Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 6.7.2020, 13:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "SECRETELE VIEȚII - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer" 
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat


PostPosted: 10.4.2011, 00:54    Post subject: Capitolul 18 - Despre diferitele forme și tipuri de animale Reply with quote

Capitolul 18
Despre diferitele forme și tipuri de animale
(9 august 1872)
Mulți dintre voi își frământă creierele să înțeleagă de ce există atâtea tipuri diferite de animale, a căror utilitate nu o înțelegeți și a căror formă vi se pare urâtă (în conformitate cu principiile voastre estetice), în condițiile în care Eu, Creatorul, ar fi trebuit să creez numai lucruri demne de Mine, adică înzestrate cu cele mai frumoase forme. Cam așa gândiți voi și savanții voștri, care se așteaptă ca totul să corespundă imaginației lor, nicidecum voinței Mele în acord cu înțelepciunea Mea.

Ei bine, după cum spune proverbul vostru: „Fiecare pasăre cântă pe limba ei” (N. Tr. În limba germană, proverbul sună astfel: „Fiecare pasăre cânta în funcție de forma ciocului ei”.). Acești oameni atât de „învățați” și acești raționaliști atât de „subtili” trebuie iertați, căci, în orbirea lor, ei nu înțeleg și nu vor înțelege niciodată aceste lucruri.

Pentru a-Mi dovedi compasiunea față de copiii Mei imaturi, doresc să vă explic cum stau lucrurile în realitate, pentru ca măcar voi să nu rămâneți cu o impresie greșită. La fel ca în atâtea alte ocazii, voi ridica din nou vălul lui Isis, pentru ca voi să puteți privi dincolo de el, dovedindu-le celor care cred în Mine și care doresc să Mă urmeze că nu tot ceea ce vouă vi se pare urât este așa cum îl percepeți voi, și c㠄bătrânul Dumnezeu” știa foarte bine ce face, cu mult timp înainte să apară măcar ideea unei inimi umane bătând! Să trecem așadar la explicații.

Voi vedeți un număr foarte mare de animale, a căror menire nu o înțelegeți. Având în vedere că Eu sunt Cel care le-a creat, este normal să credeți că la baza creației lor a existat un motiv bine determinat.

Problema se pune însă în alți termeni: dacă nu ați fi atât de preocupați de aritmetica voastră simplă și ați putea înțelege matematica complexă pe care o practic Eu, v-ar fi mult mai ușor să înțelegeți lucrurile.

Aritmetica voastră vă învață să extindeți concluziile voastre de la ceea ce știți la ceea ce nu știți. Ea vă învață să gândiți întotdeauna logic, trăgând concluzii abstracte. Aceasta este diferența între o ființă umană finită și Dumnezeu cel infinit. Deși cunoaște și El logica matematicii voastre, Dumnezeu calculează, gândește și trage concluzii într-o altă manieră decât voi, copii slabi și imaturi ai Domnului atotputernic.

Rezultă în mod evident că dacă aplicați gândirea voastră limitată creației Mele infinite, vor exista întotdeauna” decalaje pe care gândirea umană nu le va putea umple, căci nu cunoaște gândurile divine care completează aceste decalaje.

Spre exemplu, voi cunoașteți un mare număr de insecte, a căror utilitate nu o înțelegeți și care vă chinuiesc zilnic, silindu-vă să vă protejați de ele prin toate mijloacele care vă stau la dispoziție (*). Cunoașteți de asemenea alte animale, care nu trăiesc decât pentru a le consuma pe cele inferioare lor, așa-numiții prădători.

Mai cunoașteți și o serie de animale care sunt invizibile pentru ochiul liber, pe care nu le puteți vedea decât la microscop, dar care sunt înzestrate cu o energie creatoare și cu o longevitate prin comparație cu care viața animalelor superioare, inclusiv a omului, rămâne mult în urmă.

Constatați astfel în lumea animală o sumedenie de contradicții pentru care nu găsiți explicații, dar dacă veți observa oricare din aceste animale cu cea mai mare atenție, veți remarca o formă atât de perfectă și o susținere atât de deplină din partea naturii, pentru ca specia sa să nu dispară, încât nu veți putea decât să vă minunați. Concluzia este evidentă: dată fiind forma, viața și imensa putere de reproducere a animalului, este limpede că trebuie să existe un motiv pentru care Creatorul, adică Eu, am înzestrat respectivul animal cu atributele sale caracteristice, pe care le-am refuzat în schimb altor ființe inteligente, de pildă vouă, copiii Mei.

Această concluzie vă umple de îndoieli, nemaiștiind ce să credeți despre un asemenea Creator și despre creația Lui.

