1. După aceste revelaţii, toţi patriarhii, inclusiv Adam, s-au simţit satisfăcuţi de explicaţiile primite şi au revenit la locurile lor, cu un sentiment de recunoştinţă în inimi. Abedam cel Mare l-a chemat atunci la El pe Mahalaleel şi i-a spus:

2. „Mahalaleel, să înţeleg că nu ai nici o întrebare de pus, că ştii acum tot ce ţi-ar fi de folos ţie şi descendenţilor tăi?

3. Dacă ştii totul, poţi să te retragi liniştit. Dacă mai ai însă vreo nelămurire, nu ezita să o faci publică, pentru ca în inima ta să nu mai rămână nici o pată întunecată.

4. Haide, goleşte-ţi inima de povara care o apasă. Amin”.

5. Mahalaleel a ezitat o vreme, căci avea într-adevăr o întrebare care îl urmărea, dar nu îndrăznea să o pună.

6. Citind în inima sa că motivul ezitării sale era dorinţa sinceră de a nu ofensa pe nimeni, dar mai presus de toate pe tânăra şi inocenta Pura, care stătea încă la pieptul Domnului, Abedam i-a spus:

7. „Mahalaleel, observ sinceritatea din inima ta. De aceea, îţi voi da răspunsul corect la întrebarea tăcută care îţi chinuieşte inima. De aceea, ascultă-Mă; la fel şi voi, ceilalţi:

8. În ceea ce priveşte naşterea naturală, care este similară în cazul omului cu cea a animalelor, aceasta nu poate fi schimbată de regulă, exceptând anumite situaţii cu totul ieşite din comun, produse în circumstanţe spirituale deosebite. Acest lucru este necesar deoarece naşterea fizică nu are nimic de-a face nici cu spiritul, nici cu sufletul omului, ci doar cu trupul său material. Acesta trebuie să fie perfect structurat în pântecul matern înainte ca sufletul să se poată muta în el, aducând cu sine spiritul divin (al cărui sălaş este). După cum vezi, există o ordine în toate, şi toţi trebuie să respecte această ordine.

9. Trupul dă naştere trupului, sufletul dă naştere sufletului, iar spiritul dă naştere spiritului.

10. Este bine să înţelegeţi însă de ce se petrec astfel lucrurile. De aceea, ascultaţi-Mă:

11. După cum ştiţi foarte bine, nimic din ceea ce există în sfera spirituală, singura sferă atotputernică şi substanţial-esenţială, nu poate apărea în sfera vizibilă decât prin opusul său corespondent. Acest opus constă în restricţionarea şi supunerea forţei esenţiale, astfel încât aceasta să accepte să capete o formă limitată.

12. Imaginaţi-vă acum în ce constă spiritul vostru. Cum se poate manifesta acesta?

13. Ascultaţi: el nu se poate manifesta decât autolimitându-se pentru a se putea realiza pe sine, act care reprezintă iubirea în accepţiunea ei cea mai perfectă, adică iubirea pentru Mine. Fără această realizare de sine, spiritul nu va deveni niciodată conştient de independenţa sa, rămânând de-a pururi doar o parte a Spiritului Meu infinit şi universal, lipsită însă de conştiinţă de sine.

14. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul sufletului, care în general vorbind, reprezintă o parte din totalitatea vieţii vegetative a lumii naturale. El poate fi conştient de sine, dar numai la modul general, în toate părţile sale infinite, motiv pentru care creaţia începe să se structureze conform ordinii stabilite de Mine în sufletul universal.

15. Această naştere a sufletului conform ordinii naturale stabilite de Mine reprezintă o primă coerciţie, dar una care nu-i permite încă sufletului să devină conştient de sine.

16. Naşterea spirituală (realizarea de sine) nu poate avea loc decât atunci când toate părţile sufletului universal devin conştiente de sine, alcătuind un tot unitar şi indivizibil, şi apropiindu-se din ce în ce mai mult unele de altele, până când, din cauza presiunii astfel create, ele se autoaprind.

17. Pe măsură ce devin luminoase, ele încep să se recunoască unele pe altele, alcătuind acel tot unitar de care vorbeam mai devreme, indivizibil.

18. Acest act al procreării sufletului se produce prin ceea ce numim iubire de aproape. Omul care nu cunoaşte această iubire va rămâne de-a pururi un străin faţă de fratele său.

19. Abia acum, când s-au petrecut cele două tipuri preliminare de procreaţie, poate începe trupul să se recunoască pe sine în opusul său, identificându-se cu acesta.

20. Prin această apropiere reciprocă, cei doi opuşi devin conştienţi unul de celălalt, iar între cele două polarităţi distincte astfel create se poate naşte un mediu independent. Natura acestui act corespunde astfel ordinii Mele şi poartă numele de iubire (corectă) de sine sau iubire trupească.

21. Astfel apare necesitatea iubirii trupeşti şi a naşterii fizice care îi corespunde, care aparţine ordinii naturale, la fel ca şi cea a sufletului şi cea a spiritului, în măsura în care respectă această ordine prestabilită.

22. Dacă ea se opune însă acestei ordini, încălcând-o, ea nu va putea procrea decât moartea, nicidecum viaţa, devenind astfel un păcat mortal, întrucât periclitează inclusiv viaţa sufletului şi a spiritului nou creat.

23. De aceea, este important să înţelegeţi cu toţii această lege, respectând-o, pentru ca actele voastre de procreaţie să fie corecte şi plăcute în faţa Mea. Amin”.