1. Pentru toate aceste oşti cereşti, am imaginat natura şi chipul focului. Privirea Mea s-a aşternut peste o stâncă tare şi neclintită, iar din străfundul ochilor Mei a ţâşnit un fulger care a transformat-o în acelaşi timp în apă şi în foc, fără ca apa să stingă focul şi fără să se usuce. Acest fulger a fost mai strălucitor ca Soarele, mai blând ca apa şi mai tare ca stânca.

2. Din această stâncă învăpăiată Eu am luat câteva flăcări şi din aceste flăcări am creat ierarhia celor nouă coruri angelice. Armele lor sunt învăpăiate de vreme ce se manifestă prin flăcări arzătoare. Atunci am poruncit ca fiecare ierarhie de Îngeri să rămână mereu la locul ei.

3. Dar în această oştire cerească, un Înger n-a vrut să stea la locul lui, căci el a dorit să se înalţe mai presus de ceilalţi. De fapt, el a plăsmuit chiar un gând şi mai ambiţios, de a se înălţa deasupra Pământului şi a norilor, şi chiar deasupra propriului Meu Tron! El şi-a închipuit că puterea lui ar fi atunci egală cu a Mea.

4. Atunci Eu l-am aruncat din Raiul Meu împreună cu toţi ceilalţi Îngeri ai lui şi el a zburătăcit necontenit prin văzduh, deasupra infinitului.