Pentru a vă putea explica această aparentă contradicție, trebuie să încep prin a face o serie de referiri la o altă lume decât cea materială. Pe scurt, trebuie să începem cu lumea spirituală, pentru care materia nu reprezintă altceva decât un înveliș exterior.

Numai ochiul spiritual poate vedea ceea ce va rămâne de-a pururi ascuns ochilor fizici și celor ai intelectului.

Ideea de Dumnezeu, sau de Ființă spirituală, implică automat faptul că tot ce a creat El trebuie să fie de natură spirituală. Totuși, dacă Dumnezeu dorește să creeze o lume sau o expresie vizibilă a divinității Sale, El trebuie să inventeze un anumit joc, care corespunde felului vostru de a gândi și reprezintă baza existenței și permanenței lumii create. Numai în acest fel se poate vorbi de o viață, de o mișcare ascendentă, de la principiile inferioare către cele superioare, a cărei menire este „nașterea, existența și perfecționarea”.

De aceea, tot ceea ce a fost creat are la bază un principiu mai mult sau mai puțin spiritual, în tot ceea ce există se ascunde o scânteie din divinitatea Mea!

Pentru ca această divinitate să se poată extinde pe nivele superioare, ei i s-a dat un corp, o structură interioară și o durată a vieții corespondente nivelului pe care se află ea.

În natură nu există salturi bruște, ci numai tranziții de la un animal la altul. Aceste tranziții au necesitat numeroase creații, precum și existența unor verigi de legătură care să permită trecerea de pe un nivel pe altul. Aceste specii intermediare (dacă sunt privite din perspectiva spirituală) sunt tocmai cele care vă încurcă atât de tare pe voi, întrucât nu știți la ce folosesc ele.

Atunci când vă grăbiți să trageți concluzii, voi uitați de multe ori că pentru ca progresul spiritual să devină posibil, în conformitate cu gândirea Creatorului universului, sunt necesare și alte nivele ale logicii, diferite de al vostru.

Mai există și un alt motiv care justifică existența acestor specii de animale. Ele nu servesc numai ca verigi intermediare și ca ființe de tranziție, ci au și scopul de a exercita o influență asupra ființelor mult superioare lor, cu scopul de a le stimula către progresul spiritual.

Să luăm, de pildă, toate muștele, țânțarii și celelalte insecte care vă enervează atât de tare. Acestea au rolul de a vă stimula din punct de vedere spiritual, silindu-vă să aveți grijă de corpul și de căminul vostru, pentru ca primul să fie demn de spiritul inteligent care locuiește în el, iar cel de-al doilea să fie ținut în curățenie, pentru a facilita astfel sănătatea celui dintâi, astfel încât să nu trăiți ca porcii, în murdărie și noroi, ci să vă ridicați din ce în ce mai sus.

Aceste animale și altele la fel ca ele, care vă chinuiesc atât de tare, mai au și o altă menire, mult mai înaltă decât v-ați putea imagina vreodată. Ele permit stabilirea unei legături între inteligențele inferioare și cele superioare, lucru pe care voi nu-l puteți înțelege. Depășindu-vă cu mult în putere și rezistență, ele v-ar putea demonstra (dacă ați dispune de vederea spirituală, pentru a le privi din această perspectivă superioară) cât de mare este efortul de a trezi scânteia divină aflată pe un nivel inferior față de o unitate cât de mică de inteligență superioară.

Pentru mii de animale inferioare, dezvoltarea ascendentă este imposibilă altfel decât prin ingerarea lor de către animalele superioare, pentru ca în acest fel să ajungă parte integrantă din structura acestora și să le asimileze vibrația. Mai târziu, ele se vor combina cu miile pentru a alcătui la rândul lor un asemenea animal superior.

Infuzoarele și unicelularele minuscule, viermii, coralii și crustaceele, nu există decât pentru a construi din trupurile lor carapacea pământului vostru, conferindu-i soliditate și generând o cantitate suficient de mare de minerale și de fire de nisip din apa oceanelor pentru a-și solidifica mai întâi propriile corpuri, care vor alcătui mai târziu munții solizi sau pietrele de calcar.

Întrucât aceste animale sunt atât de mici încât trăiesc cu milioanele într-o singură picătură de apă, vă puteți imagina cu ușurință cât de mare trebuie să fie capacitatea lor de reproducție pentru a putea clădi, în perioada stabilită de Mine, crusta unei planete precum pământul, capabilă să poarte pe ea munții și tot ceea ce există la ora actuală, inclusiv să opună rezistență imensei presiuni a vaporilor din interior.

Soldații voștri trebuie să-și plătească hrana și echipamentul cu solda pe care o primesc. Nu există nici un drum în țara voastră pentru care călătorii să nu fi trebuit să plătească prin taxe și impozite. O societate complexă nu poate trăi fără ca locuitorii săi să plătească pentru nevoile generale, inclusiv pentru cele ale guvernanților săi. Rezultă că statul, care nu produce bani în sine, nu este altceva decât depozitarul și gestionarul banilor care îi sunt încredințați.

Cam la fel procedez Eu cu lumile Mele. Fiecare dintre acestea trebuie să se dezvolte, să se susțină și să se perfecționeze, pregătind astfel formele necesare următoarei tranziții, care să corespundă noilor condiții de viață.

Animalele minuscule, multe dintre ele invizibile pentru ochii voștri, construiesc crusta pământului vostru, susținând astfel viața a milioane de alte animale și contribuind la înfrumusețarea și la solidificarea suprafeței pământului. Alte animale, situate pe un nivel superior, în care scânteia Mea divină este ceva mai dezvoltată, le asimilează pe primele, dar reprezintă ele însele hrana altor animale, aflate pe un nivel încă și mai înalt, proces care continuă până la om. Oriunde există mari forțe creatoare, în apropierea lor se vor găsi alte forțe, gata să le consume, ținând astfel sub control capacitatea lor de reproducere în anumite limite acceptabile.

În acest fel este susținută armonia întregului ansamblu. Legea asimilării unește toate aceste verigi succesive, de la spiritul întemnițat în rocă și până la omul cel liber, astfel încât nimeni nu poate exista independent de ceilalți, nu se poate perfecționa fără ajutorul lor și nu poate evolua decât împreună cu semenii săi, ajungând la nivelul omului, placa turnantă ce permite revenirea în regatul spiritelor, din care a plecat cândva.

Nu Mi-ar fi de ajuns ani întregi pentru a vă explica toate detaliile legate de animale, începând de la infuzoarele cele mai mici și până la elefant, nici măcar cele legate de o singură clasă de animale, cum ar fi spre exemplu moluștele.

Important este că toate aceste minuscule particule ale vieții au fost astfel unite încât să capete o anumită formă, specifică vieții în apă, în aer sau pe pământ, care să permită transformarea necesară și împlinirea menirii animalului.

De aceea, înainte de a pune întrebări legate de scopul creării unui anumit animal și de rolul pe care îl joacă el în creație, trebuie să înțelegeți mai întâi care este structura sa interioară. Ce savanți ar putea explica însă acest lucru?

Priviți micul nerv central care există în orice organism viu. Care este rostul lui? Este el canalul prin care se propagă viața? Este el viu, sau doar un instrument al vieții?

Ca să înțelegeți structura interioară a unui animal trebuie să răspundeți mai întâi la această întrebare. Ce v-ar putea explica însă asemenea aspecte subtile?

În calitatea sa de ființă finită, omul se lovește în acest caz de limitele cunoașterii sale, ale capacității sale intelectuale. Aici trebuie să intervină Dumnezeu, Creatorul, care nu poate decât să-i spună omului: „Sărmane copil imatur! Cum vrei să înțelegeți tu cu intelectul tău limitat ceea ce a creat Dumnezeu, Ființa infinită? Pentru tine, un simplu nerv va rămâne o enigmă veșnică. Cum poți judeca și critica tu o ființă vie alcătuită din milioane de părți, care, indiferent de forma pe care și-o asumă, exprimă în realitate unul și același aspect: nivelul prezent al particulei spirituale, acea scânteie minusculă din marele Creator? Cum poți să crezi că acest Creator nu a făcut toate aranjamentele necesare pentru ca această minusculă scânteie să poată progresa? Cum poți tu să-ți compari înțelepciunea limitată cu cea a Creatorului? Eu te-am creat cu o singură menire: aceea de a contempla cu ochii spirituali larg deschiși creația Mea, pentru a învăța să te supui și să-L iubești pe marele Creator, ca pe un Părinte spiritual! Să-L înțelegi îți depășește însă limitele, așa cum depășește limitele întregii creații. Căci numai Eu sunt perfect infinit, necreat, în timp ce tu, în calitatea ta de ființă creată, ești și vei fi de-a pururi, imperfect și limitat!”

Urmăriți să înțelegeți acest mesaj, copiii Mei! Vă va fi mult mai ușor atunci să înțelegeți că odată cu progresul lent al particulelor spirituale prin diferite ființe individuale și specii, ele trebuie să-și modifice inclusiv forma exterioară, pentru ca aceasta să se adapteze nevoilor spiritului!

Așa cum în cazul vostru, al oamenilor, fața și corpul exprimă într-o anumită măsură spiritualitatea interioară, iar caracterul omului poate fi parțial recunoscut prin contemplarea trăsăturilor sale exterioare, care noblețea sau micimea sufletului uman, la fel, forma animalelor, de la cele mai inferioare și până la cel mai apropiat de om, respectiv maimuța, reprezintă o expresie a scânteii interioare. Așa se explică de ce formele inferioare, ale căror organe de simț și facultăți sunt încă nedezvoltate, nu pot corespunde simțului estetic al omului, ființă spirituală superioară. Spiritele inferioare, încă imature, au alte necesități decât omul, motiv pentru care necesită alte aranjamente pentru a-și împlini menirea. Chiar și în forma sa spirituală, scânteia interioară se află doar într-o fază embrionară, pe cel mai de jos nivel de dezvoltare. Fiind atât de simplă, ea nu necesită un înveliș exterior complicat, ci unul la fel de simplu ca și ea.

Singurul factor care determină forma animalelor este regiunea în care trebuie să trăiască, să se multiplice și să se reproducă. Anumite medii necesită o mie de picioare, în timp ce altele nu necesită nici unul. Anumite condiții de viață impun existența unui singur ochi, altele presupun existența mai multor ochi. În toate cazurile, forma exterioară reprezintă însă doar expresia fizică a nivelului de evoluție pe care se află scânteia spirituală inerentă.

Așa se explică de ce există atâtea animale care, judecând după criteriile voastre, apar drept urâte. Dacă ați putea vedea însă speciile și nivelele de dezvoltare dintr-o perspectivă spirituală, începând cu cel mai de jos, prin care spiritul trebuie să treacă pentru a urca pe un nivel superior de conștiință de sine, v-ați da seama că forma pe care o au ele reprezintă învelișul cel mai potrivit cu putință, corespunzând perfect nevoilor materiale și spirituale ale entității respective.

Estetica voastră derivă din estetica formei umane, pe care o folosiți ca punct de plecare, mai ales că Eu v-am creat după chipul și asemănarea Mea. Formele animalelor nu pot fi judecate însă în funcție de estetica trupului uman, pentru simplul motiv că forma spirituală interioară nu este încă perfect dezvoltată în cazul lor, având nevoie de încă multe adăogiri pentru a ajunge la nivelul formei fizice și spirituale umane. Chiar și atunci când se apropie cel mai mult de forma umană, cum este cazul maimuței, animalului îi lipsește atributul suprem care corespunde condiției umane: eliberarea de forța limitatoare a naturii (instinctul) și marele dar spiritual al liberului arbitru, această veritabilă piatră de temelie a creației, fără de care ființa nu se poate scutura de cătușele naturii, subordonând-o și devenind stăpânul ei, al propriei sale ființe și un domn spiritual al creației!

Pe de altă parte, forma unui păianjen, a unui vierme sau a unei insecte, a unei păsări sau a unui patruped, ține cont de anumite principii estetice cunoscute numai de Mine, dar vă poate oferi o imagine intuitivă asupra începuturilor primordiale ale conceptului de frumusețe, care și-a atins apogeul în forma umană. Chiar și această imagine intuitivă este parțial ascunsă de factori precum locul în care trăiește animalul, felul în care se hrănește el și menirea pe care o are (altfel spus, ea nu poate fi văzută decât cu ochiul spiritual).

Forma spirituală ascunsă este de o frumusețe desăvârșită, iar dezvoltarea ei nu poate fi altfel. Singurul lucru pe care vi-l pot împărtăși este următorul: întreaga lume organică este străbătută de un lanț al ideilor, care derivă unele din altele și pregătesc cu atenție nașterea unei forme superioare dintr-una inferioară. Aceste idei adaugă întotdeauna ceva, perfecționează întotdeauna ceva, până când ating punctul culminant, reprezentat de forma umană. Evoluția începe cu stânca cea dură și se sfârșește cu omul, singura ființă care a ajuns prin propria sa logică la concluzia existenței unei Ființe superioare, a unui Dumnezeu, care a dorit să creeze prin om propria Sa imagine spirituală (dar și fizică), la care toate celelalte animale să privească cu respect, supunându-i-se și recunoscând în el nu doar un stăpân, ci și un prieten și un model de urmat.

Când spun toate aceste lucruri, Eu nu Mă refer - desigur - la om așa cum îl știți voi, ci așa cum l-am creat Eu, o imagine perfect pură a Mea, înzestrată cu toate puterile spirituale și cu cea mai desăvârșită formă materială cu putință.

