însă la coacere, el a avut firește nevoie de lumina soarelui și de căldură, și, totodată, din timp în timp, și de câte o ploaie fertilizatoare. Dar fructul, odată copt, este cules din pom și păstrat în cele mai bune condiții într-o cămară bună, pentru ca el să continue să se coacă de-acum din el însuși, și să devină și mai gustos. Dacă însă vei lăsa în continuare fructul copt în pom, atunci el nu numai că nu va mai beneficia cu nimic de pe urma acestui fapt, dar chiar se va și strica pe de-a-ntregul!

3. La fel stau cu siguranță lucrurile și cu sentimentele oamenilor. Atunci când au ajuns la o anumită maturitate, ele trebuie scoase de sub tutela exterioară a rațiunii și lăsate să dobândească o dezvoltare superioară prin ele însele căci, altminteri, întregul proces prealabil de dezvoltare a sentimentelor trebuie să fi fost unul complet inutil. Și tocmai din motivul acesta spun eu că noi, din moment ce nu mai putem obține nimic în plus prin rațiune, trebuie să abandonăm de-acum toată rațiunea aceasta exterioară, lăsându-ne călăuziți de acum înainte numai de sentimentele noastre, între timp ajunse la maturitate!”

4. Atunci Suetal i-a răspuns: “Frate dragă, în tine pare să fi pătruns de undeva o suflare divină! Căci eu te cunosc bine, și acesta nu este felul tău obișnuit de a vorbi! Ba chiar începi să faci pasul spre înțelepciunea lui Matael! Ei bine, aici chiar că nu te mai pot contrazice, căci simt și eu în sufletul meu că tu ai într-adevăr deplină dreptate și rostești adevărul curat! Eu nu am ajuns încă atât de departe, dar simt deja limpede că lucrurile încep să progreseze și la mine.”

5. Și atunci ceilalți zece au mărturisit la rândul lor că și ei încep să simtă același lucru.

6. După dialogul acesta, Rafael a revenit lângă cei doisprezece, i-a bătut pe cei doi prietenește pe umăr și le-a spus: “Așa, prieteni, așa e bine, acum îmi plăceți mai mult decât înainte, cu raționamentele voastre îmbâcsite, și de-acum pot să vă spun că vă aflați de-a binelea pe drumul cel bun!”

7. După cuvintele acestea ale lui Rafael, Ribar a sărit în picioare, l-a cuprins pe Rafael în brațe cu toată forța iubirii sale, l-a strâns la piept și i-a spus cu mare emoție în glas: “O, cerule, și tu, ființă cerească! De ce oare n-am știut să te iubesc mai dinainte cu toată flacăra vieții din mine!?” Căci, de îndată ce Ribar a văzut mai îndeaproape picioarele, mâinile și ochii îngerului, el a simțit pe dată o iubire totală pentru acesta.

8. Rafael însă i-a spus: “Prietene, e drept că iubirea aceasta este mai bună decât lipsa oricărei iubiri; ea însă nu este potrivită pentru casa sufletului și pentru cea a vieții interioare a acestuia. Tu iubești la mine doar forma, care acum reprezintă exteriorul meu natural. Iubirea însă este elementul cel mai propriu interiorului unui om și nu trebuie să se agate niciodată de ceva exterior; căci, prin aceasta, elementul interior se transformă ușor într-unul exterior și devine astfel o copie a iadului. Și în felul acesta este răsturnată întreaga ordine divină a vieții, iar spiritul sufletului, care este iubirea, este întors înspre afară, iar în situația aceasta el va trebui să piară, așa cum piere de pildă un prunc născut înainte de vreme, care printr-o lovitură puternică a fost scos prematur din pântecele mamei sale.

9. Înfățișarea mea exterioară nu trebuie să te captiveze, ci numai adevărul pe care-l auzi rostit de gura mea. Căci acesta îți va rămâne și îți va dărui libertatea, iar sufletului tău îi va dărui adevărata fericire. Înfățișarea mea exterioară nu trebuie să-ți folosească însă decât drept dovadă a faptului că înțelegi cât de frumos poate fi adevărul îngemănat cu iubirea în toată puritatea ei! Ai înțeles vorbele mele?”

10. Iar Ribar, care renunțase la îmbrățișarea sa, a răspuns: “Da, le înțeleg prea bine; însă, la vederea ta, unul de seama noastră chiar că nu mai judecă deloc!”

11. Suetal i-a spus lui Rafael: “Asta este o veche boală a prietenului nostru Ribar: nu poate privi o înfățișare frumoasă, fie ea de femeie sau de bărbat, fără a deveni pe loc pătimaș; pe mine, în schimb, așa ceva mă lasă rece. Sigur că și mie îmi place o înfățișare frumoasă mai mult decât una urâtă, dar pentru atâta lucru pe mine niciodată nu mă cuprinde patima! De aceea, femeile și fetele foarte frumoase nici n-au avut vreodată necazuri dinspre partea mea!”

12. Rafael însă i-a răspuns: “Vezi tu, o asemenea atitudine nu este nicidecum un merit deosebit al tău, ci ține de firea ta! Căci orbul nu are nici un fel de merit în faptul că nu este atras de vreo frumusețe oarecare de pe acest pământ, iar surdul nu-și poate face o virtute din faptul că nu apleacă urechea la gura delatorului. Dar la oameni ca tine sufletul este mult mai greu de trezit din amorțeala sa decât în cazul acelora a căror fire este mai deschisă, chiar dacă ei se află la începutul dezvoltării lor spirituale.

13. Vezi tu, la Ribar, de pildă, chiar dacă încă nu este pe deplin limpezit, elementul spiritual s-a revărsat deja în carnea sa, de aceea îl și atrage de îndată un lucru frumos sau oarecum perfect în felul său, întrucât orice frumusețe exterioară trebuie să aibă - firește - o oarecare bază spirituală, întrucâtva mai aproape de desăvârșire; și, astfel, manifestarea bruscă a unei iubiri exterioare față de un lucru frumos este de fapt o cunoaștere și o încălzire oarbă, dar în același timp spirituală. Doar că aceasta trebuie încredințată unui conductor bun, care să o redirijeze oarecum spre țelul propriu-zis al vieții, ceea ce de fapt nici nu este un lucru prea dificil, întrucât adevăratul spirit al vieții, care se manifestă prin iubire, reprezintă de fapt esența inteligentă a omului, care poate sesiza și înțelege lesne ceea ce corespunde naturii și ordinii sale.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !