1. Elena a spus: “Vai, preaiubitul meu Matael! Atât de clar şi de limpede nu mi-a fost nicicând explicat ceva pe acest pământ prin nişte simple cuvinte! Relatarea ta atât de animată mi-a creat chiar impresia de a fi fost eu însămi de faţă la toate întâmplările din vremea vechilor egipteni şi am perceput cu toate simţurile mele adevărul care străbătea povestirea.

2. Un lucru însă am să te rog să-mi mai spui: pe ce cale sau în care şcoală ai dobândit tu toate cunoştinţele acestea, şi încă atât de temeinic? Căci astfel de lucruri nu le poţi scoate pur şi simplu dintr-un buzunar, aşa cum ai scoate de pildă un pumn de grăunţe dintr-un sac! Cum ai învăţat, prin urmare, toate lucrurile acestea atât de temeinic?”

3. Matael: “O, Elena! Nu mai departe de ieri eu eram poate de o mie de ori mai orb şi mai neştiutor decât ultimul şi cel mai prost slujitor al tău, iar pe deasupra şi atât de bolnav, încât doar, singur Dumnezeu m-a putut vindeca de asemenea boală; căci nici o forţă omenească n-ar fi putut veni de hac unei astfel de boli!

4. Dar, odată vindecat, nu numai că mi-am recăpătat de îndată toată forţa fizică, ci Domnul cerurilor şi al pământului mi-a descătuşat şi spiritul din sufletul meu atât de amărât. Şi iată că acum spiritul acesta înflorit mă învaţă să cunosc toate lucrurile care au fost vreodată sau care abia acum sunt, precum şi pe cele care vor fi cândva, în adevărata lor profunzime!

5. Vezi tu, aceasta este o adevărată binefacere a Domnului, şi doar Lui îi datoraţi, tu şi toţi ceilalţi, slavă, cinstire, mulţumire şi iubire, căci eu niciodată n-am învăţat asemenea lucruri în vreo şcoală!

6. De aceea, Domnul este totul pentru mine, El este şcoala mea şi întreaga mea înţelepciune. Căci ceea ce ştiu şi ceea ce pot, ştiu şi pot numai din voinţa Domnului!

7. Şi adevăr vă spun vouă: acela care ştie un anumit lucru, oricine ar fi el, dar nu-l ştie din această sursă, acela nu ştie de fapt nimic, căci întreaga lui ştiinţă nu este decât un lucru închipuit, lipsit de valoare şi inutil!

8. Dacă vă veţi dovedi însă silitori la şcoala unică a lui Dumnezeu, care astăzi umblă printre noi întrupat în om, în toată plenitudinea Lui dumnezeiască, atunci nu veţi mai avea în veci nevoie de vreo altă şcoală! Înţelegi acum, preaiubită Elena, lucrurile acestea?”

9. Iar Elena a spus: “Desigur, te înţeleg foarte bine. Dar cum poate oare un om slab şi muritor, aşa cum suntem de pildă eu şi cu tatăl meu, să ajungă la şcoala lui Dumnezeu?”

10. Şi atunci Matael, foarte tulburat, i-a răspuns: “Dar bine, atât de frumoasă Elena din marele Pont, cum poţi pune tu o asemenea întrebare, care reflectă atâta orbire şi prostie laolaltă? Iartă-mă, te rog, că ţi-am răspuns cu atâta brutalitate la întrebarea ta însă tu şi cu tatăl tău vă aflaţi deja într-o asemenea şcoală. Şi atunci de ce oare mai întrebi cum ai pute să ajungi într-o astfel de scoală? Chiar nu ţi-ai dat încă seama că tocmai pentru voi a făcut Domnul semne atât de mari?!”

11. Atunci Elena a răspuns, cam stingherită: “Bine, dar te rog, dragul meu Matael, nu te supăra pentru asta pe mine! Îmi dau şi eu acum seama de prostia mea şi n-am să-ţi mai pun niciodată asemenea întrebări, Tu însă trebuie să ai răbdare cu noi şi să nu uiţi niciodată că un copac foarte mare n-a putut fi încă niciodată pus la pământ cu o singură lovitură de topor! Cu timpul însă, lucrurile vor intra pe făgaşul cel bun! Căci, chiar dacă tatăl meu este bătrân, eu sunt încă tânără, şi află că nu sunt o fată greu de îndrumat. Lucrul acesta îl pot atesta toţi învăţătorii mei, iar tatăl meu îl ştie şi el! O, dragul meu Matael, ai să vezi că n-am să te fac de ruşine, dar uneori va trebui să ai ceva mai multă răbdare decât ai avut acum! Şi chiar te rog acest lucru!”

12. Iar Matael, foarte impresionat de blândeţea deosebită a Elenei, i-a răspuns: “O, preaiubită şi blândă Elena, nu va mai trebui să-mi ceri niciodată mai multă răbdare! Dar să ştii că eu nu vorbesc cu răutate, chiar dacă uneori chipul meu reflectă prea multă severitate, ci printr-un cuvânt mai energic urmăresc să îndrum pe cineva mai repede spre ţelul dorit decât s-ar putea face acest lucru cu un cuvânt blajin. Îmi dau însă seama că tu, în sufletul tău, eşti mai gingaşă decât cel mai gingaş porumbel şi de aceea, în cazul tău, nici nu va mai fi vreodată nevoie să fii trezită la realitate printr-un cuvânt mai dur.”

13. Elena a spus: “Eu nu-ţi cer nici un fel de menajamente! Iar dacă ştii că printr-un cuvânt mai aspru poţi să mă faci să ajung mai repede la ţintă, atunci fii la fel de mânios ca şi marele Pont, atunci când valurile sale cât munţii de înalte se luptă într-un vuiet asurzitor cu furtunile. Dar dacă poţi să ne călăuzeşti, pe mine şi pe tatăl meu, la fel de bine şi prin cuvinte pline de blândeţe, atunci să ştii că aş prefera această modalitate. Dar hai să revenim la alte lucruri! O mică întrebare tot aş mai avea să-ţi pun, iar apoi voi avea pentru o vreme destule lucruri la care să meditez!

14. Mai spune-mi doar cine a botezat toate celelalte nenumărate constelaţii şi din al cui îndemn!”