Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:06
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 19.2.2011, 09:37    Post subject: Capitolul 72 - Viziunea lui Oalim: cele trei inimi, fiecare în interiorul celeilalte. Reply with quote

Capitolul 72
Viziunea lui Oalim: cele trei inimi, fiecare în interiorul celeilalte.
(22 aprilie 1842)

1. Abedam l-a chemat la El pe Oalim, căruia i-a adresat următoarele cuvinte: „Oalim, copilul Meu plin de recunoștință față de iubirea Tatălui tău, vino și povestește-ne ce ai trăit în timpul meditației tale. Dar vorbește fără teamă și fără timiditate, pentru ca nimic să nu rămână nespus; căci fiecare detaliu este important, deopotrivă pentru tine și pentru frații tăi. Haide, începe! Amin”.

2. Oalim a pășit în față și Mi-a mulțumit din inimă pentru marea grație de a fi fost chemat să vorbească, la fel ca frații săi, după care a început să povestească ce a experimentat în viziunea sa, de o importanță cu totul aparte pentru orice ființă umană. Iată ce a relatat el:

3. „Tată preasfânt și preaplin de iubire, de o bunătate absolută, și voi, dragii mei frați și surori, părinți, mame și copii! În marea Lui grație, Cel Preaînalt m-a chemat să vorbesc în fața Lui și a voastră, a tuturor, dar este extrem de greu să relatezi în cuvinte ceva ce nu poate exista pe pământ.

4. Nu-mi fac însă probleme, căci Cel care m-a inspirat să trăiesc această experiență lăuntrică va ști cu siguranță să îmi înzestreze limba greoaie cu agilitatea necesară pentru a exprima ceea ce în mod normal este inexprimabil, în termeni cât mai accesibili vouă, tuturor.

5. Cu adevărat, recunoștința mea față de Tine, Tată preasfânt și preaplin de iubire, nu se va stinge niciodată; căci iată, limba mea a fost deja dezlegată prin puterea Ta.

6. O, ascultați ce am de spus, dragii mei frați și surori, părinți fizici, mame și copii, și bucurați-vă alături de mine, căci Domnul, Dumnezeul nostru suprem și Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, este bun, blând și mai răbdător decât ne-am putea imagina vreodată noi, motiv pentru care a dezlegat limba mea și așteaptă acum să afle direct din gura mea ceea ce știa deja dinainte, căci el este Cel care a trezit inima mea!

7. De vreme ce aceasta este voia Ta, voi vorbi, bucurându-mă deja în inima mea că fac ceva pe placul Tău, dragul și iubitul meu Tată!

8. Așadar, ascultați cu toții miracolul pe care l-am trăit!

9. La început mi s-a părut foarte ciudat faptul că trebuie să privesc în inima mea și m-am gândit că este imposibil să îmi plasez vreodată capul - locul în care se află cei doi ochi cu care văd în mod obișnuit - undeva la mijlocul trupului, pentru a-mi putea contempla astfel inima.

10. Pe când reflectam astfel la posibilitatea sau la imposibilitatea de a-mi orienta ochii către o parte interioară a corpului, mi-am pierdut subit vederea ochilor. Aproape simultan, în mine s-a făcut din nou lumină, și am constatat că pot privi în interiorul meu la fel cum privesc de regulă în exterior, în lumina soarelui.

11. Nu am înțeles atunci cum de este posibil acest lucru, căci nu mai experimentasem niciodată ceva asemănător. În timp ce îmi exprimam astfel uluirea, inima mea a devenit transparentă și am constatat în curând că în interiorul ei se află alte două inimi, ceea ce dădea un total de trei, la fel ca un sâmbure alcătuit din trei straturi în interiorul cojii dure și țepoase a unei castane, respectiv pielița maronie exterioară, mai grosieră, urmată de miezul propriu-zis al castanei, și în sfârșit de sămânța minusculă care reprezintă viața castanei, care va da cândva naștere unei multitudini de asemenea fructe.

12. În curând, inima exterioară s-a dezintegrat și a căzut într-un fel de hău nesfârșit, în care a sfârșit prin a fi complet distrusă. Aceasta era inima materială exterioară a corpului meu fizic.

13. Inima interioară, substanțială (*), a rămas însă, continuând să se dilate sub influența inimii din interiorul ei, extrem de luminoasă, care dorea să crească la rândul ei, așa cum crește o sămânță aruncată pe un sol fertil, care sfârșește prin a deveni în cele din urmă un copac puternic.

14. La fel s-au produs lucrurile și cu această inimă-sămânță a mea, cea mai interioară între toate. La început părea să fie o simplă inimă, dar treptat, ea s-a dilatat din ce în ce mai mult, asumându-și o formă umană, în care m-am recunoscut pe mine.

15. Văzându-l pe acest om, m-am gândit: 'Oare este acest om-inimă din interiorul meu tot o inimă?'

16. Și iată, am înțeles atunci că noul om avea la rândul lui o inimă în interiorul lui!

17. Iar această inimă semăna cu un soare, dar lumina ei era de o mie de ori mai puternică decât a soarelui nostru la amiază.

18. În timp ce contemplam această inimă solară, am descoperit subit în centrul ei o imagine minusculă, dar vie, a Ta, Tată preasfânt, - dar nu am reușit să înțeleg cum de era posibil așa ceva!

19. Pe când mă minunam astfel, m-a cuprins pe neașteptate o stare incredibilă de extaz, iar imaginea Ta vie dinlăuntrul meu mi-a spus următoarele cuvinte din interiorul inimii solare a noului om pe care l-am descoperit în mine:

20. 'Privește în sus și vei înțelege curând cum se face că locuiesc în inima ta!'

21. Mi-am orientat imediat privirea în sus și am văzut acolo, dincolo de abisul infinității, un soare de o măreție indescriptibilă, în centrul căruia Te aflai Tu, Tată preasfânt!

22. Și din Tine ieșeau nenumărate raze de o strălucire uluitoare, din care una a căzut în inima solară a noului om dinlăuntrul meu, dând astfel naștere imaginii Tale vii în mine.

23. La scurt timp, omul cel nou din inima-sămânță și-a întins brațele, încercând să pună stăpânire pe mine, adică pe omul exterior.

24. Acest lucru m-a înspăimântat, iar acest șoc m-a trezit din nou la realitate.

25. Inima materială s-a refăcut la loc din abisurile ei și s-a plasat din nou la locul ei, înconjurând cele două inimi interioare, după care lumea exterioară mi-a devenit din nou vizibilă, iar cea interioară a dispărut complet.

26. Aceasta a fost experiența pe care am trăit-o.

27. O, Tată preasfânt, îți consacru Ție această relatare cu totul imperfectă a mea, pentru ca Tu să completezi scăpările mele, conform voinței Tale preasfinte! Facă-se voia Ta! Amin”.


(_ *) N.Tr. În limbajul lui Lorber, termenii „material” și „substanțial” diferă ca semnificație, primul referindu-se la materia grosieră, iar cel de-al doilea la materia subtilă (a sufletului).
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !