Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 19:10
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Cartea lui Enoh (versiunea etiopiana)" 
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat


PostPosted: 14.3.2011, 19:06    Post subject: Cartea lui Enoh (versiunea etiopiana) Reply with quote

Capitolele 1 - 40

Capitolul 1

1. Iată cuvintele lui Enoh prin care el binecuvintează pe cei aleși și cei drepți care vor trăi în ziua necazului, când cei răi și fără Dumnezeu vor fi îndepărtați.

2. Și el a vorbit în parabole și a zis - Enoh, om drept care a mers în fața Domnului, când ochii lui au fost deschiși și când el a avut o viziune de la Cel Sfânt în Ceruri pe care îngerii mi-au arătat-o, și de la ei am auzit totul și de la ei am înțeles după cum a văzut, dar nu pentru aceasta generație, ci pentru o generație, care va veni.

3. În ce privește pe cei aleși, am spus pilda mea cu privire la ei: Cel Sfânt și Măreț va veni din locuința Lui,

4. Și Dumnezeul cel veșnic va păși pe pământ chiar pe muntele Sinai, apărând din tabăra Sa și va apărea în toată forța puterii Lui, din cerurile cerurilor

5. Toți vor fi îngroziți de spaimă și veghetorii se vor cutremura, și o mare frică și cutremur va fi până la marginile pământului

6. Și munții înalți vor fi clătinați și dealurile înalte vor fi făcute joase și se vor topi ca ceara înaintea flăcării .

7. Și tot pământul va fi împărțit , și tot ce va fi pe fața pământului va fi distrus, și astfel vor fi judecați toți oamenii

8. Dar cu cei drepți El va face pace. Cei aleși vor fi apărați, și mila Lui va fi peste ei și toți vor deveni proprietatea lui Dumnezeu. Și El îi va ajuta pe toți, și va răsări lumina peste ei, și El va face pace cu ei.

9. Și iată! El sosește cu zece mii dintre sfinții săi pentru a judeca pe toți , pentru a distruge tot ce este necurat și a condamna tot ce este firesc. Și de toate lucrările rele pe care le-au făcut în necurăție, și de toate lucrurile grele pe care păcătoșii le-au vorbit împotriva Lui.


Capitolul 2

1. Observând tot ce are loc în cer, cum ele nu își schimbă orbita și luminătorii care sunt în ceruri, cum răsar cu toții în ordine fiecare în anotimpul său

2. și nu se abat de la ordinul primit.

3. Ei știu că sferele cerești care ne luminează nu-și schimbă niciodată drumul; că fiecare din ele răsar și apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia, fără a se abate niciodată de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc pământul și știu imediat totul despre el de la început și până la sfârșit.

4. Ei văd că fiecare din creațiile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care i sa dat. Ei văd vara și iarna; văd că pământul e îndestulat cu apă și că norii, ceața și ploaia împrospătează văzduhul.


Capitolul 4

Ei văd și admiră cum fiecare copac își alcătuește coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu excepția a 14 copaci privilegiați care rămân totdeauna verzi și care în timpul multor ierni crează impresia de primăvară.


Capitolul 5

Ei admiră apoi în zilele de vară cun soarele încălzește pământul, încă de la începutul drumului său, în timp ce voi căutați răcoarea frunzișului; în timp ce pământul crapă de căldura arzătoare și voi nu mai sunteți în stare să vă plimbați nici la munte, nici la șes.


Capitolul 6

1. Ei admiră apoi cum în copaci la adăpostul frunzelor se încarcă în același timp de fructe; dar de asemenea ei înțeleg, și în același timp recunosc că toate aceste lucruri sunt făcute pentru noi de Cel care trăiește veșnic.

2. Că toate lucrările din fiecare an, că toate creațiile Sale urmează fără abatere ordinea dinainte stabilită; și totuși; când Dumnezeu hotărăște așa toate lucrurile trebuie să dispară.

3. Ei văd cum mările și râurile săvârșesc fiecare misiunea lor.

4. În timp ce voi, voi suportați cu greutate , voi nu duceți la bun sfârșit multe din obligațiile voastre față de Domnul vostru, voi călcați ordinele Sale; voi denigrați măreția Sa, și gurile voastre hulesc prin pronunțarea de blasfemii împotriva maiestății Sale.

5. Păcătoși cu inima împietrită, nu va exista nici un fel de pace pentru voi.

6. Zilele voastre vor fi blestemate și anii vieții voastre vor fi șterși din cartea vieților; veți fi disprețuiți de toate creaturile și nu veți obține nici o îndurare.

7. În acea zi liniștea voastră va dispărea pentru totdeauna, fiind blestemați de toți drepții și păcătoșii înșiși vă vor respinge.

8. Da, ei vă vor disprețui la fel ca nelegiuiții.

9. Dar pentru aleși, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este moștenirea pământească.

10. Pentru voi necredincioșilor, pentru voi blestem.

11. Atunci aleșii vor primii înțelepciunea, și nu va mai fi încălcată ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri și nu vor mai fi orgolioși: ci ei se vor purta cu grijă, se vor smeri și nu vor încălca legile sfinte.

12. Astfel ei nu vor fi pedepsiți niciodată, toată viața lor, iar moartea lor va fi fără tulburări și durere; viața lor va fi împlinită; vor îmbătrâni în bucurie și pace; și anii lor de fericire se vor înmulți cu bucurii, cu liniște, fără nori, fără tulburări, în toți anii vieții lor.


Capitolul 7

1. Pe când copii oamenilor se înmulțiseră în acele zile, s-a făcut că ficele lor s-au născut grațioase și frumoase.

2. Și atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; și ei și-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor și să avem copii cu ele.

3. Atunci, Samyaza, șeful lor a zis: "Eu mă tem că voi nu veți fi în stare să vă împliniți gândul vostru".

4. "Și că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră".

5. Dar ei au răspuns: noi vă jurăm.

6. Și noi ne legăm cu toții cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârși ceea ce am hotărât.

7. Într-adevăr ei au jurat și s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 și coborau din Adis, loc așezat în apropierea muntelui Hermon.

8. Acest munte era denumit Hermon (în original Armon), pentru că acolo au jurat și s-au legat printr-un legământ cu blestem.

9. Iată numele șefilor lor: Samyaza, șeful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceștia erau șefii celor 200 de îngeri; și restul erau toți cu ei.

