1. Îndată ce am terminat cina, s-a apropiat de Mine Uran, care cinase şi el împreună cu noi pe deal, şi Mi-a spus: “Preamărite Doamne pentru a cărui măreţie şi splendoare limba muritoare nu găseşte cuvântul demn să Te descrie, cum să-Ţi mulţumesc oare eu, vierme neînsemnat al acestui pământ, pentru toate darurile dumnezeieşti de care am avut parte aici şi cum pot oare să Te slăvesc şi să Te cinstesc?!

2. O, Doamne, oare ce suntem noi, muritorii, ca Tu să ne acorzi nouă atâta atenţie?! Şi ce putem face noi oare pentru a-Ţi putea fi Ţie pe plac?”

3. Iar Eu i-am spus: “Linişteşte-te, prietene, şi nu mai face atâta caz! Căci, vezi tu, tu eşti ceea ce eşti, un om înzestrat cu un trup muritor, e adevărat, dar în care sălăşluieşte totuşi un suflet nemuritor, cu un spirit încă şi mai nemuritor întru Domnul în el. Iar Eu sunt la rândul Meu un om, în care sălăşluieşte de asemenea un suflet nemuritor dumnezeiesc, la care se adaugă Duhul lui Dumnezeu în toată plenitudinea Sa, atât cât este necesar pentru acest pământ, pentru că El este Tatăl din ceruri, iar Eu sunt fiul Lui, iar voi sunteţi copiii Lui.

4. Voi toţi aţi fost însă orbi şi sunteţi încă astfel în multe privinţe. Eu însă am venit pe lume ca un clarvăzător, pentru a vi-L arăta vouă tuturor pe Tatăl din ceruri şi pentru a vă face şi pe voi clarvăzători, asemenea Mie.

5. Eu am fost înzestrat cu plenitudinea vieţii de către Tatăl Meu şi de aceea pot da viaţă fiecărui om care doreşte să aibă viaţa. Căci acesta este destinul pe care Mi l-a hărăzit Tatăl Meu încă dinainte ca lumea să existe, pentru ca în Mine să sălăşluiască plenitudinea vieţii, iar prin Mine să trăiască toţi oamenii. Şi Eu sunt astăzi astfel predestinat, potrivit sufletului Meu. Potrivit spiritului însă, Eu sunt una cu Acela care M-a predestinat.

6. De aceea, vezi tu, Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! Iar cei care cred în Mine nu vor vedea şi nu vor simţi sau gusta moartea, chiar dacă dinspre partea vieţii lor pământeşti ei pot muri chiar de mai multe ori. Cei care nu cred însă în Mine, aceia vor muri chiar de-ar avea o mie de vieţi într-înşii!

7. Căci fiecare om are un trup, care la un moment dat trebuie să moară - şi de acest lucru nu va scăpa nici chiar trupul acesta al Meu. Iar prin desprinderea din trup, spiritul va deveni în sfârşit mai liber, mai luminos şi mai viu, şi va fi cu adevărat unit pe deplin cu Acela care a predestinat pogorârea sufletului acesta în lume, întru mântuirea tuturor acelora care vor crede în Fiul omului şi vor urma poruncile Sale.

8. De aceea, tu să judeci cât mai înţelept şi să respecţi poruncile atât de uşor de respectat, care îţi vor fi aduse la cunoştinţă, şi atunci nu mai ai nevoie de nimic altceva. Căci Eu nu am venit pe lume pentru a primi de la oameni glorie şi cinstire! Este suficient să mă bucur de lauda Aceluia care este mai presus de orice în ceruri şi pe pământ. Iar dacă cineva doreşte într-adevăr să Mă slăvească, să Mă cinstească şi să Mă preamărească, este suficient ca el să-Mi arate iubirea sa, prin faptele sale, şi să respecte poruncile Mele, iar răsplata care-l va aştepta în ceruri va fi cu adevărat mare.

9. Păstrează-ţi aşadar seninătatea, nu Mă supraaprecia pe Mine şi nu te subaprecia pe tine prea mult, şi atunci te vei afla pe calea cea bună, şi treptat, treptat, vei reuşi să te cunoşti pe tine însuţi şi Mă vei cunoaşte şi pe Mine din ce în ce mai mult.

