Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 2.7.2020, 22:42
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 13.3.2011, 23:33    Post subject: Capitolul 124 - Recunoștința față de Dumnezeu exprimată de inimă și cea exprimată de limbă. Enigma distrugerii continue Reply with quote

Capitolul 124
Recunoștința față de Dumnezeu exprimată de inimă și cea exprimată de limbă. Enigma distrugerii continue din lumea naturii. Sublima soluție a Iubirii eterne.
(23 iulie 1842)

1. Auzind răspunsul dorit, Seth s-a bucurat din inimă și i-a mulțumit lui Abedam din tot sufletul, slăvindu-L în cuvinte pline de recunoștință.

2. Abedam i-a răspuns: „Seth, dragul Meu frate întru iubirea inimii Mele, pentru Mine este suficient să privesc în inima ta. Poți fi sigur de acest lucru și te poți bucura.

3. Cât privește cuvintele tale exterioare de slavă, poți să uiți definitiv de ele, căci adevăr îți spun: iubirea și recunoștința exprimate de inimă sunt infinit mai importante pentru Mine decât cele exprimate de limbă.

4. Limba nu ar trebui să interfereze niciodată cu ceea ce dorește inima să exprime, căci ea nu poate face altceva decât să întunece sentimentele pure ale inimii.

5. Rugăciunea limbii răsună în această lume exterioară, dar cea a inimii ajunge direct la urechile inimii Mele.

6. De aceea, renunță de acum încolo la sunetele superflue ale limbii, căci Eu aud fiecare sunet rostit de inima ta. 7. Atât timp cât aveți o gură, folosiți-o în fața acestei lumi, dar în fața Mea, nimeni nu ar trebui să-și folosească decât inima. Amin”. 8. După care s-a întors către Enoh și l-a întrebat: „Enoh! Să înțeleg că tu știi totul și că nu mai există nimic în inima ta care să aștepte o lămurire de la Mine?

9. Privesc în inima ta și constat că există totuși o chestiune greu de digerat de către ea. De ce nu îndrăznești să-i dai glas, astfel încât să o audă și frații tăi?

10. Adevăr îți spun: nu ascunde nimic în inima ta. Înapoiază-Mi Mie tot ce nu este încă suficient de copt pentru a fi folosit ca hrană pentru spiritul tău, iar Eu voi coace acest fruct la focul blând al iubirii Mele părintești, pentru ca el să devină digerabil, satisfăcându-ți spiritul înfometat. La fel ar trebui să procedați și voi, ceilalți. Amin”.

11. Profund emoționat de aceste cuvinte, Enoh s-a apropiat și el, spunând: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Este adevărat, spiritul meu este profund preocupat de proble ma obstacolelor menționate de Tine, căci mă gândesc la distrugerea continuă care se produce în sânul acestei naturi monstruoase. Nu reușesc să înțeleg însă acest fenomen. 12. Deși am înțeles în sfârșit cu toată claritatea că nimic nu poate exista fără să întâmpine obstacole, beneficiind astfel de anumite limitări, totuși, nu pot să înțeleg de ce este nevoie ca toate ființele să se angajeze într-o luptă pe viață și pe moarte cu suratele lor, numai de dragul existenței.

13. De ce trebuie să existe această fricțiune constantă, această distrugere și anihilare reciprocă ce nu încetează nicicând.

23. Văd că îți mai spui în sinea ta: 'Nu atât marea suferință a acestor lucruri mă emoționează, nu distrugerea pietrelor de către inundații sau a munților de către cutremure, ci forța devastatoare ascunsă pretutindeni în natură, care nu creează nimic decât cu scopul de a-l distruge iarăși'.

24. Astfel de gânduri te umplu de teamă, iar inima ta strigă:

25. 'Oricât aș privi în jur, nu reușesc să văd în natura lucrurilor decât un monstru autodistructiv care înghite totul în cale, rumegând apoi resturile!'

26. Este adevărat, nu pot să resping această imagine, spunându-ți: 'Enoh, greșești în fața Mea prin felul în care privești lucrurile', căci exact așa apar ele în lumina intelectului. Cât despre lumina inimii, aici lucrurile sunt complet diferite!

27. Ce sunt toate aceste obiecte create? Ele sunt intervale ale marilor Mele gânduri. Lor li se opune însăși voința Mea vie. Dacă nu s-ar confrunta cu acest obstacol, ele nu și-ar putea face apariția în lumea vizibilă.

28. Iubirea Mea intervine însă în această confruntare, spunându-i voinței: 'O, nu mai pune limite marelui zbor al gândurilor Tale libere, ci permite-le să plutească din nou libere pe marile orbite ale vieții Tale eterne, bucurându-se de conștiința perfectă a puterii lor vii născute din Tine'.

29. După ce atenuez astfel obstacolele puse de voința Mea, Eu dau din nou frâu liber gândurilor Mele, iar voi vedeți lucrurile pierind, în realitate, ele nu încetează să existe, ci se întorc la existența lor fundamentală, cea adevărată, liberă și indestructibilă.

30. Și astfel, din numeroase gânduri mărunte Eu creez un gând nou, mai mare, mai liber și mai viu, care îmi seamănă într-o mai mare măsură Mie, sursei primordiale.

31. De aceea, nu vă mai faceți probleme în legătură cu lumea exterioară efemeră, ci amintiți-vă că tot ceea ce încetează să existe pătrunde într-o altă existență, mai perfectă, mai liberă, evoluând astfel până la om, și de aici mai departe, până la Mine*.

32. Așadar, nimic nu se pierde definitiv, nici chiar cele mai mărunte gânduri ale voastre.

33. Încercați să înțelegeți aceste lucruri și bucurați-vă fără rețineri de Mine și de creația Mea. Amin”.
(* - Vezi și „Mărturii despre natur㔠de Jakob Lorber, n.r.)
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !