1. Atunci, Jorias cel strălucitor s-a ridicat imediat, şi ascultând de voinţa lui Abedam, a început să le vorbească patriarhilor, descriindu-le o părticică infinitezimală din comorile nesfârşite pe care le-a descoperit înlăuntrul lui. Iată ce le-a povestit el:

2. „Părinţi, fraţi, copii, mame, soţii şi fiice, ascultaţi-mă! Cu adevărat, simţurile exterioare ale sufletului nostru nu vor înţelege niciodată ce le-a pregătit Dumnezeu, Tatăl nostru preasfânt şi preaplin de iubire, celor care îl iubesc mai presus de orice şi care nu-şi întorc niciodată inimile de la El, - iar limba omului nu va putea descrie niciodată pe deplin aceste comori!

3. O, cum să vă descriu aceste lucruri, când cuvintele îmi lipsesc cu desăvârşire, întrucât aceste universuri nu pot fi nici măcar imaginate, necum descrise?! Chiar dacă aş putea inventa cuvinte noi, potrivite, cine le-ar putea înţelege, ca să nu mai vorbim de numărul lor nesfârşit?

4. De aceea, pentru a vă descrie cât de cât inteligibil aceste lucruri, nu mă voi putea referi decât la o părticică foarte mică din ceea ce percep la ora actuală. Nu întâmplător am spus, dragii mei părinţi, fraţi şi copii, 'cât de cât inteligibil', căci cuvintele terestre nu reprezintă decât coaja exterioară a unui copac în vârstă de câteva sute de ani.

5. Cine ar putea recunoaşte pornind de la această coajă exterioară viaţa minunată a trunchiului interior, a elementelor deja manifestate de sămânţa din care s-a născut şi a celor nemanifestate încă, ce vor deveni vizibile în faţa ochilor noştri abia în timp?

6. Cine şi-ar putea imagina, pornind de la coaja exterioară a copacului, toate minunile spirituale ascunse într-o singură fibră a lemnului acestuia?

7. Felul în care sunt pregătite frunzele, florile, fructele şi toate celelalte părţi componente ale copacului de către miriadele de mâini spirituale, care ghidează diferitele elemente prin minusculele canale corespondente, până la cele mai mici crenguţe, aranjându-le apoi într-o manieră artistică desăvârşită, exact la momentul potrivit, conform formei predeterminate pe care o au, astfel încât să corespundă acelor calităţi pe care le cunoaştem foarte bine?

8. Aşa cum nu putem vizualiza toate aceste lucruri miraculoase care se petrec în interiorul copacului numai privindu-i coaja exterioară, la fel, este imposibil să descrii cu ajutorul cuvintelor chiar şi cea mai mică parte a comorilor uluitoare pe care Tatăl preasfânt şi preaplin de iubire le-a pregătit în inimile celor care îl iubesc mai presus de orice!

9. O, iubire, iubire, iubire, măreaţă şi sfântă iubire, cât de profundă şi de sublimă este viaţa pe care o ascunzi în tine!

10. Dumnezeu însuşi este iubirea cea mai pură, iar această iubire se află acum în faţa noastră, a tuturor. Ea este Tatăl preasfânt şi preaplin de iubire, care se află acum în mijlocul nostru, şi mai mult, în inimile noastre!

11. Ea este ascunsă de ochii trupului şi de cei ai sufletului, dar nu şi de ochiul spiritului, căci aici este sălaşul iubirii, şi implicit al Tatălui preasfânt.

12. Pentru un spirit, un fir de nisip înseamnă mai mult decât înseamnă pentru ochiul fizic întregul pământ şi întregul cer înstelat, chiar dacă acesta din urmă ar putea fi privit în toată gloria sa exterioară, la fel de aproape ca şi locul terestru în care ne aflăm.

13. O, fir minuscul de nisip, ce lucrare minunată şi măreaţă reprezinţi tu, cât de sublim poţi fi construit! Cine ar bănui vreodată întreaga măreţie a micuţului fir de nisip care se agaţă, neobservat, de talpa piciorului său?

14. O, părinţii mei, să nu credeţi că este vorba de un simplu fir de nisip! Este o lume în sine, de o măreţie infinită! Prin spaţiile sale vaste curg lumina şi viaţa!

15. Prin imensele sale văi de cristal curg râuri de energie. Deasupra munţilor săi strălucesc mii de sori, în cele mai glorioase şi mai multicolore lumini, iar în această lume invizibilă trăiesc nenumărate fiinţe, cu forme încântătoare, care nu au fost văzute vreodată pe acest pământ.

16. O, fir minuscul de nisip, dacă nu m-aş putea bucura decât de tine, mi-ai fi de ajuns pentru o întreagă eternitate! Părinţi, fraţi şi copii, - deja nu mai pot vorbi; căci acest fir de nisip continuă să crească şi să devină din ce în ce mai glorios.

17. Ce v-aş putea spune atunci despre întregul pământ şi despre fiecare din părţile sale componente (*), infinite la număr?

18. Ce v-aş putea spune despre soare, sau despre întregul cer înstelat de deasupra capetelor noastre, ca să nu mai vorbim de lumile invizibile ale îngerilor şi spiritelor (**), şi în sfârşit, de iubirea lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru?

19. De aceea, iubiţi-L, iubiţi-L, iubiţi-L pe El, mai presus decât pe oricine altcineva. Numai în acest fel veţi putea realiza ce înseamnă iubirea şi cât de mare este bunătatea Tatălui preasfânt şi preaplin de iubire!

20. O, iubire, cât de sacră eşti! Tu eşti totul în toate! O, Tată, Tată preasfânt, această iubire eşti chiar Tu!

21. De aceea, părinţi, fraţi şi copii, iubiţi Iubirea, şi mai presus de orice, iubiţi-L pe Tatăl preasfânt

22. Căci El este esenţa eternă şi infinită a iubirii. De aceea, Lui în datorăm, acum şi de-a pururi, iubirea noastră! Amin”.

(*) - Vezi şi „Pământul” de Jakob Lorber, n.r.)
(**) - Vezi şi „De la Iad la Rai” de Jakob Lorber, n.r.)