Cândva, forma umană a reprezentat cu adevărat expresia spiritului său născut din Mine. Acesta este de altfel și idealul la care el trebuie să se întoarcă.

Când omul își va împlini menirea și va fi astfel înnobilat, întregul regat animal va contribui la această înnobilare. Raporturile dintre oameni și animale nu vor mai rămâne atunci cele actuale.

Cândva, omul înțelegea mult mai bine decât acum lumea animală. Animalele îl ascultau și nu erau dușmanii săi (**). Din păcate, omul s-a îndepărtat treptat de forma sa primordială. El s-a schimbat, dar animalele au rămas la fel. Din cauza intențiilor sale din ce în ce mai ostile, animalele din prezent au ajuns să-l privească pe om cu teamă, ca pe un dușman. Relația amicală care exista la începuturi a dispărut, locul prietenului fiind luat de stăpânul inflexibil și egoist.

Din acest motiv, omul modern este nevoit de multe ori să lupte pentru a-și apăra viața pusă în pericol de atacurile animalelor, care în trecut stăteau liniștite la picioarele sale, ascultându-i chiar și cele mai mici porunci.

Omul s-a folosit în mod greșit de libertatea cu care a fost înzestrat și a transformat această lume a păcii într-un cartier rău famat, plin de criminali și de hoți, în care nimeni nu mai știe ce este iubirea și încrederea, ci numai ura și teama.

Vă scriu aceste rânduri vouă, celor puțini care mai credeți în Mine, ca o nouă dovadă a dorinței Mele de a vă transforma, fără a aduce atingere liberului vostru arbitru, astfel încât să redeveniți asemenea ființe umane, precum cele care au ieșit cândva din mâna Mea, iar Pământul acesta să redevină din nou un paradis, o Grădină a Edenului, pentru locuitorii săi!

Vă scriu aceste rânduri ca să citiți printre ele iubirea și bunătatea infinită pe care o simt pentru voi, căci nici un suflet și nici o particulă spirituală pe care am creat-o vreodată - nu trebuie lăsată să se rătăcească, ci trebuie respectată întru totul. Ori de câte ori este posibil, le ajut personal să avanseze pe calea către perfecțiune, pentru ca toate infuzoarele, fie ele simple sau complexe, toate monadele, animalele și ființele umane să meargă mai departe pe calea către adevăr, să se purifice și să se maturizeze, pentru a putea reintra astfel în regatul spiritelor din care le-am trimis cândva pentru a trece testul încercărilor pe toate nivelele lumilor Mele materiale și spirituale, și pentru a putea recăpăta astfel - în fuziune cu spiritul suprem al lumilor și al pământurilor - acea formă umană care îmi este cu adevărat pe plac.

Care este sinteza acestor rânduri? Concluzia este că Iubirea este singurul factor decisiv al creației, care, deși începe prin a separa spiritele, face acest lucru numai a le vedea în final mai strâns unite și fuzionate, căci au redevenit perfecte.

Pentru a putea atinge această stare de fuziune întru perfecțiune, voi trebuie să luptați însă pentru ea, să o binemeritați. Căci numai „cel realizat merită coroana”!

Conștiința realizării conduce la beatitudinea posesiunii. De aceea, ar trebui să faceți toate eforturile pentru a atinge starea pe care v-am descris-o, pentru a redeveni imagini ale Mele și a binemerita numele de „Copii ai Mei”!

Toate aceste lumini ale grației pe care vi le trimit din când în când nu servesc decât acestui unic scop, acela ca voi să realizați din ce în ce mai profund că mesajul lui Dumnezeu pentru voi este unul singur, și el este valabil pentru toată lumea, de la cea mai mică monadă și până la voi, oamenii. Mesajul vă este repetat în permanență, cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare plimbare prin natură, și sună astfel: „Nu uitați scopul pentru care ați fost creați! Folosiți fiecare minut și fiecare Cuvânt al Meu pentru a împlini acest scop!”, căci va veni în curând vremea când grâul va fi separat de neghină. Fericiți cei care își vor fi folosit corect timpul și cuvintele, devenind un aluat bun, din care să iasă o pâine proaspătă în ceruri, continuându-și astfel calea către perfecțiune. Nu uitați că Eu, unicul Păstor, voi veni în curând pentru a-Mi aduna turma și a o pune sub protecția Mea! Amin.

(* Vezi „Musca” de Jakob Lorber n.r.)
(** Vezi „Casa Domnului” de Jakob Lorber n.r.)
_________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !