1. (Matael): “Cei care au descoperit Zodiacul au fost - după câte se pare - locuitorii străvechi ai Egiptului care, în primul rând, atingeau în general o vârstă mult mai înaintată decât noi, iar, în al doilea rând, au avut parte de un cer mult mai senin decât noi, putând observa mai uşor şi un timp mult mai îndelungat stelele, cerul nostru fiind adeseori înnourat; iar, în al treilea rând, acolo majoritatea oamenilor dormeau de regulă de-a lungul întregii zile toride şi ieşeau abia către seară din case, făcându-şi toate treburile în răcoarea nopţii. Ei aveau astfel mereu în faţa ochilor constelaţiile, motiv pentru care li s-au şi fixat în minte figurile invariabile ale acestora, cărora le-au dat apoi nişte nume care corespundeau desigur cu vreunul dintre fenomenele de natură manifestat la vremea respectivă sau cu vreo îndeletnicire din ţara lor.

2. Studierea îndelungată a Zodiacului i-a condus destul de curând pe observatori la concluzia că acesta este de fapt un cerc foarte mare care, împărţit în douăsprezece părţi aproape egale, are în fiecare dintre acestea o anumită constelaţie de-sine-stătătoare.

3. Chiar şi cei mai străvechi oameni considerau că stelele se află la o depărtare mult mai mare de pământ decât soarele şi luna, motiv pentru care considerau că soarele şi luna se deplasează pe cer în interiorul marelui Zodiac.

4. Însă Zodiacul executa şi el o anumită mişcare, astfel încât, datorită deplasării concomitente şi a Zodiacului, soarele - care era văzut înconjurând în fiecare zi pământul, ajungea să stea la fiecare interval de câte treizeci de zile în dreptul unui alt semn zodiacal. Iar faptul că luna ajungea la rândul ei să stea la un interval de câteva zile sub un alt semn zodiacal, oamenii şi-l explicau prin rotirea zilnică mai leneşă a acesteia din urmă în jurul pământului, astfel încât ea nu ajungea niciodată să se afle, asemenea soarelui, în fiecare zi în unul şi acelaşi loc - motiv pentru care luna era adeseori denumită şi «astrul întârziat».

5. Existau însă şi câţiva înţelepţi care susţineau exact contrariul despre lună. Însă părerea despre luna aflată mereu în întârziere era predominantă.

6. Şi, uite, aşa s-a născut Zodiacul, iar acum vei mai afla foarte pe scurt şi cum au ajuns cele douăsprezece constelaţii cunoscute la denumirile lor atât de surprinzătoare!

7. În anotimpul zilelor celor mai scurte, care în special în Egipt sunt însoţite de regulă de ploi torenţiale (şi perioada aceasta uşor de reţinut de treizeci de zile inaugura întotdeauna inclusiv un nou an), soarele se afla - după calculele bătrânilor - tocmai în dreptul acelei constelaţii care ne este nouă cunoscută sub denumirea de «Vărsător». Şi, de aceea, constelaţia a fost văzută sub înfăţişarea unui păstor care vine cu căldarea sa plină cu apă spre adăpătoarea vitelor sale, golind-o în aceasta. Bătrânii îl numeau pe un asemenea om «vărsător» (UODAN) şi astfel ei au denumit la fel şi constelaţia, ba chiar şi perioada respectivă. Ulterior, fantezia bogată a oamenilor a făcut chiar un zeu din constelaţia aceasta, în sine foarte paşnică, arătându-i o veneraţie de-a dreptul divină, ea fiind văzută ca revitalizatoare a naturii pârjolită de secetă. Iată, preafrumoasă Elena, în felul acesta şi-a primit numele prima constelaţie, şi la fel şi prima perioadă de treizeci de zile de ploaie. Dar să mergem, mai departe la cel de-al doilea semn zodiacal, care poartă denumirea de «Peşti»!”

8. Dar tocmai când Matael se pregătea să explice cel de al doilea semn zodiacal, Simon Petru le-a spus celorlalţi ucenici: “Explicaţiile lui Matael sunt foarte instructive, ia să luăm şi noi aminte la ele!”

9. Iar Eu am spus: “Duceţi-vă şi ascultaţi şi voi, căci Matael este unul dintre primii cronicari ai acestor timpuri!” .

10. Drept care, toţi ucenicii s-au adunat în jurul lui Matael, fapt care pentru moment l-a cam stânjenit oarecum pe acesta. Însă Simon Petru i-a spus: “Prietene dragă, continuă-ţi în linişte explicaţiile, căci noi am venit mai aproape doar pentru a învăţa ceva util de la tine!”

11. Matael a răspuns cu multă modestie: “Pentru voi, prietenii mei atât de înţelepţi, înţelepciunea mea este fără îndoială destul de anemică. Căci voi sunteţi deja vechi ucenici ai Domnului, iar eu de-abia mă aflu de cel mult şaisprezece ore printre voi!”

12. Petru i-a răspuns: “Nu te lăsa înşelat de aparenţe. Căci tu ai dat deja diferite probe de înţelepciune prin care, în multe privinţe, ne-ai întrecut. Dar fireşte că toate acestea vin de la Domnul. Căci ceea ce-i dă El adeseori unui om într-un an, altuia îi poate da doar într-o singură zi. De aceea, continuă-ţi deci explicaţiile despre Zodiac!”

13. Matael: “Sperând că nu voi pune la încercare răbdarea voastră şi, apelând la marea voastră îngăduinţă, voi continua deci. Aşadar, ascultă-mă în continuare, preafrumoasă fiică a Pontului!

14. După circa treizeci de zile, ploile torenţiale luau de regulă sfârşit în Egipt, iar în apele puternic umflate ale Nilului, precum şi ale afluenţilor săi, se găsea atunci o mare cantitate de peşte, care la vremea aceea trebuia degrabă pescuită. O bună parte din peşte se consuma de îndată, dar o altă parte, mai mare, era pusă la sare şi apoi lăsată în bătaia vântului, care în perioada respectivă suflă destul de puternic în Egipt şi usucă peştele, astfel că el poate fi păstrat apoi în forma aceasta un an întreg!

15. Această îndeletnicire legată de peşte este în ţara amintită un dar din partea naturii şi ea trebuie dusă la bun sfârşit înainte ca apele Nilului să scadă din nou, iar afluenţii săi cei mai importanţi să fi secat de tot, căci altminteri o bună cantitate de peşti ar putrezi în albiile secate şi ar umple aerul cu mirosul lor pestilenţial.

16. Iar ceea ce astăzi a devenit în Egipt o tradiţie, era la vremea aceea o necesitate absolută chiar şi la vechii şi înţelepţii locuitori ai ţării acesteia mari şi binecuvântate, întrucât însă tocmai perioada aceasta era folosită – cum spuneam - de către cei mai vechi locuitori ai ţării respective pentru pescuit, şi atunci soarele se afla în dreptul unei noi constelaţii, constelaţia aceea a fost desemnată cu simbolul «Peştilor», şi acelaşi nume l-a primii şi perioada respectivă, numită RIBASR sau RIBUZE.

17. Tot în perioada aceea de timp, oamenii din acea vreme se îmbolnăveau foarte uşor de febră, în parte datorită consumului de peşte foarte gras şi, în parte, datorită aerului îmbâcsit de miasme impure, ceea ce a făcut ca mai târziu, perioada aceea să primească şi denumirea de «perioada febrei», iar fantezia oamenilor i-a inventat pe loc şi o zeiţă, căreia aceştia i s-au închinat, pentru ca ea să-i ferească de acea boală. Iată deci că acum cunoşti şi istoria cât se poate de adevărată a celei de-a doua denumiri a unei constelaţii. Aşa că hai să trecem la cea de-a treia!

18. Simbolul acesteia este «Berbecul», îndată după încheierea perioadei de pescuit, locuitorii străvechi ai Egiptului îşi îndreptau atenţia spre ovinele lor. Berbecii deveneau activi şi venea atunci vremea ca oile să fie tunse, adică să li se ia lâna. Iar îndeletnicirea aceasta dura, în principal, cam treizeci ele zile. Fireşte că în timpul acesta se efectuau în paralel şi o serie de alte munci, însă cea menţionată mai înainte era activitatea principală în perioada dată. Şi fiindcă la acea vreme soarele ajunsese să stea din nou sub un alt semn zodiacal, acesta a primit denumirea de «Berbec» (KOSTRON).

19. Ulterior însă, din cauza nenumăratelor furtuni care se dezlănţuiau în acest timp, când totul părea să se afle într-o permanentă luptă, un element fiind împotriva celuilalt, iar arşiţa împotriva frigului sau mai bine zis a răcorii, perioada aceasta a fost închinată şi luptei, pentru a cărei declanşare fantezia umană iarăşi a găsit pe dată un simbol, căruia foarte curând i s-a adus apoi o veneraţie divină, şi care mai târziu, la vreme de război, a fost ridicat chiar la rang de zeitate principală. Şi astfel a apărut Marte. Iar dacă descompunem acum numele de «Marte», obţinem străvechiul MAR IZA sau MAOR' IZA. Şi ce înseamnă această sintagmă, de fapt? Nimic altceva decât «încălzirea mării».

20. Căci, în timpul celor două perioade zodiacale precedente marea fusese mai rece, fapt pe care locuitorii coastelor îl constataseră neîndoielnic. Însă, prin forţa de-acum mai puternică a soarelui, datorată luptei dintre aerul mai cald, venit dinspre sud, împotriva răcorii aerului nordic, apoi şi datorită faptului că în perioada aceasta se activau de regulă şi vulcanii de suprafaţă, precum şi cei submarini, marea începea să se încălzească treptat. Şi, fiindcă faptele acestea - luate la un loc – erau văzute ca o urmare a furtunilor ce se manifestau cu mare intensitate în perioada respectivă, noţiunea de «a lupta (luptă)» a fost exprimată prin MAOR IZAT. Iar perioada aceasta era, după cum am menţionat, reprezentată simbolic printr-un războinic puternic îmbrăcat în zale, care ulterior a luat chipul unui zeu. Iată deci explicaţia denumirii celei de a treia constelaţii şi poţi înţelege în acelaşi timp din toate acestea şi ce se ascunde de fapt în spatele zeului vostru al războiului, Marte.”