1. Atunci am spus Eu: “Iată, prieteni, că prânzul nostru cel material şi spiritual a durat de data aceasta mai bine de patru ceasuri şi, de aceea, cred că a sosit timpul să ne ridicăm de la masă! Şi ar fi bine să mergem până la ţărm să ne uităm pe mare, să vedem dacă nu se petrece cumva acolo ceva demn de luat în seamă.

2. Vă atrag totodată tuturor atenţia că de-acum într-o jumătate de ceas vom avea parte de o întunecare a soarelui, însă nimeni să nu-şi facă vreun fel de griji din cauza aceasta, căci o asemenea eclipsă este un lucru absolut natural!

3. Luna, plutind dinspre miazănoapte pe deasupra pământului, la o înălţime de 98.000 de ore de drum, va trece ca un corp masiv şi lipsit de transparenţă în linie dreaptă prin faţa soarelui, împiedicând astfel lumina soarelui să mai cadă pe o parte a acestui pământ. Întunecarea totală a soarelui va dura doar câteva clipe, după care, dincolo de marginea lunii va deveni din nou vizibil soarele, şi apoi, treptat-treptat, lumina se va răspândi iarăşi pe pământ. În timpul întunecării totale însă, veţi putea vedea pe cer şi frumoasele constelaţii ale iernii care, altminteri, vara nu pot fi văzute.

4. Vă spun toate acestea ca să preîntâmpin la voi orice fel de teamă prostească în faţa unor astfel de fenomene; de aceea, să nu vă înspăimântaţi atunci când fenomenul se va petrece!

5. În acelaşi timp însă, vom vedea trei corăbii negustoreşti în largul mării. Acestea vor trebui aduse la mal înainte de începerea fenomenului, căci, altminteri, superstiţia lor malefică îi va determina pe vâslaşi să arunce în apele mării pe deosebit de frumoasa şi virtuoasa fiică a unui grec cumsecade, împreună cu tatăl ei care o însoţeşte.

6. Cei doi călătoresc spre Ierusalim pentru a vedea Templul şi pentru a se familiariza cu învăţăturile evreilor chiar la izvoare, şi duc cu ei în această călătorie a lor o mulţime de comori, care mai apoi ar constitui o pradă deosebit de valoroasă în mâinile hrăpăreţe ale vâslaşilor greci.

7. Nu avem deci timp de pierdut, căci corpurile cereşti îşi urmează neabătute drumul, potrivit legilor lor bine stabilite. De-ar fi să fie oprite din drum, aceasta ar însemna mari prejudicii pentru întreg pământul, care n-ar mai putea fi remediate nici într-o mie de ani. Dacă însă cele trei corăbii vor fi aduse la mal, chiar dacă pe o cale întrucâtva mai miraculoasă, atunci nimeni nu va suporta nici un prejudiciu, ba dimpotrivă, pentru mulţi sărmani ai acestei regiuni lucrul acesta ar putea însemna un mare câştig material şi spiritual. Deci, să trecem repede la treabă!”

8. Atunci, cu toţii au dat fuga la ţărm şi s-au aliniat de-a lungul lui. Pentru Mine însă a fost un moment delicat. Căci Cyrenius cu suita sa, cei doisprezece ucenici ai Mei, precum şi unele persoane care ne însoţeau de mai multă vreme - circa şaizeci la număr - apoi cei treizeci de farisei şi leviţi, cu vorbitorii lor, Hebrarn şi Risa, cei cinci din grupul înţeleptului Matael, precum şi cei doisprezece din grupul lui Suetal, Ribar şi Baci, toţi s-au înghesuit în Mine şi doreau cu toţii să stea cât mai aproape de Mine, în timp ce Ebahl cu Iara şi Rafael cu Josoe făcuseră un front compact în jurul Meu, iar Iara chiar se ţinea cu mâna de haina Mea. Şi fireşte că bătrânul Marcu cu nevasta şi copiii lui dorea şi el să se afle cât mai aproape de Mine, şi astfel se explică uşoara înghesuială în mijlocul căreia Mă găseam Eu. Rafael însă a pus de îndată lucrurile la punct, căci într-o clipă le-a găsit tuturor celor de pe ţărm locuri din care puteau vedea cât mai bine, iar Eu M-am suit cu bătrânul Marcu şi cu Cyrenius într-o barcă ce plutea încet de-a lungul malului, lucru cu care au fost de acord toţi oaspeţii şi chiar ucenicii Mei.

9. Dar iată că luna se apropiase deja foarte tare de soare, şi atunci l-am chemat pe Rafael la Mine, spunându-i: “Ştii ce trebuie făcut acum, deci nu mai întârzia!”

10. Iar Rafael M-a întrebat, mai mult din cauza oaspeţilor: “Doamne, chiar la Unu, sau cu un oarecare răgaz?”

11. Eu i-am spus: “După exact douăsprezece clipe, la Unu!”

12. Cele trei corăbii erau însă atât de departe încât abia de le puteai zări. În linie dreaptă să fi fost probabil vreo patru ceasuri de drum.