10. Și ei și-au ales fiecare câte o femeie, și s-au apropiat de ele și au conviețuit cu ele; și ei le-au învățat vrăjitorii, farmece și însușirile rădăcinilor și arborilor.

11. Și aceste femei au zămislit și au născut uriași.

12. Statura lor era de 300 de coți. Ei au înghițit tot ce munca oamenilor poate să producă, și n-a fost chip să fie săturați.

13. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înșiși ca să-i mănânce.

14. Și au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare și la pești, pentru a-și potoli foamea cu carnea lor și setea cu sângele lor.

15. Și atunci pământul a murmurat împotriva celor răi.


Capitolul 8

1. Azayel i-a mai învățat pe oameni să facă săbii, cuțite, scuturi, platoșe, oglinzi; el le-a arătat cum să facă brățări și podoabe, cum să folosească vopsele, arta de a-și înegri sprâncenele, de a folosi pietrele prețioase și tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat.

2. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmulțit, creaturile încălcau orice ordin și distrugeau tot ce le ieșea în cale.

3. Amazarak i-a învățat tot felul de vrăjitorii, de farmece și însușirile rădăcinilor.

4. Armers i-a învățat arta de a dezlega vrăjitoriile.

5. Barkayal i-a învățat arta de a urmării stelele.

6. Akibeel i-a învățat semnele.

7. Tamiel i-a învățat astronomia.

8. Și Asaradel i-a învățat mișcările lunii.

9. Și oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat și glasurile lor s-au ridicat până la cer.


Capitolul 9

1. Atunci Mihail și Gabriel, Rafael, Suryal și Uriel, își coborâră privirile lor din Cer spre pământ, și au văzut valurile de sânge care-l înroșeau; și nedreptățile care se săvârșeau; și și-au spus unul altuia: "Aceasta este larma strigătelor lor".

2. Pământul căruia i s-a furat copiii și-a ridicat glasul până la porțile Cerului.

3. Către voi, o! spirite cerești , către voi se ridică plângerile sufletelor spunând: Obțineți pentru noi dreptate de la Prea-Înaltul. Atunci ei au spus Domnului și Stăpânului lor ; Tu ești Domnul domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se înalță pentru veșnicie, și pe veci Numele Tău este sfințit și slăvit. Tu ești binecuvântat și slăvit pentru totdeauna.

4. Tu ești Creatorul, Stăpânul preamărit al tuturor lucrurilor; nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu stăpânești peste toate și nimic nu poate ocoli puterea Ta.

5. Tu ai văzut ce a făcut Azazyel; cum i-a învățat pe oameni tot felul de nedreptăți, și cum a arătat el lumii tot ce se petrece în Ceruri.

6. Samyaza, de asemenea, a învățat pe oameni vrăjitorii, el pe care Tu l-ai așezat deasupra tuturor camarazilor săi . Ei s-au însoțit cu ficele oamenilor; au păcătuit cu ele și s-au dezonorat.

7. El le-au dezvăluit lor crimele cele mai dezgustătoare.

8. Și femeile au născut uriași.

9. Și tot pământul a fost acoperit de sânge și fărădelegi.

10. Și iată acum, că sufletele celor morți, ridică glasurile către tine.

11. Și s-au ridicat plânsetele lor până la porțile cerului.

12. Vaietele lor urcă spre tine; oamenii nu pot să scape de silniciile care acoperă fața pământului. Însă Tu cunoști toate lucrurile, chiar înainte ca ele să ia ființă.

13. Tu cunoști toate lucrurile: Tu știi tot ce se întâmplă și totuși nu ne spui nimic.

14. Pentru atâtea crime, ce trebuie să facem noi celui rău ?


Capitolul 10

1. Atunci Prea-Înaltul, Cel mare și Sfânt, și-a făcut auzită vocea.

2. Și îl trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh (adică Noe).

3. Îi spuse: Vorbește-i în Numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui.

4. Apoi dezvăluiește-i marele prăpăd care va face să piară toți oamenii: întrucât apele potopului se vor revărsa pe toată fața Pământului și toate creaturile vor fi distruse.

5. Dar învață-l calea de a scăpa; spune-i lui în ce chip rasa lui va avea ființă pe tot pământul.

6. Apoi, Domnul spuse către Rafael: "Prinde-l pe Azazyel, leagă-i picioarele și mâinile; aruncă-l în întunericul veșnic și părăsește-l în pustia Dudael".

7. Fă să plouă peste el pietre grele și ascuțite; învăluiește-l în întuneric deplin.

8. Să rămână acolo pentru totdeauna, fie ca fața sa să rămână acoperită cu un voal gros; și fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată.

9. Și când se va face ziua judecății, aruncă-l în foc.

10. Între timp, curăță pământul pe care îngerii l-au dezonorat; prevestește-i viață; prevestește-i că Eu îl voi reînvia.

11. Fii oamenilor nu vor pieri cu toții, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au arătat și pe care ei le-au arătat urmașilor lor.

12. Dar pământul a fost murdărit de învățăturile necurate ale lui Azazyel. Și de aceea el trebuie să fie făcut răspunzător de toate crimele.

13. Domnul i-a spus lui Gabriel : "Mergi la ființele cele rele, la cei condamnați, la copii depravării, omoară acești copii de depravați, acești urmași ai îngerilor veghetori, din mijlocul oamenilor; împinge-i, ațâțăi pe unii contra altora. Fă-i să piară de propriile lor mâini; pentru ca zilele lor nu vor fi împlinite.

14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obține nimic pentru ei; și ei vor spera în zadar pentru copii lor viață de veci și chiar o viață de 500 de ani.

15. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te și anunță pedeapsa care-l așteaptă pe Samyaza și pe toți cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot felul de murdării. Și când fii lor vor fi omorâți, când ei vor fi văzut că a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, încătușează-i sub pământ pentru șaptezeci de generații până în ziua judecății și a sfârșitului lumii; și cuvântul acestei judecăți îi va osândi pe veci. (Vezi și: „O revelație Divină despre Iad”, n.r.)

16. Atunci ei vor fi aruncați în adâncul unui foc care îi va chinui fără încetare; și ei vor rămâne așa o veșnicie.

17. Împreună cu ei, șeful lor va arde în flăcări; și cu toții vor fi încătușați până la moartea unui mare număr de generații.

