1% Milenar
|
Posted: 19.2.2011, 09:42 Post subject: Capitolul 96 - Fenomenele înspăimântătoare din timpul mesei de dimineață. Agitația și anxietatea lui Adam. |
|
|
Capitolul 96
Fenomenele înspăimântătoare din timpul mesei de dimineață. Agitația și anxietatea lui Adam. (6 iunie 1842) 1. La solicitarea lui Abedam, s-au așezat cu toții la masă, inclusiv Adam, deși încă supărat pe miopia lui. Iar Abedam cel Mare s-a așezat și a mâncat alături de ei. Deodată, s-a auzit un urlet venit din ținutul de dimineață, și toată lumea a putut vedea cum în ținuturile de jos apar coloane de fum, una după alta.
2. În fața acestei priveliști, copiii de pe înălțimile sacre au rămas zguduiți, neștiind ce să creadă. Nici chiar Seth și Enoh nu înțelegeau despre ce este vorba.
3. Îngrozit, Adam a alergat la Abedam, spunându-i: Tată preasfânt și preaplin de iubire, ce înseamnă toate acestea?
4. De-abia am reușit să mă liniștesc puțin după toate întâmplările care s-au succedat de azi dimineață încoace, când a apărut o nouă amenințare, parcă mai cumplită decât celelalte!
5. O, Tată preasfânt, liniștește-ne și explică-ne ce se întâmplă! Cine a scos acel urlet îngrozitor și care vor fi consecințele sale?
6. O, Tată adorat și preaplin de iubire, liniștește-ne sufletele, dacă aceasta este voia Ta!
7. Continuând să mănânce din coș, fără să pară prea preocupat, Abedam i-a răspuns: Spune-Mi, ce ai de gând să faci dacă îți voi explica pe loc cine a scos urletul și care vor fi consecințele sale, inclusiv care sunt motivele pentru care am permis să se petreacă acest lucru? Spune-Mi, ce ai de gând să faci atunci?
8. Îți spun Eu ce-ai să faci: exact ceea ce faci acum.
9. Dacă ai avea măcar un strop de înțelepciune, ai face exact ce fac Eu în această împrejurare, adică ai continua să mănânci și să bei, fără să-ți faci probleme și iubindu-Mă pe Mine în inima ta.
10. Căci cel care își face o mie de griji atunci când se află alături de Mine merită pe deplin furtunile care vor urma și care se vor dezlănțui în inima sa, distrugând unul după altul munții credinței sale și reducându-i la un simplu morman de praf.
11. Nici chiar supărarea din inima ta nu reprezintă o injustiție, căci tu nu crezi cu adevărat că toate lucrurile mi se supun Mie.
12. Ce lucru rău ți s-a întâmplat ție sau altcuiva dintre cei de față, deși s-au petrecut atâtea evenimente ieșite din comun de când M-am manifestat printre voi într-o formă vizibilă?
13. De vreme ce ai scăpat de fiecare dată viu și nevătămat, de ce te temi acum?
14. Haide, renunță la aceste temeri și întoarce-te la locul tău. Continuă să mănânci și să bei, și nu te mai ridica decât atunci când Mă vei vedea pe Mine ridicându-Mă. Amin.
15. Iar Adam s-a întors la locul său și și-a continuat masa, fără să se bucure însă prea mult de ea, căci în inima sa se desfășura următorul monolog:
16. Doamne, Dumnezeul Meu, Tu ai - ca de obicei - dreptate! Eu sunt singurul vinovat pentru această stare de tulburare pe care o simt, căci El nu ne-a lăsat niciodată să pierim, și cu siguranță nu ne va lăsa nici de această dată...
17. Chiar și așa însă, mă simt absolut îngrozit, și ca mine sunt destui! La ce folosește această teamă?
18. De ce îmi este atât de teamă în mod inutil?
19. Servește la ceva această teamă, altminteri atât de nejustificată?
20. La ce ar putea servi ea, de vreme ce nu urmează nimic care să o justifice?
21. Cu toate acestea, deși știu foarte bine că nici un fir de păr nu mi se poate clinti pe cap, continuă să-mi fie teamă!
22. Sau poate că mă tem de frica din inima mea? Cum se poate teme cineva de propria sa frică?
23. Este absurd, căci atunci când mi-e teamă, frica este deja prezentă în mine, fiind o stare malefică în sine, nicidecum două.
24. De vreme ce Domnul ne salvează de fiecare dată de cauzele fricii noastre, de ce permite El oare să cădem pradă acestei frici, care este în sine o stare malefică?
25. Mă întreb chiar dacă răul propriu-zis, care precede acestei stări de teamă, nu este mai bun decât teroarea de dinainte...
26. Pe scurt, oricât de mult m-aș gândi, nu reușesc să descopăr vreun beneficiu al stării de teamă care precede răului.
27. Ca atare, marele Mântuitor al tuturor relelor ar putea foarte bine să ne elibereze inclusiv de această teamă străveche, sau cel puțin să ne explice la ce servește ea!
28. De-abia și-a terminat Adam reflexiile că Abedam s-a și ridicat, urmat de Seth și de Enoh, cărora le-a spus ceva în taină.
29. Acest lucru l-a indispus și mai tare pe Adam, iar când cei doi au părăsit grupul, îndreptându-se către regiunea dimineții, el a rămas într-o confuzie completă.
30. Deși nu îndrăznea să le exprime cu voce tare, teama și curiozitatea creșteau în inima lui.
31. Cât despre Abedam, acesta și-a văzut de treabă, ca și cum nu ar fi observat nimic din ceea ce se petrecea în interiorul lui Adam. El i-a chemat în continuare pe Garbiel și pe Besediel. |
_________________ Totul cu si alaturi de Dumnezeu ! |
|