Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 5.3.2021, 12:21
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Cartea lui Enoh (versiunea etiopiana)" 
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat


PostPosted: 14.3.2011, 19:42    Post subject: Capitolele 71 - 90 Reply with quote

Capitolele 71 - 90

Capitolul 71

1. Atunci am aflat o altă lege care arată cum se stabilește luna lunară: Uriel, îngerul meu Sfânt și îndrumătorul meu nu mi-a lăsat nimic necunoscut.

2. Așadar am scris totul așa cum mi-a fost arătat.

3. Am notat lunile anului în ordinea în care ele sosesc, apariția și fazele lunii în timpul a cincisprezece zile.

4. Am notat în care vreme luna pierde cu desăvârșire lumina sa și în care vreme ea strălucește cu toată lumina sa.

5. În anumite luni, luna trece pe cer singură și în timpul altor două luni ea apune odată cu soarele prin cele două porți care se află în mijloc, adică prin a treia și a patra. Ea răsare timp de șapte zile și își împlinește drumul său.

6. Apoi ea se apropie de poarta prin care a trecut soarele și timp de opt zile ea trece prin a doua poartă la fel ca și soarele.

7. Și în timp ce soarele răsare prin poarta a patra, luna răsare timp de șapte zile până când soarele trece prin poarta a cincea.

8. Încă din timpul celor șapte zile, ea coboară către poarta a patra, ea este atunci în toată lumina sa, dar ea se micșorează curând și înaintează prin prima poartă timp de opt zile.

9. Apoi ea se îndreaptă din nou către a patra poartă de unde răsare soarele.

10. Am aflat deci locurile lor ca și răsăritul și apusul soarelui urmând ordinea lunilor anului.

11. Și în aceste zile la fiecare cinci ani se adaugă treizeci de zile pentru ca ele sunt în plus în anul solar. Și toate zilele care vor aparține unuia dintre acești cinci ani vor fi în număr de trei sute șaizeci și patru. Vor fi mai mult cu șase zile pentru fiecare dintre ele, astfel încât să se alcătuiască o lună suplimentară de treizeci de zile.

12. Luna lunară este mai scurtă decât luna solară și stelară.

13. În rest ea este cea care potrivește anii în așa fel încât ei să nu difere cu nici o zi și să fie tot timpul de trei sute șaizeci și patru de zile. În trei ani sunt o mie noua zeci și doua de zile, în cinci ani o mie opt sute douăzeci de zile, în opt ani doua mii nouă sute douăsprezece zile.

14. Cât privește anii lunari, trei ani conțin o mie șaizeci și două de zile, cinci ani mai scurți decât cei ai soarelui, cu cincizeci de zile nu cuprind decât o mie șapte sute șaptezeci și două de zile, iar opt ani lunari cuprind două mii opt sute treizeci și două de zile.

15. Astfel opt ani lunari sunt mai scurți decât opt ani solari cu optzeci de zile.

16. Anii se socotesc deci prin crugul soarelui sau a lunii, ei sunt mai lungi sau mai scurți după cum ne luăm după unul sau după altul dintre acești aștri.

Capitolul 72

1. Iată acum conducătorii și prinții care hotărăsc peste toată creația, peste toate stelele ca și peste cele patru zile adăugate pentru împlinirea anului.

2. Ei au nevoie de aceste patru zile deși ele nu fac parte din an.

3. Oamenii s-au înșelat asupra acestor zile căci trebuie ținut cont de acești luminători pentru a se face socoteala, știind că una este adăugată la prima poartă, a doua la a treia, alta la a patra și ultima la a șasea.

4. Acesta este felul în care se împlinește numărul de trei sute șaizeci și patru de poziții care formează tot atâtea zile. Iată semnele:

5. Anotimpurile.

6. Anii

7. Și zilele, așa cum Uriel mi le-a făcut cunoscute. Uriel este îngerul pe care Domnul gloriei l-a așezat peste toți aștrii

8. Care strălucesc în cer și luminează pământul. Aceștia sunt:

9. Cei ce împart zilele și nopțile, altfel spus: soarele, luna astrele întregii armate cerești care străbat cerul pe carele lor în toate direcțiile.

10. Astfel Uriel mi-a arătat douăsprezece porți care se deschid pentru carul soarelui, de unde izvorăsc raze fără număr.

11. Prin ele vine pe pământ, atunci când aceste porți se deschid la timpul hotărât, prin ele izbucnesc de asemenea vânturile și spiritele picăturilor de roua, când ferestrele de la marginea cerului se deschid la timpul hotărât prin voința divină.

12. Am văzut douăsprezece porți în cer la marginile pământului prin care ies soarele și luna și stelele și toate lucrările cerului la răsărit și la apus.

13. Și alte ferestre se deschid încă la dreapta și la stânga.

14. Una dintre aceste ferestre mărește căldura verii, ca și porțile prin care pleacă și unde se reîntorc fără încetare aceste stele într-o rotire fără sfârșit.

15. Și am văzut în cer carul pe care se află aceste stele rotindu-se deasupra lunii fără a obosi niciodată. Una dintre ele este mai strălucitoare decât celelalte, aceasta face crugul lumii întregi.

Capitolul 73

1. Și către marginile pământului am văzut douăsprezece porți pentru toate vânturile care ies din timp în timp pentru a se răspândi pe pământ.

2. Trei dintre aceste porți se deschid în partea opusă cerului, celelalte trei la apus, trei spre dreapta și trei spre stânga. Primele trei privesc spre răsărit, ultimele trei spre miazănoapte. Cele care sunt așezate la dreapta și la stânga privesc spre miazăzi și spre apus.

3. Prin patru porți ies vânturile de binecuvântare și de mântuire și prin celelalte opt vânturile de jale. Când ele suflă, ele aduc stricăciune pământului și locuitorilor săi, apelor și tuturor celor ce trăiesc în ele.

4. Prințul vânturilor iese prin poarta așezată la răsărit și prin prima poartă de la răsărit care se apleacă spre miazăzi. Acest vânt aduce distrugerea, seceta, căldura înăbușitoare și stricăciunea.

5. De la a doua poartă care este în mijloc se răspândește egalitatea sau măsura dreaptă pentru toate lucrurile, ploaia, fertilitatea, curățenia și forța; de la ultima poartă, întoarsă către miazănoapte vine frigul și seceta.

6. După aceste vânturi vin vânturile lui Notus care suflă prin trei porți principale, prin prima, întoarsă către răsărit iese un vânt cald.

7. Dar prin poarta din mijloc se împrăștie un miros plăcut, picături de roua, ploaia mântuirea și viață.

8. De la a treia poartă, către apus, vin roua, ploaia, tăciunea și stricăciunea

9. Vântul din nord suflă prin trei porți. De la a șaptea, așezată lângă aceea care privește la miazăzi ies roua, ploaia, tăciunea și stricăciunea. De la cel de mijloc vine ploaia, roua, viață și mântuirea. De la a treia poartă întoarsă spre apus, dar apropiată de miazănoapte vine grindina, gheața, zăpada, ploaia și roua.

10. Vin în sfârșit, din a patra regiune, vânturile de apus. De la prima poartă ies roua, ploaia, gheața, frigul, zăpada și gerul, de la poarta din mijloc, ploaia, liniștea și abundența.

11. De la ultima din partea de miazăzi, uscăciunea, dezastrul, seceta și moartea.

12. Astfel se încheie descrierea celor doisprezece porți așezate în patru colțuri ale cerului.

13. Toate legile lor, toate înrâuririle lor, bune sau rele, eu ți le-am dat lămurit, o fiul meu Metusala!

Capitolul 74

1. Primul vânt se numește de răsărit pentru că este primul.

2. Al doilea se numește vântul de miazăzi, pentru că acesta este momentul când coboară Cel veșnic, Cel binecuvântat pe veci.

3. Vântul din apus se mai numește și vântul scăderii pentru că acesta este partea în care toate astrele cerești se micșorează și coboară.

4. Al patrulea vânt, vântul de miazănoapte se împarte în trei părți: una este destinată locuințelor oamenilor, cealaltă e ocupată de lacuri, de văi, de pădure, de râuri, de locuri acoperite de întuneric sau de zăpadă, a treia este raiul.

5. Am văzut șapte munți mai înalți decât toți munții de pe pământ, de acolo se împarte chiciura, zilele, anotimpurile și anii vin și trec peste ele.

6. Am văzut șapte fluvii pe pământ mai mari decât toate celelalte fluvii, unul curge de la apus spre răsărit și merge să se verse în Marea cea Mare.

7. Celelalte două curg din miazănoapte spre mare și vin să se verse în marea Eritreei, către răsărit.

8. Am văzut șapte insule mari pe această mare, două în apropierea țărmului, cinci în Marea cea Mare.

Capitolul 75

1. Numele soarelui sunt: Oz-iares și Tomas.

2. Luna are patru nume: Primul este Asonia, al doilea Ebla, al treilea Benaces, al patrulea Erae.

3. Aceștia sunt doi mari luminători, drumurile cărora sunt cât crugul cerului și care au mărimi egale.

4. În drumul soarelui există șapte părți de lumină care sunt reflectate de lună. Aceste șapte părți vor lumina luna până la sfârșit. Ele ies prin poarta de la apus, după ce au luminat în miazănoapte și revin pe cer prin poarta de la răsărit.

5. Când luna răsare, ea apare în cer, și ea este luminată de jumătate din a șaptea parte a lunii.

6. Aceasta lumină se întregește la capătul a paisprezece zile.

7. Curând se vor întregii de trei ori cinci părți de lumină, astfel încât după cincisprezece zile ea ajunge la mărimea sa întreagă.

8. Atunci luna reflectă toată lumina pe care o primește de la soare.

9. Ea descrește apoi și urmează în descreșterea sa același drum pe care l-a avut și la creșterea sa.

10. În unele luni luna are 29 de zile.

11. Există alte luni când ea are douăzeci și opt de zile.

12. Uriel mi-a arătat încă o lege. Aceasta este felul în care lumina dată de soare vine și se împrăștie pe lună.

13. În tot timpul în care luna crește în lumina sa, ea înaintează în fața soarelui până când la terminarea a paisprezece zile lumina sa ajunge până in cer.

14. Dar când ea crește, sau când această lumină este absorbită puțin câte puțin în cer, prima zi se numește lună nouă, pentru că în această zi ea reîncepe să primească lumina de la soare.

15. Ea este completă, în ziua când soarele coboară la apus, pe când luna urcă la răsărit.

16. Atunci luna strălucește toată noaptea până când soarele răsare înaintea ei, atunci luna se șterge în fața soarelui.

17. Când lumina se apropie de lună, ea descrește încă, până când ea este complet acoperită, atunci timpul său este terminat.

18. Atunci crugul său gol este fără nici o lumină.

19. În timpul a trei luni ea face drumul său în treizeci de zile și în timpul altor trei luni ea îl face în douăzeci și nouă de zile.

20. Și în timpul a trei luni ea are un drum de treizeci de zile și în timp de trei luni un drum de douăzeci și nouă de zile.

21. Noaptea ea apare timp de douăzeci de zile ca o figură de om și ziua ea se confundă cu cerul.

Capitolul 76

1. Și acum fiul meu Metusala, eu ți-am făcut ție cunoscut totul, și descrierea cerului este terminată.

2. Te-am făcut să vezi cursa tuturor astrelor luminoase care stăpânesc anotimpurile, diferitele perioade ale anului și diversele lor influențe, formarea lunilor, a săptămânilor și a zilelor. De asemenea te-am făcut să vezi descreșterile lunii, care se petrec la a șasea poartă, căci aceasta este poarta la care luna își pierde lumina.

3. Acesta este locul în care începe luna, acesta este și locul unde ea se termină la vremea hărăzită, după ce ea a parcurs o sută șaptezeci și șapte de zile, adică douăzeci și șapte de zile, adică douăzeci și cinci de săptămâni și doua zile.

4. Drumul său este mai scurt decât al soarelui, și are cinci zile mai puțin pe semestru.

5. Când ea este plină prezintă o față de om. Aceasta mi le-a făcut cunoscute Uriel, marele înger care le guvernează.

Capitolul 77

1. În aceste zile Uriel mi-a spus: Iată, te-am făcut să știi totul ,o Enoh!

2. Ei ți-am revelat totul. Tu vezi soarele, luna și îngerii care dirijează stelele din cer, care conduc mișcările lor, fazele lor și schimbările lor.

3. Zilele păcătoșilor nu vor fi împlinite.

4. Sămânța lor nu le va ajunge în șesuri și câmpii, muncile pământului vor fi răvășite, nimic nu le va veni la timpul său. Ploaia va rămâne în aer și cerul va fi de bronz.

5. În acele timpuri roadele pământului vor fi întârziate, ele nu vor înflori la timpul lor și pomii își vor opri fructele.

6. Luna își va schimba drumul său, ea nu va mai apare la timpul său. Cerul va dogorî și nici un nor nu se va vedea și uscăciunea se va întinde pe suprafața pământului. Stele căzătoare vor brăzda cerul căci multe stele se vor întoarce din drumul lor obișnuit, rătăcind prin genuni.

7. Și îngerii care le conduc nu vor putea face nimic ca să le întoarcă pe drumul lor și toate stelele se vor răzvrăti împotriva păcătoșilor.

8. Locuitorii pământului vor fi buimaci în gândurile lor, ei își vor strica toate căile lor.

9. Ei vor călca poruncile Domnului și se vor crede zei, în acest timp răul se va înmulți în sânul lor.

10. Dar pedeapsa cerului nu se va lăsa așteptată, ei vor pierii cu toții.

Capitolul 78

1. Și el mi-a zis: "O Enoh, privește această carte care este coborâtă din ceruri, citește ce este în ea și încearcă să înțelegi tot ce cuprinde ea".

2. Atunci am văzut tot ce a venit din cer și am înțeles tot ce era scris în carte. Citindu-le, am cunoscut toate lucrările oamenilor.

3. Toate lucrările copiilor cărnii, de la începuturi și până la sfârșit.

4. Și am lăudat pe Domnul, Regele Gloriei, Făuritorul tuturor acestor minunății.

5. Și L-am preamărit pentru marea Sa răbdare, pentru îndurarea Sa față de copiii lumii.

6. Și am strigat: Preafericit este omul care moare în dreptate și în bine și căruia nu i se poate pune în față nici o carte a fărădelegii care nu a cunoscut nedreptatea!

7. Atunci cei trei sfinți m-au apucat și m-au dus pe pământ, lăsându-mă în fața ușii casei mele.

8. Și ei mi-au spus: Explică toate aceste lucruri fiului tău Metusala, anunță-i pe toți copiii tăi că nici o ființă nu va rămâne fără a fi judecată în fața lui Dumnezeu, căci El este Creatorul.

9. Timp de un an întreg, noi te vom lăsa cu copiii tăi, pentru ca să îți găsești puterile dintâi și ca tu să poți să îți înveți familia, să scrii toate lucrurile pe care le-ai văzut și să le deslușești copiilor tăi. Dar în mijlocul anului viitor, te vom ridica din mijlocul alor tăi și inima ta se va întoarce la puterea dintâi, căci Alesul va dezvălui alesului secretele dreptății, cel drept se va înveseli cu cel drept, ei vor mărturisi pe Dumnezeu laolaltă. Cât privește păcătoșii, ei vor pieri cu păcătoșii.

10. Și depravații cu depravații.

11. Și chiar aceia care au trăit în dreptate vor muri din cauza faptelor rele ale oamenilor și ei își vor da sufletul din cauza faptelor celor răi.

12. În acele zile, ei vor înceta să Îmi mai vorbească.

13. Și am revenit la frații mei, lăudând și binecuvântând pe Domnul.

Capitolul 79

1. Deci, fiul meu Metusala, eu ți-am spus totul, am scris totul, ți-am dezvăluit totul și ți-am dat o carte pentru fiecare lucru.

2. Păstrează, fiul meu, cărțile scrise de mâinile tatălui tău și transmitele generațiilor viitoare.

3. Ți-am dat înțelepciune, ție, copiilor tăi și urmașilor tăi, pentru ca ei să dea mai departe această înaltă înțelepciune în toate gândurile lor, urmașilor lor. Și cei care vor înțelege nu vor mai putea dormi, dar ei vor deschide urechile pentru a le primi, pentru ca să se facă vrednici de această înțelepciune care va fi pentru ei ca o hrană cerească.

4. Fericiți sunt cei drepți, fericiți cei care merg în dreptate cei care nu cunosc deloc nedreptatea și care nu se aseamănă deloc cu păcătoșii ale căror zile sunt numărate.

5. Cât privește drumul soarelui în cer, el intră și iese prin diferitele porți timp de treizeci de zile cu conducătorii a mii de specii de stele, cu cei patru care le sunt alăturați și care sunt legați de cele patru zile suplimentare.

6. Oamenii sunt într-o mare greșeală cu privire la aceste zile, ei nu țin cont de ele în calculele lor. Dar aceste zile suplimentare există: una la prima poartă, a doua la a treia, a treia la a patra și ultima la a șasea poartă.

7. Anul se compune astfel din trei sute șaizeci și patru de zile.

8. Astfel calculul este exact. căci acești aștri, aceste luni, aceste perioade, acești ani și aceste zile Uriel mi le-a arătat și lămurit, el care din partea lui Dumnezeu are putere asupra tuturor acestor aștri și care potrivește înrâuririle lor.

9. Iată ordinea astrelor fiecare după locul lor din cer, unde răsare și apune după anotimpuri, perioade, zile și luni.

10. Iată numele celor care le conduc, care veghează asupra drumurilor lor, perioadele lor, înrâuririle lor.

11. Patru dintre ei deschid drumul, ei împart anul în patru parți. Alți doisprezece vin după aceea, cei care formează cele doisprezece luni ale anului, împărțite în trei sute șaizeci și patru de zile, cu conducătorii de câte o mie care deosebesc zilele, zilele obișnuite ca și zilele suplimentare, cei care ca primii conducători împart anul în patru părți.

12. Conducătorii miilor sunt așezați în mijlocul celorlalți și fiecare dintre ei este așezat la locul său. Ci, iată numele celor care conduc cele patru părți ale anului, anume: Melkel, Helammelak.

13. Meleyal și Marel.

14. Cât privește numele celorlalți, acestea sunt: Adnarel, Jyasural și Jeyeluineal.

15. Aceștia trei din urmă merg după comandanții claselor de stele, fiecare merge de fiecare dată după aceia care împart anul în patru părți.

16. În prima parte a anului apare Melkel, care se mai numește și Tarnaa și Zahaia.

17. Zilele supuse influenței sale sunt în număr de nouăzeci și una.

18. Și iată ce se întâmplă pe pământ în timpul acestor zile: sudoare, căldură și muncă. Toți arborii devin fertili, frunzele cresc, recolta de cereale îi bucură pe agricultori , trandafirii și toate florile împodobesc câmpiile iar copacii morți în iarnă, acum se usucă.

19. Iată-i pe cei care conduc al doilea rând: Barkel, Zahebelo și Heloyalel, pe care îl ajuta și Helammelak, numit și soare sau prea strălucitorul.

20. Zilele supuse influenței lor sunt în număr de nouăzeci și una.

21. Iată ce se întâmplă pe pământ in acest timp: căldură și secetă, pomii își dau fructele lor și fructele sunt bune de uscat.

22. Turmele merg la pășunile lor și oile se așează jos. Se recoltează toate darurile pământului, se îngrămădesc grânele în hambare și se pun strugurii în prese.

23. Numele celorlalți sunt: Gedael, Keel, Heel.

24. Cărora trebuie să îl adăugăm pe Asphael.

25. Și zilele autorității sale sunt împlinite și terminate.

Capitolul 80

1. Și acum fiul meu Metusala, ți-am împărtășit toate viziunile pe care le-am avut înaintea ta. Am avut altele doua înainte de căsătoria mea și una dintre ele nu seamănă cu cealaltă.

2. Prima mi-a apărut în timpul când eram ocupat să citesc, și a doua cu câtva timp înainte de căsătoria cu mama ta. Acestea au fost doua viziuni importante.

3. În legătură cu ele am întrebat pe Domnul.

4. M-am odihnit în casa bunicului meu Mahalaleel și am văzut cerul strălucitor și luminos.

5. Și m-am prosternat și am văzut pământul mistuit de o mare genune și munții agățați deasupra munților.

6. Coline cădeau peste coline, copacii cei mai înalți se despicau pe toată lungimea lor și erau aruncați în adânc și cădeau până la fund.

7. Văzând acest prăpăd, vocea mea s-a împleticit. Am strigat Gata, s-a sfârșit cu pământul. Atunci bunicul meu Mahalaleel mă ridică și îmi spuse: Pentru ce strigi fiul meu, de ce jelești?

8. Îi povestii viziunea pe care am avut-o și el îmi spuse: Ce ai văzut tu este grav fiul meu.

9. Și viziunea pe care tu ai avut-o este izbitoare, ea se refera bineînțeles la păcatele pământului, pe care trebuie să îl înghită adâncurile. Da, va veni o mare pustiire.

10. Pentru aceasta, O! fiul meu, ridică-te și roagă-l pe Dumnezeul gloriei, căci tu ești credincios și pentru ca El să lase câteva persoane pe pământ și pentru ca oamenii să nu piară cu toții. Fiul meu pustiirea va veni din cer pe pământ și aceasta va fi o mare ruină.

11. Atunci m-am ridicat și Îl implorai pe Domnul, mi-am scris rugile mele pentru generațiile din lume, dându-i fiului Metusala toate lămuririle pe care el putea să le dorească.

12. Și când am ieșit și am văzut soarele ridicându-se la răsărit, luna coborând la apus, toate stelele pe care Dumnezeu le-a creat înaintând falnic pe cer, atunci L-am preamărit pe Domnul a toată dreptatea, am slăvit numele Său cel Sfânt, pentru că el a făcut ca soarele să se ivească prin ferestrele de la răsărit, el urcă și se ridică pe bolta cerului și își împlinește calea sa strălucitoare.