18. Nimicește, în același timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoară urmașii îngerilor veghetori; destul și prea mult timp ei au oropsit seminția omenească.

19. Prigonitorii să fie șterși de pe suprafața pământului.

20. Răul să fie nimicit.

21. Și ramura dreptății și a omeniei să înflorească și să devină o mărturie a binecuvântării.

22. Căci dreptatea și omenia vor trebui să înflorească în bucurie pentru timpuri fără de sfârșit.

23. Și atunci cei sfinți vor înălța Domnului rugăciuni de îndurare și vor trăi până când vor da naștere la o mie de copii; în timp ce zilele tinereții lor și sabaturile lor se vor scurge în bucurie și pace. În această epoca tot pământul va fi cultivat în dreptate; el se va acoperi de arbori și de binecuvântări; vor fi sădiți pomi bogați în roade.

24. Vița de vie va crește din abundență și va produce struguri din belșug toate semințele care vor fi încredințate pământului, vor da o mie de măsuri pentru una; și o măsură de măsline va ajunge la 10 teascuri de ulei.

25. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate nedreptățile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce îl poate murdări. Răul va dispărea pentru totdeauna.

26. Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate, și toate neamurile Îmi vor da onorurile care Mi se datorează; toate Mă vor binecuvânta; toate Mă vor adora.

27. Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toată suferința, și el nu va mai avea a se teme că-i voi trimite un potop nimicitor.

28. În acele zile, voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe pământ și ele vor aduce spor în lucrările și munca oamenilor.

29. Pacea și dreptatea se vor uni cu oamenii și această unire Sfântă va dura cât va fi lumea și cât vor fi generațiile.


Capitolul 11

1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ; și nimeni nu a știut unde a fost și nici ce a devenit. (Vezi „Casa Domnului”, n. r.)

2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinții și cu îngerii veghetori.

3. Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele rege al păcii.

4. Și iată: îngerii veghetori m-au numit Enoh scribul.

5. Și Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptății, du-te și vorbește îngerilor veghetori al cerului, care au părăsit înălțimile desăvârșite ale cerului și locuințele lor veșnice, cei care s-au dezonorat cu femei.

6. Și au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor și strivind tot pământul.

7. Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată, nici liniște, nici iertarea păcatelor lor. Niciodată nu se vor bucura de urmașii lor; ei îi vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plânge după fii lor uciși; și mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor obține pacea sau iertarea.


Capitolul 12

1. Atunci Enoh plecă și îi spuse lui Azazyel; Nu mai exista liniște pentru tine, o mare sentință s-a pronunțat împotriva ta. Vei fi încătușat;

2. Nu va fi niciodată pentru tine nici ușurare, nici iertare, nici putința unui ajutor, din cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat.

3. Și pentru că tu i-ai învățat pe oameni să-l insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască și să-i asuprească pe semenii lor.

4. Apoi l-am părăsit și am mers să le anunț eu însumi noutățile la tovarășii lui de crime.

5. Și ei s-au înspăimântat și au fost apucați de un tremurat îngrozitor.

6. Și ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru a obține iertarea greșelilor lor ; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăznesc să i se adreseze, nici să-și ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecați.

7. Atunci, eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obține liniște și iertare pentru tot ce au făcut.

8. Apoi i-am părăsit și mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, către apele lui Danedan care se află la răsărit de Hermon și acolo m-am culcat.

9. Și iată că am avut un vis și o viziune divină. Am căzut în extaz și am văzut atunci pedeapsa pe care trebuia să o anunț, vestea tristă și mustrătoare pentru copii cerului. Când m-am trezit, mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunați, plângeau și fețele lor erau întoarse către Ubelseiael, loc așezat între Liban și Semeser.

10. Le-am împărtășit viziunile mele și visele mele.

11. Și le-am spus aceste cuvinte de judecată și dojenile pe care le meritau copii cerului.


Capitolul 13

1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecată și cuvintele adresate îngerilor veghetori, care sunt în această lume, după porunca pe care mi-a dat-o în viziunea mea Cel Sfânt și Cel Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne și cu același suflu cu care Atotputernicul a însuflețit buzele oamenilor pentru a se înțelege între ei.

2. Și am înțeles cu inima. Însuși Dumnezeu a dat oamenilor putința să înțeleagă cuvintele adresate minții lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe îngerii veghetori, copii cerului. Deci eu am scris rugămințile voastre; dar eu am văzut în viziunea mea, că atât cât va exista lumea, niciodată voi nu veți obține ceea ce ați cerut.

3. Judecata s-a pronunțat împotriva voastră; toate rugămințile voastre sunt în zadar.

4. Așadar, de acum înainte voi nu veți mai urca la ceruri; iar pe pământ, voi veți fi încătușați atâta timp cât va exista lumea.

5. Dar, mai înainte, voi veți fi martori la nenorocirea celor care vă sunt dragi; ei nu vă vor mai aparține. Ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii voștri.

6. Și nu puteți adresa nici o rugă pentru ei , nici pentru voi!

7. Ci veți plânge și veți suferi în tăcere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.

8. Iată acum viziunea pe care am avut-o;

9. Iată: M-am văzut înconjurat de nori și de ceață deasă; priveam cu îngrijorare mișcarea astrelor și a fulgerelor în timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile și grăbeau drumul meu.

10. Am fost înălțat astfel până la cer și am ajuns curând la un zid clădit din pietre de cleștar. Flăcări mișcătoare îi învăluiau marginile. Am simțit cum mă cuprinde groaza.

11. Cu toate acestea, m-am vârât în mijlocul acestor flăcări.

12. Și am ajuns într-o vastă locuință care era pavată cu pietre de cristal. Pereții ca și podeaua, erau de asemeni din cristal și la fel și temeliile. Tavanul era format din stele rătăcitoare și fulgere de lumină și în mijloc se vedeau mișcându-se heruvimi de foc într-un car agitat. Flăcări tremurau împrejurul zidurilor și poarta era de foc. Când a fost să intru în această locuință, ea era în același timp arzătoare ca focul și rece ca gheața; și nu exista acolo nici urmă de fericire, nici de viață. Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe mine; m-am cutremurat de groază.

13. Tremuram ca varga, m-am întors cu fața spre pământ și am avut o viziune.

14. Iat-o: Eram într-o altă locuință mai largă decât prima, porțile căreia erau toate deschise în fața mea, în mijlocul unei flăcări tremurătoare.

15. Era atâta strălucire, măreție și fală încât îmi este peste puteri să vă descriu, nici splendoarea ce o înconjoară și nici întinderea sa.

16. Podeaua era de foc; în tavan străluceau fulgere și stele rătăcitoare, iar acoperișul era în întregime un foc scânteietor.

17. L-am examinat cu atenție, și am văzut acolo înălțat un tron;

18. Al cărui aspect era ca bătut de grindină cu toate că marginile sale erau strălucitoare ca globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvimi.

19. Din acest tron puternic ieșeau torente de flăcări;

20. Strălucitoare încât era imposibil să le privești.

21. Și era cineva așezat pe acest tron măreț.

22. Al cărui veșmânt era mai strălucitor decât soarele și mai alb decât zăpada.

23. Nici un înger nu era în stare să Îl privească în față pe Strălucitorul și Magnificul, nici să se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea să Îl privească. Un foc strălucitor ardea în jurul Lui.

24. Și se ridica, chiar înaintea lui, un foc de o mare întindere; astfel încât cei ce-l înconjurau, nu puteau să se apropie de El, și erau în fața lui mii și mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinții care formau curtea lui nu îl părăseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cât am putut, acoperindu-mi fața și plin de teamă. Atunci, Domnul El însuși a binevoit cu propria Sa gură să mă cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete mai mult și vino să auzi cuvintele Mele sacre.

25. El m-a primit și m-a făcut să mă plec în fața porții. Și îmi țineam ochii coborâți în pământ.


Capitolul 14

1. Atunci mi s-a adresat și mi-a spus așa: Ascultă, ascultă fără frică, O! Enoh cel
drept, O! scrib al dreptății, apropie-te și ascultă vocea mea. Du-te, spune-le îngerilor veghetori care te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugați pentru oameni și nu oamenii pentru voi!

2. De ce ați abandonat înălțimile sfinte ale cerului, locuințele voastre eterne, pentru a merge să păcătuiți cu femeile. De ce v-ați îndrăgostit de ficele oamenilor; v-ați însoțit de ele;
v-ați dedat cu ele la lucruri care țin de copii pământului, și ați dat naștere unei rase nelegiuite?

3. Voi care erați spirite ale cerului, având sfințenie și viață eternă, v-ați murdărit cu femeile, v-ați dedat la muncile cărnii, ați zămislit în sânge, v-ați purtat ca și aceia care sunt numai din sânge și carne.

4. Ei, au fost creați pentru a muri.

5. Iată de ce le-am dat lor femei, în scopul de a conviețui cu ele pentru a procrea copii care să le păstreze rasa pe pământ.

6. Dar voi ați fost creați ca spirite curate încă de la început voi aveți o viață eternă, voi nu puteți muri.

7. Și de aceea Eu nu v-am dat vouă femei, pentru că fiind spirite curate voi trebuia să locuiți în cer.

8. Și acum uriașii care sunt rezultatul târgului dintre spirit și carne, se vor numi pe pământ spirite rele și ele vor trăi pe pământ. Ei vor procrea la rândul lor spirite rele, pentru că ei țin de cer cu o parte a firii lor pentru că își trag sămânța din îngerii veghetori cei sfinți. Ei vor deveni deci spirite rele pe pământ și se vor numi spirite ale răului. Locuința spiritelor cerești este cerul; iar pământul este locuința spiritelor pământești care sunt născute din pământ.

9. Spiritele uriașilor vor fi ca norii care aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile, ciume, războiul, foamea.

10. Și doliul. Ele nu vor bea și nu vor mânca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca între bărbați și femei, pentru că ele au primit viață în zilele de nimicire și
masacru.


Capitolul 15

1. După moartea uriașilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci când își vor abandona trupurile, carnea lor va trebui să piară înaintea judecății. Ea va fi nimicită până în ziua marelui sfârșit al Universului; atunci când îngerii veghetori și nelegiuiții vor fi distruși pentru totdeauna.

2. Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la mine pentru ei,

3. Le spun lor, acestor inteligențe cerești: Voi ați avut cerul pentru a locui; tainele cele mai ascunse nu v-au fost arătate; cu toate acestea voi ați cunoscut un secret al nedreptății.

4. Și voi l-ați dezvăluit femeilor care v-au mișcat inimile și prin voi s-a înmulțit răul pe suprafața pământului.

5. Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veți obține iertarea, niciodată nu veți mai avea pace!


Capitolul 16

1. Apoi ei m-au ridicat într-un loc unde exista un foc mistuitor; și unde după bunul lor plac, ei luau înfățișarea unui om.

2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al cărui vârf se avânta către ceruri.

3. Și eu am văzut izvorul fulgerelor și tunetelor la marginile acestui loc, în colțul său cel mai adânc.

4. Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape țâșnitoare și tot mai mult către apus, către focurile soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui râu de foc care curgea ca apa și se vărsa în marea cea mare de la apus.

5. Am văzut toate marile fluvii și am nimerit în mijlocul negrelor tenebre; în acest loc pe orice carne îl părăsește; am văzut munții de întuneric care se nasc iarna și locurile în care apa se prăvale în propriile genuni.

6. Am văzut și locul de vărsare al tuturor fluviilor din lume și pe cel al genunii.


Capitolul 17

1. Am ajuns apoi la magazia tuturor vânturilor și am văzut modul în care ele folosesc drept ornament pământul și la păstrarea temeliilor pământului.

2. Am văzut piatra unghiulară care susține pământul.

3. Am văzut și cele patru vânturi care susțin pământul și bolta cerească.

4. Am văzut vânturile care suflă în înaltul cerului;

5. Cele care se înalță între cer și pământ și care formează stâlpii cerului.

6 Am văzut vânturile care fac să se rotească cerul și care pun în mișcare pe orbitele lor soarele și stelele, și deasupra pământului, am văzut vântul care susține norii.

7. Am văzut drumul îngerilor.

8. Am văzut la marginea pământului, bolta cerească sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors spre miazăzi.

9. Acolo ard, noapte și zi șase munți de pietre prețioase, trei la partea de răsărit, trei la partea de miazăzi.

10. Cei dinspre răsărit erau făcuți din pietre de diverse culori; perle și antimoniu; cei dinspre miazăzi erau pietre roșii. Vârfurile lor se înălțau până la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din albastru și în partea de sus din safir. Am văzut și focul dogoritor care ardea pe munți.

11. Acolo, am mai văzut și o regiune întinsă unde se adunau apele.

12. Am văzut și izvoarele pământului, ascunse în coloanele luminate ale cerurilor.

13. Și în aceste coloane ale cerului, eu am văzut focuri care izbucnesc fără număr, dar nici în sus nici în jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un loc care nu are nici boltă deasupra, nici pământ dedesubt, și nu era nici pic de apa; și nimic la dreapta nimic la stânga; un loc cu desăvârșire pustiu.

14. Și acolo, am zărit șapte stele, strălucind ca munții de foc, sau ca niște spirite desăvârșite.

15. Atunci îngerul a spus: acest loc, va fi până la dispariția cerului și a pământului, închisoarea stelelor și a armatelor cerului.

16. Aceste stele care se rotesc deasupra focului sunt acelea care au călcat porunca lui Dumnezeu, înainte de a-și încheia încercările lor. Și de aceea au fost încătușate în acest loc, până când își vor ispăși crimele lor în anul cel de taină.


Capitolul 18

1. Atunci Uriel strigă : Iată îngerii care au trăit cu femei, și au fost destinați a fi conducători;

2. Cei care au dezonorat oamenii, înmulțind greșelile printre ei, punându-i să aducă jertfe demonilor precum lui Dumnezeu. Dar în ziua cea mare ei vor fi judecați și vor pieri, și femeile lor împreună cu ei, pentru că s-au lăsat ademenite fără să se opună.

3. Și eu, Enoh, eu singur, am văzut sfârșitul tuturor acestor lucruri, și nimănui nu i-a fost dat să vadă ce am văzut eu.


Capitolul 19

1. Iată numele îngerilor care veghează.

2. Uriel, unul dintre îngerii sfinți, care comandă strigătele și groaza.

3. Rafael, unul dintre îngerii sfinți, care comandă asupra spiritelor omenești.

4. Raguel, unul dintre îngerii sfinți, care pedepsește lumea și astrele.

5. Mihail, unul dintre îngerii sfinți care veghează la virtuțile oamenilor și comandă neamurile.

6. Sarakiel, unul dintre îngerii sfinți, care veghează asupra copiilor oamenilor care au greși.

7. Gabriel, unul din îngerii sfinți, care comandă peste Ikisat, peste paradis și peste heruvimi.


Capitolul 20

1. Eu am făcut, în sfârșit un lung ocol pentru a sosi într-un loc unde nimic nu era întreg.

2. Eu nu am văzut acolo, nici lucrurile minunate arătate în cer, nici pământul cu minunățiile sale; acolo nu era decât un pustiu singuratic și îngrozitor.

3. Acolo am mai văzut șapte stele înlănțuite unele cu altele precum niște munți mari, precum niște focuri mistuitoare. Și am strigat când am văzut aceasta. Pentru ce crime sunt înlănțuite aceste stele; pentru ce au fost ele surghiunite în acest loc ? Atunci Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine și care mi-a fost însoțitor, mi-a răspuns: Enoh de ce o astfel de întrebare ? de ce această îngrijorare, această neliniște ? Aceste stele au încălcat ordinele Domnului Prea-Înalt; și pentru a-și ispăși crimele lor, ele au fost încătușate în acest loc pentru un număr fără sfârșit de veacuri.

4. De aici am mers într-un alt loc al groazei.

5. Acolo am văzut lucrând un foc imens, dogoritor și mistuitor, în mijlocul căruia exista o despicătură și coloanele de foc se luptau între ele și se înfundau în genuni. Mi-a fost peste putere să apreciez atât mărimea cât și înălțimea lui; nu am putut cunoaște nici originea sa. Și am strigat încă o dată în fața a ce am văzut: Ce loc teribil ! și căt este de dificil să cercetezi aceste taine.

6. Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine mi-a răspuns și mi-a spus: Enoh, de ce această teamă, de ce această mirare, la vederea acestui loc teribil, la vederea acestui loc de suferință ? Aici este, adăugă el, închisoarea îngerilor; și aici vor fi ei închiși pentru totdeauna!


Capitolul 21

1. De acolo, am plecat către celălalt loc, așezat înspre apus, unde am văzut un munte mare și înalt, o stâncă abruptă și patru locuri de întâlnire încântătoare

2. În interior, acest loc era adânc, spațios, lustruit și egal, dar într-un întuneric deplin.

3. Atunci, Rafael, unul dintre îngerii sfinți care mă însoțeau, mi-a spus: Iată locurile preafericite unde se adună spiritele, sufletele morților; acesta este locul unde se vor aduna toate sufletele copiilor oamenilor.

4. Aceștia vor rămâne în acest loc, până în ziua judecății, până la vremea care le-a fost hărăzită.

5. Însă mai este mult timp până în ziua marii judecăți. Și am văzut sufletele copiilor oamenilor care muriseră și strigătul lor acuzator se ridica până la cer.

6. Atunci l-am întrebat pe Rafael, îngerul care mă însoțea și i-am spus; A cui este această voce acuzatoare care urcă spre cer ?

7. El mi-a răspuns: Aceasta este vocea spiritului lui Abel, care a fost ucis de fratele său Cain, și care îl va învinui până când neamul său va fi nimicit de pa fața pământului.

8. Până când neamul său va fi șters din rândul oamenilor.

9. Atunci, l-am întrebat despre el, despre judecata de apoi și i-am spus: De ce sunt unii despărțiți de ceilalți ? El mi-a răspuns: Sunt trei clase diferite pentru spiritele morților, trei clase diferite pentru spiritele drepților.

10. Aceste clase se despart printr-o prăpastie, printr-o apă și printr-o lumină pe apă.

11. Păcătoșii sunt împărțiți la fel; după moartea lor; ei sunt îngropați în pământ, dacă judecata nu i-a ajuns încă în viață.

12. Acesta este locul în care sunt închise sufletele lor, aici sunt lăsați pradă durerilor de neîndurat, pedeapsa celor care sunt condamnați pentru eternitate și sufletele cărora vor fi osândite și încătușate pentru totdeauna.

13. Și iată acestea există de la facerea lumii. Sufletele celor ce se plâng sunt separate de cele care veghează la nimicirea lor în ziua judecății.

14. Așa arată locul destinat sufletelor oamenilor nedrepți și păcătoși, sufletele acelora care au comis nedreptăți și care s-au amestecat în obștea nelegiuiților cu care se asemănau. Sufletele lor nu vor fi nimicite în ziua judecății; dar vor fi închise în acest loc, de unde nu vor mai scăpa niciodată. Atunci l-am lăudat pe Dumnezeu.

15. Și am zis: Fii binecuvântat Doamne al meu, Domn al gloriei și al dreptății, stăpânul suprem și veșnic.


Capitolul 22

1. De acolo am plecat spre alt loc, în partea de apus, la marginile pământului.

2. Acolo am văzut un foc puternic și o mișcare continuă, care se rotea și noapte și zi fără a se opri niciodată.

3. Și l-am întrebat pe îngerul care mă însoțea, și i-am spus lui: Ce este acela ? De ce această mișcare fără de răgaz ?

4. Atunci Raquel, unul dintre îngerii care mă însoțea mi-a răspuns:

5. Acest foc dogoritor, care se mișcă fără încetare spre apus, este focul care aprinde toți aștrii cerului.


Capitolul 23

1. De acolo, am ajuns într-un alt loc și am văzut un munte de foc arzând noapte și zi. Când m-am apropiat, am zărit șapte munți strălucitori, care erau separați unul de altul.

2. Pietrele din care erau formați, erau frumoase și strălucitoare; ei sclipeau și radiau, iar suprafața lor era lustruită. Erau trei către răsărit, cu atât mai de neclintit, cu cât erau așezați unul peste celălalt; și existau trei la miazăzi la fel de neclintiți. Erau de asemenea, văi adânci, dar care erau separate unele de altele. În mijloc se ridica cel de al șaptelea munte. Și toți acești munți apăreau de departe ca niște tronuri majestoase. Și ele erau acoperite de arbori frumoși mirositori.

3. Printre acești arbori, exista unul cu un miros împrospătat fără încetare și atât de suav încât nu mai exista altul nici în gradina Edenului care să răspândească un miros atât de încântător. Frunzele sale, florile sale, lemnul său nu se veștejeau niciodată și fructele sale erau frumoase.

4. Fructele sale se asemănau cu fructele palmierului. În fața acestei priveliști, am strigat: Iată un arbore demn de văzut; ce frunze frumoase, ce fructe gustoase ! Atunci Mihail, unul din îngerii sfinți și slăviți care mă însoțeau și care era conducătorul lor mi-a răspuns.

5. Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore ?

6. De ce ești tu atât de dornic de a-l cunoaște ?

7. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Vreau să știu totul, dar în special totul cu privire la acest arbore.

8. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi și al cărui vârf ajunge la aceeași înălțime cu tronul Domnului, va fi locașul unde se va odihni Domnul Sfințeniei și gloriei, Regele cel veșnic, atunci când va veni și va coborî pentru a vizita pământul, în bunătatea Sa

9. Cât despre acest arbore cu mirosul său suav, al cărui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua judecății. Atunci când cei răi vor fi abandonați chinurilor veșnice, acest arbore va fi dat celor drepți și umili. Fructele sale vor fi păstrate pentru cei aleși. Căci viața va fi răsădită într-un loc Sfânt către miazănoapte, către locuința Regelui veșnic.

10. Atunci ei se vor bucura și se vor cutremura de fericire în Sfântul sfinților, un miros încântător le va pătrunde în oase și ei vor avea, ca și strămoșii tăi viață lungă pe pământ; și această viață nu va fi tulburată nici de nenorociri, nici de suferințe, nici de sărăcie.

11. Și am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei, Regele veșnic care a hărăzit acest arbore și a avut bunăvoința de a-l destina sfinților.


Capitolul 24

1. De acolo am fost condus către mijlocul pământului și am cuprins cu privirea un loc binecuvântat și roditor unde arborilor le cresc fără încetare, ramuri verzi. Acolo am văzut încă un munte sacru și dedesubt pe latura de răsărit, am văzut o apă care curgea către miazăzi. Am mai văzut către răsărit și un alt munte, la fel de înalt, așezat în mijlocul unor văi adânci, dar înguste.

2. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus: dedesubt se înălța un alt munte.

3. Și, la picioarele acestui munte se afla o vale îngustă și în mijloc erau alte văi adânci și stâncoase care se întindeau către cei trei munți. Dar aceste văi, care erau adânci, dar înguste, mărgineau o stâncă uriașă pe care era plantat un arbore. Și cu uimire am admirat stânca și văile.


Capitolul 25

1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ binecuvântat, acești arbori înalți și această vale blestemată care le separă ?

2. Și Uriel, unul dintre îngerii sfinți care erau cu mine, mi-a răspuns: Această vale este blestemată pentru veșnicie. Aici vor fi adunați toți cei care și-au folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor fi adunați și aici le va fi locuința.

3. În ziua supremă a judecății, El va face din ei un mare exemplu de dreptate în ochii tuturor sfinților; căci aceștia vor obține iertarea în fața lui Dumnezeu, și îl vor binecuvânta în toate zilele vieții lor ca pe Domnul și Regele lor.

4. Și ei vor sărbători în ziua de temut a judecății datorită iertării pe care o vor obține pentru ei. Atunci eu m-am întors firește către Dumnezeu și am lăudat numele Său, măreția și gloria Sa.


Capitolul 26

1. De acolo, m-am îndreptat către părțile de răsărit, către un munte care se înaltă în mijlocul unui deșert și căruia nu i-am putut zări decât fața.

2. El era acoperit de arbori ieșiți din semințele despre care s-a vorbit și o apa cobora de pe el.

3. Din acest loc, o cădere de apă, alcătuită din altele nenumărate, se desprindea către apus și către răsărit. Pe o latură creșteau arbori, pe cealaltă se vedeau apa și roua.


Capitolul 27

1. Atunci am înaintat către o altă parte a deșertului, către răsăritul muntelui, de care m-am apropiat.

2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tămâia smirna, toți arborii deosebiți unii de ceilalți.

3. Și mai era în acest loc, dominând toți acești arbori, o înalțime către răsărit care nu era departe.


Capitolul 28

1. Am mai văzut încă un loc, cu văi prin care se rostogoleau ape care nu secau niciodată.

2. Am văzut un arbore falnic care avea un parfum egalând pe cel al arborilor de mastic.

3. Și pe laturile acestei văi am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi către răsărit.


Capitolul 29

1. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apă asemănătoare cu "neketra". Numele ei era Sarira și Colbanen. Și pe acest munte am văzut un altul pe care creșteau arbori de aloe.

2. Acești arbori erau încărcați ca migdalii și groși, iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care depășea orice alt miros cunoscut.


Capitolul 30

1. După aceea, m-am întors la partea de miazănoapte și am văzut intrările pe sub munți, și am observat șapte munți acoperiți de lavandă fină, de arbori parfumați, de scorțișoară și papirus.

2. Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor munți și am înaintat către răsărit, trecând peste marea Eritreei. Și când am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de îngerul Zatael, și am ajuns în grădina dreptății. Acolo, am văzut între altele, mulți arbori înalți și acoperiți de flori.

3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite și gingașe. Era de asemenea acolo pomul înțelepciunii, fructele căruia deschideau mintea celui ce se hrănea cu ele.

4. El era asemănător cu un tamarin, și fructele sale de o frumusețe remarcabilă, semănau cu ciorchini de strugure, parfumul lor înmiresma locul de jur-împrejur. Și am strigat: Ce arbore frumos! Ce spectacol minunat

5. Atunci îngerul Rafael, care era cu mine, mi-a răspuns: Acesta este pomul înțelepciunii, din care au mâncat stră-străbunicul tău și stră-străbunica ta, aceste fructe le-au deschis ochii și după ce au văzut că erau goi au fost izgoniți din paradisul terestru.


Capitolul 31

1. După aceea, am înaintat către marginile pământului; acolo am văzut animale mari, cu înfățișări diferite, păsări deosebite ca formă și înfățișare și având glasuri diferite.

2. La răsărit de locul unde se găseau aceste animale, am zărit granițele pământului și locul unde cerul se sfârșea. Porțile cerului erau deschise și am văzut ieșind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au ieșit și am notat exact numărul. Mi-am notat în același timp numele lor, drumul lor mereu reînnoit, încercările prin care trec, toate pe măsură ce Uriel, care era cu mine, mi le deslușea.

3. Deoarece el mi-a arătat totul și despre toate mi-a dat cunoștință.

4. El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul lor și înrâuririle pe care le au.


Capitolul 32

1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului.

2. Și acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă și măreață minune.

3. Am văzut porțile cerului deschise, între ele trei fiind deosebite. Prin ele ieșeau vânturile de nord, părinți ai frigului, grindinei, gheții, roua și ploii.

4. Pe una dintre aceste porți, vânturile suflau ușor, dar celelalte două suflau cu violență și suflul lor se răspândea pe pământ.


Capitolul 33

1. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pământului.

2. Și am văzut trei porți, ca și la miazănoapte. Și aceste trei părți aveau aceași măreție.



Capitolul 34

1. După aceea, am fost condus spre miazăzi, la marginile pământului. Acolo existau de asemenea trei porți, prin care ieșeau roua, ploaia și vântul.

2. Apoi m-am dus către răsărit, la marginile pământului, unde am văzut trei porți ale cerului întoarse către răsărit și a căror deschidere era mai mica. Prin aceste porți ieșeau stelele cerului, care își urmau drumul lor neabătut către apus; și acest drum strălucitor o fost vizibil în toate timpurile.

3. Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea și am lăudat pe Domnul care a făcut aceste corpuri luminoase și strălucitoare, pentru a arăta inteligențele îngerilor și oamenilor, măreția lucrărilor Sale; pentru ca ei să sărbătorească și unii și alții, minunățiile puterii Sale, pentru ca ei să glorifice lucrările divine ale mâinilor Sale, și pentru ca ei să Îl laude în vecii vecilor.


Capitolul 34

1. Iată o altă viziune, a doua viziune a înțeleptului, viziunea avută de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este începutul acestei înțelepciuni, care mi s-a dat să o deslușesc și să o fac iubită de cei care locuiesc pe pământ. Ascultați deci și înțelegeți lucrurile sfinte pe care am venit să vi le dezvălui în prezența lui Dumnezeu. Cei care au trăit înaintea noastră au văzut în oficierea cuvântului o datorie pentru ei.

2. Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o piedică propovăduirii înțelepciunii; dar niciodată în această zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, înțelepciunea pe potriva înțelegerii mele și pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la El este într-adevăr o fărâmă din viața eternă.

3. Această învățătură a fost înfățișată în 103 parabole, pe care mi-am făcut datoria să le vestesc locuitorilor acestei lumi.


Capitolul 35

1. Prima parabolă. Când adunarea celor drepți își va arăta puterea pe pământ, păcătoși vor putea fi pedepsiți și își vor primi răsplata cuvenita pentru fărădelegile lor, în fața tuturor.

2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor drepți; fie ca lucrările lor să fie măsurate de Domnul spiritelor și meritele lor să primească recompensa promisă; când lumina celor drepți și a celor aleși care trăiesc pe pământ va străluci de-a străfulgerare nemuritoare, în acel moment, care va fi locuința celor păcătoși ? Unde va fi locul de odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost mai bine pentru el dacă n-ar fi existat niciodată!

3. Când vor fi revelate tainele gândite de cei drepți, păcătoșii vor suferi o judecată severă și nelegiuiții vor fi chinuiți în fața lor.

4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere și autoritate. Ei nu vor fi în stare să privească sfinții în fața; căci lumina celor drepți și aleși nu poate fi asemuită decât cu cea a Domnului spiritelor.

5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciți, ci ei vor fi predați în mâinile celor drepți și sfinți.

6. Și după aceasta nu va mai fi milă pentru ei din partea Domnului, căci odată cu viața, va fi trecut și timpul iertării.


Capitolul 36

1. În acele zile, rasa Sfântă și binecuvântată, va coborî din înălțimea cerului și generația sa va trăi laolaltă cu fii oamenilor, Enoh a primit cărțile de revoltă și furie, cărțile de frământare și agitație.

2. Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul spiritelor.

3. Atunci un nor gros m-a ridicat și vântul m-a înălțat deasupra pământului și m-a dus la marginile cerului.

4. Acolo am avut o altă viziune. Am văzut locuința și locul de odihna al sfinților. Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea în fața lor ca o apă curată și iertarea se răspândea pe pământ ca o rouă prețioasă. Și astfel este ființarea lor pentru totdeauna.

5. În acest timp ochii mei nu se mai săturau privind lăcașurile aleșilor și locul adevărului, al credinței și al dreptății.

6. Numărul sfinților și aleșilor lui Dumnezeu va fi fără sfârșit în toate secolele.

7. Eu am văzut locuința lor așezată sub protecția Domnului spiritelor. Toți sfinții, toți aleșii cântau în fața Lui, strălucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu și buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste în fața Lui.

8. Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspina după aceste lăcașuri. Acolo era partea mea de moștenire, de la începutul lumii, căci aceasta era asupra mea voința Domnului spiritelor.

9. În acest timp eu preamăream și proslăveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvântări și laude. Căci aceasta este spre mulțumirea Domnului spiritelor. 10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuințe și L-am lăudat pe Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat pentru totdeauna! De la începuturi, dinainte de facerea lumii și până la sfârșitul veacurilor.

11. Ce este această lume? Da, toate generațiile au datoria să Te binecuvinteze, toți aceia care nu au adormit în pulberea pământului, ci care admiră gloria Ta, care Te sărbătoresc, Te preamăresc și Te binecuvintează zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa întreaga lume a inteligențelor.

12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toți aceia care nu au adormit în fața Lui, care L-au glorificat zicând: Binecuvântat să fi Tu, binecuvântat să fie numele Domnului pentru totdeauna! Și fața mea s-a schimbat pe neașteptate, încât nu am mai putut vedea.


Capitolul 37

1. După aceasta am văzut mii de mii, miriade de miriade și un număr nesfârșit de oameni care stăteau drepți în fața lui Dumnezeu.

2. Sub cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru părți, am văzut și alții în afară de primii care stăteau în fața Lui. Am învățat în acest timp numele lor, pentru ca îngerii care erau cu mine mi le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.

3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele patru laturi; ei preamăreau pe Domnul în toată gloria Sa.

4. Prima voce preamărea pe Domnul spiritelor în toate veacurile.

5. A doua voce, pe care am auzit-o preamărea pe Cel ales și pe aleșii care se frământau pentru Domnul spiritelor.

6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga și implora pentru cei ce sunt pe pământ și care Îl chemau pe Domnul spiritelor.

7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea îngerii necredincioși și îi oprea să se arate în fața Domnului spiritelor, pentru ca ei să nu stârnească acuzații împotriva locuitorilor pământului.

8. După acestea i-am cerut îngerului păcii care era cu mine, să î-mi deslușească toate aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru laturi în jurul Domnului și cărora le-am auzit și le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este Sfântul Mihail, îngerul cel milostiv și răbdător.

9. Apoi este Sfântul Rafael, îngerul care veghează asupra durerilor și a vătămărilor oamenilor. Vine apoi Gabriel, care veghează pe toți cei puternici. În sfârșit este Phanuel, care veghează căința și speranța celor care își doresc să moștenească viață veșnică. Aceștia sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Prea-Înalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai auzit,


Capitolul 38

1. Mai apoi, am văzut tainele cerului și ale raiului cu toate părțile lor, și tainele faptelor oamenilor fiecare după importanța și valoarea lor. Am scrutat lăcașurile celor aleși, locurile de ședere ale sfinților. Acolo de asemenea, ochii mei au văzut toți păcătoșii care au respins și tăgăduit pe Domnul gloriei și care au fost la rândul lor respinși. Căci pedeapsa pentru crimele lor n-a fost încă pronunțată de Domnul spiritelor.

2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trăsnetelor și tunetelor, tainele vânturilor, și cum se împart ele atunci când suflă peste pământ; tainele vânturilor, a picăturilor de rouă și a norilor. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge să se sature cu pulberea pământului.

3. Acolo am văzut cămările de unde ies vânturile înainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zăpezii, comorile norilor și chiar acel nor gros care înaintea facerii lumii, plutise peste fața pământului.

4. Am văzut în același timp comorile Lunii locul în care se nasc fazele sale, începutul lor, reîntoarcerea lor glorioasă, strălucirea lor când mai mare când mai mică, creșterea lor firească, legăturile dintre ele, supunerea lor și ascultarea lor după mersul Soarelui, după porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie lăudat în veacul veacurilor!

5. După aceea au fost împlinite cărările lunii, atât partea sa ascunsă cât și partea sa vizibilă, mergând pe cărările sale cele de zi și cele de noapte, fiecare dintre acestea întorcându-și privirile către Domnul spiritelor, glorificându-L și lăudându-L fără întrerupere, cu atât mai mult cu cât laudele se fac în timpul rezervat odihnei, căci la lumina soarelui acestea se schimbau adesea, când în binecuvântare, când în blesteme.

6. Lumina lunii este pentru cei aleși, precum întunericul pentru cei păcătoși; aceasta este voința lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de întuneric, cum a deosebit și spiritele oamenilor, întărind pe cele ale drepților prin dreptatea Sa.

7. Și nici un înger nu va trece înaintea sa caci nici unul dintre ei nu a primit aceasta putere. Cât despre Domnul din înaltul tronului Său, El vede toate creaturile Sale și este singur stăpân în judecata lor.


Capitolul 39

1. Înțelepciunea nu a putut găsi pe pământ nici un lăcaș unde să își așeze capul și pentru aceasta s-a mutat in cer.

2. Înțelepciunea a coborât din cer pentru a locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut găsi o locuință. Atunci înțelepciunea s-a întors în locuința sa dumnezeiască printre îngerii cei sfinți. După retragerea sa, s-a ivit nedreptatea și ea a gasit locuință și a fost primită de copiii oamenilor, la fel cum este ploaia primită de deșert și roaua primită de un teren uscat.


Capitolul 40

1. Am văzut o altă splendoare și stelele cerului. Am cunoscut că toate erau chemate pe numele lor și că ele răspundeau la chemarea Lui. Am văzut cine le punea în balanța judecății, după lumina lor, după mărimea drumurilor pe care ele le străbăteau și după ziua în care ele trebuiau să apară sau să dispară. Splendoarea aduce splendoarea și mișcările lor se potrivesc celor ale îngerilor și credincioșilor.

2. Atunci l-am rugat pe îngerul care era cu mine și care mi-a lămurit aceste mistere și l-am întrebat care este numele lor. El mi-a răspuns: Domnul spiritelor te-a făcut să ai o viziune. Acestea sunt numele celor drepți, care sunt pe pământ și care cred în numele Domnului spiritelor în toate veacurile.
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !