1. După un timp oarecare, Iara, puţin stânjenită de privirea Mea prietenoasă, a spus: “Doamne, singura mea iubire! Oare n-am fost totuşi puţin prea cutezătoare, jignindu-Te pe Tine cu aşa-zisa mea gelozie din cauza acestei minunate Elena? Dacă da, Te rog să mă ierţi, Tu, singura mea iubire!”

2. Eu i-am răspuns: “Fii liniştită, fiica Mea! Căci nici chiar cel mai rău dintre oameni nu s-ar putea simţi jignit de prea multă iubire, darămite Eu! Dacă M-ai fi iubit mai puţin, tu nu te-ai fi temut că vei pierde ceva din iubirea Mea pentru că îmi revărs iubirea asupra Elenei; dar întrucât Mă iubeşti cu adevărat mai presus de orice, te-a încercat pentru câteva clipe o astfel de teamă, şi acest lucru s-a petrecut numai din cauză că, pentru acele câteva clipe ai scăpat din vedere, din acea privire interioară a sufletului tău, cine sunt Eu de fapt. Acum însă, când ţi-ai revenit şi ţi-ai dat din nou seama cine sunt Eu, nu te vei mai lăsa păcălită nici măcar de Elena.

3. Uită-te la soarele de pe cer, cum scaldă el în lumina sa florile de pe câmpii şi spune-Mi: nu ar fi oare un lucru prostesc din partea vreunei flori să se supere pe soare pentru că o învăluie în aceeaşi lumină şi pe vecina ei?

4. Şi uită-te acum la stelele cele mari, dintre care ai avut bucuria să poţi vedea câteva chiar mai îndeaproape şi în mediul lor natural! Vezi tu, toate acestea, şi încă nesfârşit de multe altele, pe care niciodată ochiul vreunui om în trup de carne nu le va putea vedea, toate există şi trăiesc prin iubirea Mea! Iar din moment ce iubirea Mea se dovedeşte a fi îndeajuns pentru atât de nespus de mulţi şi de mari destinatari, cum poţi atunci tu, fetiţa Mea, să te laşi cuprinsă de teama că - din cauza Elenei - te-ai putea alege cu prea puţin din iubirea Mea?! Îţi dai acum seama de trufia ascunsă în frica ta - care a durat din fericire numai câteva clipe - că ai putea pierde ceva din iubirea Mea?”

5. Iara a spus: “Da, Doamne, Tu - iubirea mea cea mare, Tu - viaţa mea, iar de-acum îi voi fi o prietenă adevărată Elenei şi voi încerca să-mi însuşesc chiar câteva dintre virtuţile ei. Ah, de-ar fi avut şi surorile mele convingerile acestei Elena, ce bucurie ar fi fost pentru mine! Însă ele au numai convingeri lumeşti şi nu se poate discuta cu ele nimic despre cele spirituale; pentru aşa ceva sunt mult mai potrivite fiicele bătrânului Marcu decât surorile mele! Of, dacă ar exista măcar un singur mijloc de a le face şi pe surorile mele mai spirituale!”

6. Eu i-am răspuns: “Ei, lasă asta acum; atunci când vei ajunge acasă le vei găsi şi pe surorile tale mult mai receptive la cele spirituale decât erau înainte. În plus, îl ai şi pe Rafael al tău alături, iar împreună cu el sunt convins că te vei dovedi în stare să-i aduci pe calea cea dreaptă pe fraţii şi pe surorile tale.

7. De altfel, la oamenii care au concepţii lumeşti foarte puternic înrădăcinate, această deschidere spre cele spirituale nu este un lucru atât de simplu cum ne închipuim noi. Este adeseori nevoie de mult timp şi de multă răbdare pentru a elibera sufletele lor de zgura în care sunt învăluite.

8. Înainte de a se fi realizat o asemenea purificare a sufletelor nu se poate face nimic, chiar dacă fondul lor ar fi extrem de spiritual. Căci a te baza în acest scop numai pe minte, ar însemna să construieşti o casă pe nisip.

9. Este imperios necesar ca inima să se deschidă; iar dacă ea este încă prea încărcată de materie, atunci spiritualitatea nu îşi va găsi nici un sprijin în ea! La fel şi tu, în cazul surorilor tale, trebuie să te îngrijeşti în primul rând ca inimile lor să se purifice de tot ceea ce este material, şi atunci nu vei mai avea dificultăţi mari cu surorile tale, pentru care îţi faci acum atâtea griji. Eu însă am numai cuvinte de laudă pentru grijile acestea ale tale şi îţi promit că ele nu vor mai dura mult. Ai reuşit acum, prea iubita mea Iara, să înţelegi cât mai bine vorbele Mele?”

10. Iara a răspuns: “Da, fireşte, dar numai în măsura în care o copilă de nici paisprezece ani poate înţelege probleme spirituale de felul acesta! Probabil că vorbele Tale, pe care mi le-ai adresat acum, conţin şi profunzimi de necuprins, pe care sufletul meu deocamdată nu le poate înţelege; dar atât cât poate fi înţeles în momentul acesta al vieţii pământeşti, cred că am înţeles şi sunt convinsă că Tu, Doamne, nu vei lăsa puterea de înţelegere a sufletului meu să scadă nici de acum înainte. Dar iată că iubita noastră Elena a căzut într-un somn adânc şi prin urmare nu voi mai putea sta de vorbă cu ea!”

11. Eu i-am spus: “Bine, dar acest lucru nu are o prea mare importanţă; căci mai avem destui oameni în jurul nostru cu care putem sta de vorbă, dacă este nevoie să vorbim cu cineva! Cât de curând însă se va petrece din nou ceva care ne va capta toată atenţia, astfel că nici nu ne va rămâne prea mult timp pentru discuţii sterile!”

12. Iar Iara a întrebat repede: “O, Doamne, dar ce se va mai petrece?”

13. Eu i-am răspuns: “Ei bine, lucrul acesta nu este nevoie să-l afli dinainte; iar atunci când el se va petrece, vei afla imediat!”

14. Atunci a intervenit şi Uran, care se odihnea alături de Matael pe o bancă din grădină, şi M-a întrebat: “Doamne, oare ne paşte vreun pericol?”

15. Iar Eu i-am răspuns: “Pe noi, cei de aici, nu; în schimb pe ceilalţi oameni care nu se află lângă Mine aici, pe culmea aceasta, da! Dar mai bine staţi cu ochii pe Cezareea lui Filip şi veţi vedea cât de curând din ce parte bate vântul!”