10. Pentru moment însă, urmează sfaturile lui Matael, căci el vă va călăuzi cel mai bine, pe fiica ta şi pe tine, pe calea cea dreaptă! De veţi avea însă, tu sau Elena ta, vreo dorinţă deosebită, atunci veniţi la Mine, iar Eu vă voi asculta întotdeauna. Laudele în gura mare însă trebuie să le lăsaţi deoparte.

11. Căci, vezi tu, noi trebuie să ne înţelegem cât mai bine unul cu altul şi să înfăptuim multe lucruri împreună ca oameni adevăraţi, prieteni şi fraţi, căci fiecare om are un spirit divin în sine, fără de care el nu ar avea viaţă, iar spiritul acesta nu este cu nimic mai puţin dumnezeiesc decât cel primordial în sine.

12. De aceea, fii acum un ucenic silitor al lui Matael, iar apoi vei putea fi în ţara ta un destoinic apostol al Meu! Ai înţeles ce ţi-am spus?”

13. Iar Uran a spus: “Da, Doamne, Te-am înţeles pe deplin, dar abia acum am înţeles şi toate cele câte ni s-au spus, mie şi fiicei mele, despre Dumnezeu cel adevărat - lucruri la care înainte n-aş fi îndrăznit nici măcar să mă gândesc!” După care grecul a rămas tăcut, căci noile sale sentimente îl copleşiseră, şi a început chiar să plângă din iubire pentru Mine.

14. Eu însă i-am cuprins cu blândeţe mâna şi l-am întrebat: “Şi ce ţi-a spus, de fapt, Matael despre Dumnezeu?”

15. Uran mai hohotea încă de plâns, dar Mi-a răspuns totuşi, privindu-Mă cu dragoste şi smerenie în ochi: “O, mi-a spus că Dumnezeu este în Sine iubirea cea mai curată. O, Dumnezeule sfânt, lasă-mă să mor din iubirea aceasta pentru Tine!”

16. “Nu”, am spus Eu, “lucrul acesta nu se va petrece încă multă vreme de aici înainte, căci tu ai menirea să fii unealtă foarte însemnată a Mea pe acest pământ! Şi chiar atunci când vremea trupului tău se va sfârşi, tu nu vei muri totuşi, căci vei fi trezit la viaţă de către Mine încă din trupul tău. De aceea, fii fără grijă, căci tu ai găsit deja calea cea dreaptă!

17. Căci cel care caută, aşa cum ai căutat tu încă de multă vreme, acela găseşte întotdeauna. Iar cel care cere, aşa cum tu ai cerut, aceluia i se va da, iar celui care bate la uşa cea adevărată, aşa cum tocmai ai bătut şi tu, aceluia se va deschide. Dar, haide, du-te acum la Matael al tău şi povesteşte-i tot ceea ce ţi-am spus Eu acum!”

18. Uran încă mai plângea din iubirea sa tot mai puternică şi din recunoştinţa sa neţărmurită faţă de Mine, dar a dat totuşi fuga la Matael şi i-a povestit, încă sughiţând, cum a fost primit de către Mine, cât de bun M-am arătat faţă de el şi toate câte i le-am spus.

19. Şi, atât Matael, cât şi Elena au fost atât de puternic impresionaţi de povestirea atât de solemnă a bătrânului Uran, încât nu-şi mai puteau stăpâni nici ei lacrimile.

20. Iar atunci Matael a spus, îndată după ce Uran a sfârşit: “Iată, tocmai acesta este lucrul cel mai de neînţeles din toate cele de neînţeles, şi anume că El, cea mai dumnezeiască făptură - potrivit spiritului Său - vorbeşte şi se poartă cu noi, oamenii, de parcă nu ar fi Stăpânitorul întregii nemărginiri, ci un om asemenea nouă; El se poartă asemenea unui prieten cu cel mai bun şi mai apropiat prieten al său, ba chiar ca un frate adevărat cu fratele său. Într-un cuvânt, El lasă impresia că totul ar fi un fel dejoacă, însă fiecare privire a Sa, fiecare mişcare a mâinilor Sale, fiecare pas al picioarelor Sale şi fiecare cuvânt cât de neînsemnat rostit de buzele Sale este o povaţă de maximă profunzime. Iar faptele Sale stau mărturie incontestabilei Sale divinităţi şi tot ceea ce face pare a fi fost prevăzut încă din veşnicie pentru atingerea ţelurilor celor mai înalte. Ei bine, în cel mai scurt timp vei mai vedea, vei mai auzi şi vei mai afla foarte multe!”