Capitolul 81

1. Și ridicai mâinile spre cer și lăudai pe Cel Prea Înalt. Și deschisei gura și mă folosi de limba pe care Dumnezeu a dat-o tuturor copiilor oamenilor, pentru a o folosi ca unealtă pentru gândurile lor și L-am slăvit în acești termeni:

2. Tu ești binecuvântat Doamne, rege puternic și desăvârșit, Domnul tuturor creaturilor din cer, Rege al regilor, Domn al întregului univers a cărei Domnie, Stăpânire și Măreție nu se va termina niciodată.

3. Din veac în veac Domnia Ta va dăinui. Cerurile sunt tronul tău pentru totdeauna și pământul este scara ta din veșnicie în veșnicie.

4. Căci Tu le-ai făcut și Tu ești cel care le conduci. Nimic nu poate ocoli puterea Ta fără sfârșit. Cu Tine înțelepciunea rămâne veșnic aceeași, ea veghează fără încetare lângă tronul Tău. Tu cunoști, Tu vezi,Tu auzi tot, nimic nu scapă privirii Tale puternice, căci ochiul tău este pretutindeni.

5. Iată îngerii care au călcat ordinele Tale și furia Ta planează asupra trupurilor omenești până în marea zi a judecății.

6. Ci, Domnul Dumnezeul meu, rege puternic și indulgent te implor, te rog insistent ascultă rugile mele, fă ca pașii mei să dăinuiască pe pământ și ca neamul omenesc să nu piară cu totul!

7. Nu părăsi pământul devastat și fă ca el să nu fie distrus niciodată!

8. O, Doamne înlătură de pe fața pământului ființele care te-au jignit. Dar păstrează rasa celor drepți pentru a dăinui pentru totdeauna. O Doamne nu îți întoarce fața de la servitorul tău!

Capitolul 82

1. După aceea avui o altă viziune pe care vreau să ți-o lămuresc, o! fiul meu. Și Enoh se ridică și spuse către fiul său Metusala: Lasă-mă să îți povestesc, o, fiul meu. Ascultă vorba din gura mea și pleacă-ți urechea la viziunea și visul tatălui tău. Înainte de a lua în căsătorie pe mama ta, avui o viziune în patul meu.

2. Iată un taur ieșind din pământ.

3. Și acest taur era alb.

4. După aceea a ieșit o juncă și cu ea doi viței tineri dintre care unul era negru și unul roșu.

5. Cel negru îl lovea pe cel roșu și îl urmarea pe tot pământul.

6. Din acel moment nu îl mai observai pe vițelul cel roșu, dar cel negru devenii deodată foarte Bătrân și avea cu el o juncă

7. După aceea văzui mai mulți tauri născuți din acest cuplu care le semănau și care îi urmau.

8. Și prima juncă se îndepărta din apropierea primului taur și ea căuta vițelul roșu dar nu îl găsi.

9. Și ea scotea gemete jalnice căutându-l.

10. Și ea continua țipetele sale până când taurul se apropie de ea, din acel moment ea înceta să mai plângă și să geamă.

11. Și apoi ea aduse pe lume un taur alb.

12. Și după aceea mulți alți tauri și alte junci.

13. Mai văzui în visul meu un bou alb care crescu la fel și sfârși prin a deveni un mare bou alb.

14. Și din el ieșiră mulți boi care erau asemănători cu el.

15. Și ei începură să facă alți boi albi asemănători și ei urmau unii după alții.

Capitolul 83

1. Îmi ridicai privirea și văzui cerul deasupra capului meu.

2. Și iată că o stea căzu din cer.

3. Și ea se înălța în mijlocul acestor tauri și păru ca paște împreună cu ei.

4. După aceea văzui alți tauri mari și negri și iată că ei schimbă fără încetare pășunile și staulele, în timp ce tinerii lor viței încep să se jelească împreuna cu ei și uitându-mă încă o dată la cer, văzui mai multe astre care coborau și se îndreptau spre această stea unica.

5. În mijlocul vițeilor tineri, taurii erau cu ei și pășteau cu ei.

6. Privii și admirai aceste lucruri și iată că taurii au început să intre în călduri și să se suie peste juninci, acestea primind sămânța lor au adus pe lume elefanți, cămile și măgari.

7. Și tauri erau înspăimântați de această generație monstruoasă și imediat ei i-au mușcat și i-au lovit cu coarnele lor.

8. Și elefanți i-au devorat pe tauri și iată că toți copiii pământului s-au cutremurat de cele ce au văzut și au rămas îngroziți.

Capitolul 84

1. Privii în continuare și îi văzui cum se loveau unii pe alții, se mâncau între ei și auzii pământul care gemea. Atunci întorsei a doua oară privirile mele către cer și într-o a doua viziune, văzui ieșind oameni asemănători cu oamenii albi. Era unul și alții trei care îl însoțeau.

2. Acești trei oameni care au ieșit la urmă, m-au luat de mână și ridicându-mă deasupra pământului și a locuitorilor săi m-au condus într-un loc deosebit.

3. Și de acolo m-au urcat pe un turn înalt înconjurat de coline mai joase și ei mi-au spus: Rămâi aici până când tu vei vedea ce se va întâmpla cu acești elefanți, aceste cămile și acești măgari, aceste stele și toate aceste vite.

Capitolul 85

1. Atunci observai pe acela dintre cei patru oameni albi care ieșise primul.

2. Și el apucă prima stea care căzuse din cer.

3. Și el îi legă picioarele și mâinile și o aruncă într-o vale îngustă, adâncă, dezgustătoare și întunecată.

4. Atunci unul din cei patru trase o sabie și o întinse elefanților, cămilelor și măgarilor, care au început să se lovească cu ea unii pe alții, și tot pământul se cutremura.

5. Și în viziunea mea, iată: văzui pe unul din cei patru oameni coborâți din cer cum aduna și apuca toate stelele mari ale căror părți sexuale erau asemănătoare cu părțile sexuale ale cailor și le arunca pe toate, cu picioarele și mâinile legate, în peșterile pământului,

Capitolul 86

1. Atunci unul din cei patru oameni se apropie de ceilalți tauri și le arăta lor anumite mistere la care ei s-au cutremurat. Și se născu un om care construi o mare corabie. El locui în această corabie și cu el trei tauri și s-a făcut o învelitoare pe deasupra lor.

2. Îmi ridicai din nou privirea către cer și observai o mare boltire și avea deasupra șapte cascade care vărsau torente de ploaie peste sat.

3. Privii iarăși și iată că izvoarele pământului se răspândiră peste pământ în acest sat.

4. Și apa începu să se învolbureze și să crească peste pământ în așa fel încăt nu mai am putut zări acel sat, pentru că era tot acoperit cu apă.

5. Era într-adevăr multă apa, întuneric și nori și iată că înălțimea apei depăși înălțimea tuturor satelor.

6. Apele au acoperit în întregime și au învăluit pământul.

7. Și toți taurii care erau adunați fură înecați și pieriră în ape.

8. Dar nava plutea peste suprafața acestor ape. În acest timp toți taurii și elefanții, cămilele și măgarii și cirezile, pieriră în această inundație imensă, ei dispărură înghițiți și nu i-am mai putut vedea în adâncurile din care nu au mai putut să scape.

9. Mai privii încă și iată cascadele încetară să mai cadă din înalt, izvoarele pământului să mai curgă, iar adâncurile se întredeschiseră.

10. Și apele se retrăgeau în ele și apăru pământul.

11. Și corabia se așeză pe pământ, întunericul se împrăștie și apăru lumina.

12. Atunci boul alb, care s-a făcut om, ieși din arcă și cu el a tras tauri.

13. Și unul din cei trei tauri era alb și semăna cu acest bou, un altul era roșu ca sângele și al treilea era negru, și taurul alb se retrase de ceilalți.

14. Și animalele câmpului și păsările cerului începură să se înmulțească.

15. Și diferitele specii ale acestor animale se grupară, lei, tigri, lupi, câini, mistreți, vulpi, cămile și porci.

16. canari, ulii, vulturi și corbi.

17. Și printre ei se născu un bou alb.

18. Și ei începură să se muște unii pe ceilalți și boul alb care a fost născut între ei va zămisli un catâr și un bou alb și după aceea mai mulți catâri. Și boul alb care a fost zămislit din el a născut la rândul său un mistreț și o oaie albă.

19. Mistrețul zămisli mulți alți mistreți.

20. Și oaia alte douăsprezece oi.

21. când aceste douăsprezece oi sau făcut mari ele vândură una dîntre ele măgarilor.

22. Și măgarii vândură oaia lupilor.

23. Și ea crescu printre ei.

24. Atunci Domnul aduse celelalte oi pentru a locui cu prima și să pască cu ea în mijlocul lupilor.

25. Și ele se înmulțiră și pășunile lor erau din abundență.

26. Dar lupii începură să le înspăimânte și să le prigonească și le omorau mieii.

27. Și ei îi aruncau în adâncurile unui mare fluviu.

28. Atunci oile au început a se jeli din cauza pierderii micuților lor și a se întoarce către Domnul lor, una dintre ele reuși să scape și se întoarse printre catâri.

29. Și văzui oile gemând, rugându-se și implorând pe Domnul,

30. din toate puterile lor ,până când Domnul a coborât la strigătele lor, din înălțimea locuinței Sale cerești și binevoi să le viziteze.

31. Și El chemă oaia scăpată din mijlocul lupilor și i-a comandat să meargă să îi găsească pe lupii ucigași și să le spună să nu le mai supere pe oi.

32. Atunci oaia merse să ducă lupilor forța Cuvântului lui Dumnezeu și o altă oaie a venit în întâmpinarea primei și merse cu ea.

33. Și amândouă intrară în locuința lupilor și le-au spus să nu mai persecute oile.

34. După aceea văzui lupii năpăstuind tot mai mult turmele de oi. Și oile strigară iarăși către Domnul și Domnul cobora în mijlocul lor.

35. Și El începu să omoare lupii care urlau, dar oile au păstrat liniștea și nu au strigat.

36. Și iată că văzui cum ele ieșiră din țara lupilor. Ochii acestor lupi au orbit și ei au ieșit și au urmărit oile cu toate forțele lor. Dar Domnul oilor mergea cu ele și le conducea.

37. Și toate oile L-au urmat.

38. Fața Sa era înfricoșătoare, înfățișarea Sa era strălucitoare și măreață. În acest timp lupii au început să urmărească oile până când au ajuns la marginea unei mări întinse.

39. Atunci marea a fost împărțită și apele se traseră în parți ca un zid.

40. Și Domnul oilor care le conducea se așeză între ele și lupi.

41. În acest timp lupii nu puteau vedea deloc oile, dar ei le-au urmărit până în mijlocul mării și atunci apele s-au închis în spatele lor

42. Dar când l-au văzut pe Domnul, ei s-au întors pentru a fugi dinaintea feței Lui.

43. Dar atunci apele s-au reunit după legile firești și ele i-au înghițit pe lupi. Și eu văzui pe toți aceia care au urmărit oile înecându-se în valuri.

44. Cât pentru oi ele trecură marea și au mers în acel pustiu care nu avea nici un copac, nici apă, nici verdeață. Și ele vor începe să deschidă ochii și să vadă.

45. Și Îl văzui pe Domnul acestor oi trăind împreună cu ele și dându-le apa necesară.

46. Cu oaia care le conducea pe celelalte.

47. Și această oaie se sui pe culmea unei stânci înalte și Domnul oilor a trimis-o către celelalte.

48. Și Îl văzui pe Domnul acestor oi în mijlocul lor și fața Sa era aspră și înfricoșătoare.

49. Și când l-au observat, oile s-au înspăimântat.

50. Și tremurând toate au înconjurat-o pe oaia care le conducea și pe cea care era cu ea și ele i-au zis: Noi nu putem nici să rămânem în fața Domnului, nici să Îl privim în față.

51. Atunci oaia care le conducea se sui din nou pe piscul muntelui.

52. Și celelalte oi au început să fie orbite și să se depărteze de drumul pe care le-a arătat oaia. Dar aceasta nu știa nimic.

53. Și Domnul s-a mâniat contra lor și când oaia a înțeles ce se întâmplă la poalele muntelui,

54. ea coborî în grabă și când se apropie de ele, ea găsi multe,

55. Care erau oarbe,

56. și care și-au părăsit drumul. Și când celelalte oi au văzut-o, ele strigară și tremurară în prezența sa.

57. Și ele îi cerură să revină la staulul lor.

58. Atunci această oaie, conducând pe celelalte oi cu ea s-a apropiat de cele care erau rătăcite.

59. Și ea începu să le lovească și ele erau înspăimântate de prezența ei. Atunci ea a adus înapoi la stână pe cele care erau rătăcite.

60. Și mai văzui într-o viziune că această oaie se făcu om și el construi pentru Domnul o stână și el a adus oile în ea.

61. Văzui încă cum a căzut o oaie care era venită în fața celui care era conducătorul celorlalte. Văzui în sfârșit pierind un mare număr din celelalte oi, micuții lor crescând în locul lor, întrând într-o nouă pășune și venind la malul unui fluviu.

62. Și oaia care le-a condus și a devenit om, se despărți de ele și muri.

63. Și toate oile au căutat-o și au strigat-o cu țipete jalnice.

64. Văzui și că ele se opriră din plâns și că ele trecură peste apele unui fluviu.

65. Acolo crescură alte oi, pentru a le înlocui pe cele care muriseră și care le-au condus mai înainte.

66. În sfârșit le văzui întrând în acest loc norocos, pe un pământ al binefacerii și al bucuriei.

67. Ele și-au potolit foamea și stânele lor se ridicară pe acest pământ preafericit și ochii lor erau când deschiși când orbiți, până când una dintre oi s-a ridicat din mijlocul lor și le-a condus în așa fel încât le-a readus pe toate și le-a deschis ochii.

68. Dar câinii, vulpile și mistreții au început să le mănânce până când o altă oaie a ajuns ruina turmei și berbecul care le condusese. Acest berbec începu să lovească cu coarnele sale câinii, vulpile și mistreții și i-a omorât pe toți.

69. Dar când prima oaie deschise ochii, a văzut fala berbecului pălind și stingându-se.

70. Căci el începuse să lovească și oile, să le năpăstuiască și să își uite toată onoarea.

71. Atunci Domnul trimise pe această prima oaie la o altă oaie pentru a o face berbec și conducător al turmei în locul celui care și-a mânjit gloria sa.

72. Ea a mers și i-a vorbit și a așezat ca un berbec și câinii nu încetau să le supere pe oi.

73. Și primul berbec la năpăstuit pe al doilea.

74. Atunci acesta se sculă și fugi din fața primului berbec. Văzui câinii care l-au chinuit pe acest prim berbec.

75. Dar al doilea se ridică și conduse tinerele oi.

76. Și el zămisli mai multe oi, dar în cele din urmă muri.

77. Și el a pus ca urmaș un berbec tânăr care deveni comandantul și conducătorul turmei.

78. Și sub el oile crescură și se înmulțiră.

79. Și toți câinii, vulpile și mistreții se temeau și fugeau din fața lui.

80. căci acest berbec lovea și ținea la distanță toate fiarele sălbatice în așa fel că lor le era peste putință să mai prigonească oile sau să răpească macar una singură.

81. Și stâna deveni mare și minunată și se ridică un turn înalt cu ajutorul acestor oi.

82. Stâna era puțin ridicată, dar turnul era foarte înalt.

83. Și Domnul oilor se așeză în acest turn și voi să i se ridice o masă măreață.

84. Dar văzui curând că oile au început să greșească din nou, să urmeze drumuri diferite și să părăsească stâna lor

85. Și Domnul chemă pe unele și le trimitea pe celelalte.

86. Dar acestea începură să le omoare pe primele. Cu toate acestea una dintre ele a reușit să ocolească năpasta care o amenința și fugind, predica împotriva celor care au vrut să o ucidă.

87. Și Domnul oilor a scăpat-o din mâinile lor, a urcat-o și a așezat-o lângă mine și rămase aici.

88. El trimise atunci la aceste oi nelegiuite alte oi pentru a avea un martor împotriva lor.

89. Mai văzui că aceste oi care l-au abandonat pe Domnul și turnul înălțat în onoarea Sa, rătăceau orbecăind în regiuni necunoscute.

90. În sfârșit Îl văzui pe Domnul însuși răzbunându-se, căci El făcu un mare masacru, dar ele strigară împotriva lui, atunci El abandonă templul Său și îl lăsă în puterea leilor, tigrilor, lupilor, vulpilor și tuturor soiurilor de animale.

91. Și aceste animale vor începe să le sfâșie.

92. văzui de asemenea că Domnul pe care ele Îl abandonaseră le părăsi pradă leilor răi și cruzi și la toate soiurile de fiare sălbatice.

93. Atunci țipai din toate puterile mele și Îl implorai pe Dumnezeu pentru aceste oi care erau sfâșiate de toate soiurile de animale sălbatice.

94. Dar El nu a răspuns deloc și privea cu un ochi mulțumit aceste oi care erau sfâșiate și nimicite. În sfârșit el chemă șaptezeci de păstori și dădu lor în grijă să vegheze asupra turmei.

95. Și El le-a spus lor: Fiecare dintre voi să vegheze asupra oilor și să facă ceea ce Eu Îi voi porunci, Eu vă voi da fiecăruia un anumit număr să le conduceți.

96. Și acelea pe care vă voi spune să le omorâți, voi le veți omorî, și le dădu lor.

97. Apoi El chemă un altul și îi spuse: Privește și fii atent la tot ce păstorii vor face cu aceste oi, pentru că ei vor face să piară mult mai multe decât le voi arăta eu.

98. Și orice încălcare a ordinelor mele, toate omorurile pe care păstorii le vor face, vor fi notate, adică vor fi însemnate cele pe care ei le vor omorî din ordinile mele și cele care vor pieri din propria lor autoritate.

99. Toate omorurile comise de păstori le vor fi socotite. Nu uita deci să scrii câte oi le-au făcut să piară din propria lor vină, câte le-au dat ei chinurilor, pentru că această socoteală să fie o mărturie împotriva lor, ca să știu tot ce au făcut, dacă mi-au ascultat ordinele sau dacă ei au uitat să le îndeplinească.

100. Dar ei să nu știe ce ți-am poruncit, nu le deschide lor câtuși de puțin ochii, nu le da niciun avertisment, ci socotește cu grijă toate omorurile pe care le vor face și dă-mi Mie o socoteală bună a lor. Și văzui cum acești păstori conduseră turma fiecare la timpul său. Și ei au început să omoare mai multe oi decât trebuia ei să facă să piară.

101. Și ei și-au abandonat oile în puterea leilor, astfel încăt multe dintre ele au fost mâncate de lei și de tigri, și mistreții s-au aruncat asupra lor, au dat foc turnului închinat
Domnului și au distrus stâna.

102. Și am fost mult întristat de arderea acestui turn și de distrugerea stânei.

103. căci după aceea nu am mai putut-o vedea.

104. Cât privește păstorii și complici lor, ei înșiși au dat oile tuturor fiarelor sălbatice, pentru a le mânca. Fiecare dintre ele le-a fost dată la rândul său și la timpul său. Ci fiecare era înscrisă intr-o carte și toate cele care pierea erau notate cu grija.

105. Căci fiecare păstor făcea să piară mult mai multe decât ar fi trebuit.

106. Atunci începui să plâng și să mă revolt pentru soarta nenorocită a acestor oi.

107. Și văzui în viziunea mea cum cel care scria, nota zi de zi omorurile comise de păstori, cum el urca și prezenta Domului oilor și Îi dădea Lui cartea în care era socoteala exactă a tot ce făcuseră păstorii cu toți aceia pe care i-au făcut să dispară.

108. Și tot răul pe care ei l-au făcut.

109. Și cartea a fost dusă în fața Domnului spiritelor care întinse mâna, semnă și apoi o puse deoparte.

110. După aceea văzui cum păstorii au căpătat autoritate timp de douăsprezece ore.

111. Și iată că trei din aceste oi revenite din captivitate s-au reîntors și au întrat în locul stânei și au început să ridice tot ce a fost distrus.

112. Dar mistreți îi împiedicau, însă eforturile lor erau zadarnice.

113. Și oile au continuat să clădească, întocmai ca mai înainte și ridicară un turn care se numea turnul înalt.

114. Și ei au început să așeze o masă în fața turnului, dar pâinea pe care ei o puneau pe ea era murdară și stricată.

115. În plus toate oile erau orbite, ele nu puteau vedea mai mult ca păstorii.

116. Păstorii le-au dat, de asemenea, pentru a fi omorâte în număr mare.

117. Dar Domnul oilor a tăcut și toate oile s-au lăsat târâte. Păstorii și oile, toți s-au amestecat și nimeni nu le-a mai apărat de atacul animalelor sălbatice.

118. Atunci cel care scria cartea, urcă și o dădu Domnului oilor. Dar în același timp el se ruga pentru ele, aducând mărturie împotriva păstorilor care le-au făcut să piară. Și după ce depuse cartea, el plecă.

Capitolul 87

1. Și observai cum treizeci și șapte de păstori au reînceput să aibă grijă de cireadă până când fiecare dispăru la rândul său, ca și primii. Atunci oile au fost lăsate în grija celorlalți păstori care le-au păzit fiecare un timp anume.

2. Apoi observai în viziunea mea toate oile din cer care erau fugărite de vulturi, ulii și corbi. Și vulturii îi conduceau pe toți ceilalți.

3. Și ei au început să mănânce oile, să le crape ochii cu ciocurile lor și să se hrănească cu carnea lor.

4. Și oile scoaseră strigăte jalnice simțindu-se mâncate în felul acesta.

5. Și eu strigai, de asemenea și gemui în somnul meu împotriva păstorului care și-a luat asupra sa paza turmelor.

6. Și văzui oi sfâșiate de câini, de vulturi și de corbi. carnea lor, mușchii lor, totul a fost mâncat, nu le-au rămas decât oasele care au căzut pe pământ. Și numărul oilor a scăzut mult.

7. Și văzui după aceea douăzeci și trei de păstori așezați în capul turmelor și al căror timp, adunat, făcea cincizeci și opt de ani.

8. Atunci miei au fost aduși pe lume de către oile albe și ei au început să deschidă ochi și să vadă și să își cheme mamele.

9. Dar oile nu i-au privit, nu au ascultat deloc plânsetul lor, căci ele erau surde, oarbe și împietrite.

10. Și am văzut în viziunea mea cum corbii se aruncau asupra acestor miei.

11. Care le înhățau și mâncau oile după ce le sfâșiau.

12. Văzui de asemenea cornițele acestor miei crescând, dar corbi încercau să le smulgă.

13. Iată că în sfârșit, un corn mare a crescut pe capul uneia dintre aceste oi și ochii tuturor celorlalte s-au deschis.

14. Și prima le privi și ochii lor au fost deschiși și ele i-au chemat.

15. Boii prezicători se grăbiră către ea.

16. În acest timp, acvilele, ulii, corbii și vulturii continuau să năpăstuiască oile, zburând peste ele și mâncându-le. Și oile au tăcut, dar boii se jeleau și gemeau.

17. Atunci corbi s-au luptat cu ea.

18. Căutând să îi zdrobească cornul, dar eforturile lor au fost zadarnice.

19. Și privii până când veniră păstorii, acvilele, ulii și vulturii.

20. Care puseseră pe corbi să rupă cornul acestei vite și ale celor care se luptau cu ea. dar ea suporta atacul lor și ceru ajutoare.

21. Atunci văzui venind omul care avea înscris numele păstorilor și care era ridicat în prezența Domnului oilor.

22. El veni să aducă ajutoare vitei și îi anunța pe toți că el este venit pentru a aduce ajutoare vitei.

23. Și iată că Domnul oilor coborî înflăcărat de mânie ăi toți cei care l-au zărit au rupt-o la fugă. Ceilalți s-au închinat în tabernacol, iar acvilele, ulii, corbii și vulturii s-au unit și au adus cu ei toate oile de pe câmp.

24. Se uniră cu toți încercând să rupă cornul vitei.

25. Atunci văzui omul care a scris la ordinele Domnului luând cartea distrugerilor împlinită cu ultimii doisprezece păstori și aduse dovada că ei au făcut să piară mai multă
lume decât de către cei care au fost înaintea lor.

26. Văzui încă venind la ei pe Domnul oilor ținând în mână sceptrul mâniei Sale, lovi pământul care se întredeschise și animalele și păsările cerului încetară să mai năpăstuiască pe oi și căzură în prăpăstiile căscate în pământ, care s-au închis apoi deasupra lor.

27. Mai văzui apoi dându-se o sabie mare oilor cu care acestea au urmărit la rândul lor pe fiarele sălbatice și le-au ucis.

28. Ci toate animalele și toate păsările cerului s-au retras din fața lor.

29. Și văzui un tron ridicat într-o regiune promițătoare.

30. Pe care stătea Domnul spiritelor care primii toate cărțile,

31. Și le deschise.

32. Atunci Domnul chema primii șapte oameni albi și le ordona să ducă prima stea, ea care a fost înaintea tuturor celorlalte, ale cărei părți sexuale erau asemănătoare cu părțile sexuale ale cailor, care în sfârșit a căzut prima, și l-au adus cu toții în fața Lui.

33. Și El zise omului care scria în prezența Sa și care era unul din cei șapte oameni albi: Aduceți acești șaptezeci de păstori cărora le-am încredințat oile și care au făcut să piară mai multe decât le-am dat ordin. Și iată, îi văzui înlănțuiți și în picioare în fața Lui. Și se începu prin a se judeca astrele și ele au fost găsite vinovate și au fost duse la judecată și le-au aruncat într-un loc adânc și plin de flăcări. După aceea au fost judecați cei șaptezeci de păstori și au fost găsiți vinovați, ei au fost la fel aruncați într-o prăpastie în flăcări.

34. În același timp, văzui în mijlocul pământului o genune plină cu foc.

35. Acesta era locul în care au fost duse oile orbite care au fost judecate ca vinovate, toate au fost aruncate în prăpastia de foc.

36. Și prăpastia era așezată la dreapta acestei stâne.

37. Și văzui oile arzând și oasele lor mistuite de foc.

38. Și am socotit în sinea mea că această străveche stâna era distrusă, dar mai înainte au fost luate coloanele, fildeșul și toate bogățiile pe care le conținea și acestea au fost îngrămădite într-un loc aflat la răsărit.

39. Văzui de asemenea și pe Domnul oilor ridicând o casă mai mare și mai înaltă ca prima și clădită în același loc unde fusese prima. Toate aceste coloane erau noi, fildeșul era nou și era mai mult ca mai înainte.

40. Și Domnul oilor locuia în interior. Și toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au închinat în fața oilor care rămăseseră și le adorau, le adresau rugăciuni, supunându-se lor în toate lucrurile.

41. Atunci cei trei oameni care erau îmbrăcați în alb și care m-au prins de mână făcându-mă să urc, mă ridicară din nou și mă așezară în mijlocul oilor, înainte de începutul judecății.

42. Oile erau toate albe, lâna lungă și curățată de toate petele. Și toate celelalte care au pierit sau care au fost omorâte, toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au adunat în această casă și Domnul oilor tresărea de bucuria de a vedea oile întrând în stână.

43. Și văzui că ele așezară jos sabia care le-a fost dată, pe care ele au adus-o la stână și au pecetluit-o în prezența Domnului.

44. Oile erau închise în casa care se străduia să le cuprindă pe toate. Și ochii lor erau deschiși și ele priveau pe Cel Bun și nu era nici una printre ele care să nu Îl vadă.

45. Mai văzui că această casă era mare și încăpătoare și plină de lume. Și iată că se născu un vițel alb ale cărui coarne erau mari și toate animalele sălbatice, toate păsările cerului Îl adorau și Îl implorau fără încetare.

46. Atunci văzui cum se preschimbau cu toții și ei deveneau vaci albe.

47. Și prima dintre ele a fost făcut Cuvântul și Cuvântul deveni un animal mare și El purta pe capul său coarne mari și negre.

48. Și Domnul oilor se bucura să vadă toate aceste vaci.

49. Și eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am păstrat în minte tot ceea ce am văzut. Aceasta este viziunea care mi-a apărut în timpul somnului meu, eu am sărbătorit la trezirea mea pe Domnul a toată dreptatea și i-am adus Lui Toată slăvirea.

50. După aceea, am vărsat multe lacrimi și ele curgeau fără întrerupere amintindu-mi de cele ce am văzut. Căci toate aceste lucruri se vor împlini și toate lucrările celor fericiți se vor vădi la timpul lor.

51. Și mă gândii noaptea la visul pe care l-am avut și plânsei amarnic, tulburat încă de viziunile pe care le-am avut.

Capitolul 88

1. Și acum, O, fiul meu Metusala! fă-i să vina la mine pe toți frații tăi și strânge în fața mea pe toți copiii mamei tale. Căci mă frământa o voce interioară, spiritul din înalt m-a acaparat, vreau să vă arăt ceea ce se va întâmpla în vremurile care vor veni.

2. Atunci Metusala se duse și adună în fața lui Enoh pe toți frații săi și pe toate rubedeniile sale.

3. Atunci Enoh, se adresă tuturor copiilor săi:

4. Ascultați, zise el, copiii mei, ascultați vorbele tatălui vostru și deschideți urechile la ceea ce vreau să vă spun căci voi trebuie să fiți atenți când am să vă vorbesc. Iubiții mei, urmați căile dreptății și nu vă depărtați de ele deloc.

5. Să nu aveți inima îndoită și să nu vă însoțiți cu oamenii înșelători, ci mergeți pe căile dreptății, urmați drumul cel bun și adevărul să fie tovarășul vostru.

6. Căci vă anunț: prigoana va domni într-o zi pe pământ, dar la sfârșit Dumnezeu va face o mare judecată, când nedreptatea va fi alungată, ea va fi stârpită din rădăcină. Ea se va ridica totuși din nou, dar zadarnice eforturi! Lucrările sale vor fi din nou nimicite, toate asupririle, toate nelegiuirile vor fi din nou pedepsite.

7. Pentru aceasta, atunci când nedreptățile, păcatele, blasfemiile, tirania, toate soiurile rele într-un cuvânt, se vor întinde peste pământ, când neascultarea, nedreptatea și nepedepsirea vor predomina, atunci va veni din cer o osândă înspăimântătoare.

8. Domnul în toată sfințenia Sa, va apare plin de mânie și va pedepsi pe vinovați cu pedepse teribile.

9. Domnul în toată sfințenia Sa, va apare plin de mânie și va veni să judece pământul.

10. Atunci prigoana va fi stârpită din rădăcina și nedreptatea va fi nimicită.

11. Toate locurile pământului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toți, de oriunde ar veni, vor fi judecați și pedepsiți după lucrările lor și pedepsele vor fi veșnice.

12. Atunci cei drepți se vor trezi din somnul lor și Domnul se va ridica împotriva celor răi.

13. Atunci rădăcinile nedreptăți vor fi nimicite, păcătoși vor pieri cu foc și cei care hulesc vor pieri prin sabie.

14. cei care își asupresc frații, ca și cei care hulesc vor pieri prin sabie.

15. Și acum lăsați-mă, copiii mei, să vă arăt căile dreptății și cele ale nedreptății.

16. Apoi vă voi spune ce mai trebuie să se mai întâmple.

17. Ascultați-mă deci, O copiii mei! mergeți pe calea dreptății, ocoliți calea nedreptății, căci toți aceia care vor urma această cale vor pieri pentru totdeauna.

Capitolul 89

1. Iată ceea ce a fost scris de Enoh: El a scris acest tratat de înțelepciune pentru toți oamenii chemați să îi conducă sau să îi judece pe ceilalți oameni. El l-a mai scris pentru toți copiii mei care vor trebuii să locuiască pe pământ în vremurile ce vor veni și să meargă pe căile dreptății și păcii.

2. Fie că spiritele voastre să nu se îndurereze pentru cele ce vor veni. Căci Prea-Sfântul și Prea-Înaltul a stabilit fiecăruia timpul său.

3. Fie ca omul drept să se trezească din somnul său, fie ca el să se ridice și să meargă pe căile dreptății, ale bunătății și ale iertării. Mila va coborî peste omul drept și el va fi învestit pentru totdeauna cu putere și sfințenie. El va trăi în bine și în dreptate și calea sa va merge spre lumina veșnica, dar pentru păcătoși ea nu va merge decât în întuneric.

Capitolul 90

1. În sfârșit Enoh începu să vorbească după o carte.

2. Și el zise: despre copiii dreptății, despre aleșii lumii, despre planetele dreptății și nevinovăției.

3. Despre toate aceste lucruri am vrut să vă vorbesc, vi le voi lămuri pe toate copiii mei, eu care sunt Enoh. Căci prin viziunile pe care le-am avut, eu am obținut o mare cunoaștere și mi-a fost dat să citesc chiar tablele din cer.

4. Atunci Enoh începu să vorbească după o carte și zise: Sunt născut în a șaptea zi din prima săptămână în timp ce judecata și dreptatea așteptau cu nerăbdare.

5. Dar după mine în a doua săptămână, se va arăta o mare nedreptate și înșelătoria se va înmulți rapid pe pământ.

6. Și va fi atunci un prim sfârșit și un singur om va fi salvat.

7. Dar de când prima săptămână va fi terminată, nedreptatea va spori și Domnul va pune să se împlinească cele ce a hotărât împotriva păcătoșilor.

8. După aceea, în timpul săptămânii a treia, un om va fi ales pentru a fi tulpina unui popor puternic și drept și după el planta dreptății va crește pentru totdeauna.

9. După aceea, în timpul celei de a patra săptămâni sfinții și drepții vor avea viziuni, ordinea generațiilor va fi stabilită și se va construi pentru ele o locuință, în a cincea săptămână se va ridica pentru ele o casă glorioasă și puternică.

10. Apoi în timpul celei de a șasea săptămâni, toți cei care vor exista vor fi învăluiți de întuneric și inimile lor vor uita înțelepciunea și omul va fi ridicat din mijlocul lor.

11. Chiar în timpul acestei perioade, casa puternică și măreață va fi prada flăcărilor și rasa celor aleși va fi risipită pe tot pământul.

12. După aceea în timpul cele de a șaptea săptămâni se va ridica o rasă coruptă, ale cărei numeroase lucrări vor fi lucrări ale nedreptății. Atunci drepții și aleșii vor fi răsplătiți și lor li se va da o cunoaștere de șapte ori mai mare asupra părților creației.

13. Va veni după aceea o altă săptămână, săptămâna dreptății care va avea sabia judecății și a dreptății, pentru a lovi pe toți cei ce asupresc.

14. Atunci păcătoșii vor fi dați în mâinile celor drepți, care în timpul acestei săptămâni vor fi binemeritat o locuință pentru dreptatea lor și vor clădi un palat pentru marele Rege. După această săptămână va veni a noua, în timpul căreia va veni judecata universală.

15. Lucrările necredincioșilor se vor șterge de pe fața pământului. Lumea va fi condamnată la distrugere și toți oamenii vor merge pe calea dreptății.

16. Apoi în a șaptea parte a săptămânii a zecea va fi judecata de veci, care va fi aplicata contra veghetorilor și tot cerul va renaște în mijlocul îngerilor.

17. Primul cer va fi înlăturat și va dispărea, va apărea cel de al doilea și toate puterile cerești vor străluci într-o splendoare de șapte ori mai mare. Apoi vor veni multe alte săptămâni al cărui număr este nesocotit care se vor petrece în sfințenie și dreptate.

18. Atunci nu vor mai exista păcate.

19. Cine dintre copiii oamenilor va auzi vocea Sfântului și nu va fi impresionat?

20.Cine va putea socoti gândurile Lui? Cine va putea privi lucrarea prin care a fost creat cerul și să înțeleagă aceste minuni?

21.Se va putea vedea sufletul său, dar niciodată spiritul său. Nu se va putea vorbi despre ea cu înțelepciune, nici să se ridice până la înălțimea sa. Cine privește spre limitele cerului va vedea că îi este imposibil să atingă imensitatea acestuia.

22. Cine dintre copiii oamenilor va putea cerceta lungimea și lățimea pământului?

23. Cui au fost oare dezvăluite dimensiunile tuturor lucrurilor? Exista oare un singur om care să poată prin inteligența sa să cuprindă cerul, să cerceteze adâncimea lui, să coboare până la temeliile sale?

24. Cine știe oare numărul stelelor și cunoaște locul de odihnă al tuturor astrelor?
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !