1. Şi atunci a spus şi Uran: “Gânduri atât de minunate şi atât de profund filantropice nici n-am mai auzit vreodată! Sunt şi eu om şi suveran peste mai multe sute de mii de oameni, şi toată lumea susţine că supuşii mei ar fi cei mai fericiţi din întregul Pont. Dar totuşi am fost nevoit să aplic şi eu legea aşa cum mi-a fost ea transmisă de la Roma, cu excepţia câtorva îndulciri ale pedepselor, lucru pentru care am primit anterior, în calitatea mea de suveran, încuviinţarea Romei. Chiar şi aşa, oricât de mult le-aş fi îndulcit eu, legile mi s-au părut întotdeauna foarte dure!

2. Cât de puţin ţin ele cont de natura omului şi cât de puţin - sau chiar deloc - au ele în vedere dacă un anumit om, potrivit naturii şi însuşirilor sale, are posibilitatea de a respecta o anumită lege sau nu! Pe cât de prostesc ar fi să susţii că o singură sanda se potriveşte la toate picioarele, tot atât de prostească mi se pare şi o lege care nu ţine deloc seama de natura omului şi de însuşirile sale!

3. Dar, aşa cum ai înfăţişat Tu, Doamne şi Stăpâne, legile vieţii, oricare om, indiferent de natura şi de însuşirile sale, se poate orienta cu uşurinţă după ele şi poate respecta uşor asemenea legi cu adevărat filantropice! Atunci când voi ajunge din nou acasă, lucrurile vor arăta în curând altfel şi în ţara mea!

4. Matael şi cei patru tovarăşi ai săi, care poartă acum - ce-i drept - veşminte romane, vor primi de la mine haine tradiţionale greceşti şi mă vor ajuta să-mi organizez cât mai bine micuţul meu regat. Iar pe Matael îl numesc încă de pe acum drept primul meu consilier şi, întrucât eu nu am un fiu, şi în funcţia de vicerege.”

5. A intervenit şi Cyrenius, care a adăugat: “Iar eu, ca guvernator general al Romei în întreaga Asie şi o parte a Africii, înzestrat cu toate împuternicirile, primite chiar din mâna împăratului Cezar Augustus, care a fost fratele meu, iar acum şi din cea a fiului său, încuviinţez pe deplin alegerea aceasta! Tu, Uran, n-ai fi putut găsi în lumea întreagă un om mai potrivit! Dixit! (Am zis!) - CYRENIUS.”

6. Atunci am spus şi Eu: “Iar Eu îl confirm de asemenea; căci în sufletul Meu, Eu l-am uns pe el de multă vreme pentru această funcţie. Însă tu, Uran, poţi să-l ungi când vei ajunge acasă şi cu ulei de nard, în faţa întregului popor şi în faţa mai-marilor din regatul tău, pentru ca ei să ştie cu cine au de-a face şi ce ascultare îi datorează. Iar el îţi va apăra regatul de invaziile sciţilor mult mai bine decât o armată întreagă de războinici încercaţi. Căci Eu îl voi înzestra în acest scop şi cu nişte puteri deosebite de îndată ce îşi va lua funcţia în primire. Acum însă, el nu are încă nevoie de ele, căci îi este de ajuns înţelepciunea sa!”

7. Iar Uran a spus: “Doamne, oare nu a sosit încă timpul şi nu s-ar putea ca sciţii cei periculoşi să fie orientaţi către cunoaşterea mai profundă a esenţei învăţăturii Tale? Căci este cu adevărat păcat pentru acei oameni - altminteri atât de strălucitori - să continue să rămână în starea inferioară în care se află, care este una dintre cele mai de jos. Vezi printre ei oameni cu înfăţişare exterioară atât de minunată, cum cu greu ai putea întâlni la alţi oameni de pe pământ. Spiritual însă, ei se află cu adevărat la zero.

8. Te surprinde când vezi venind un bărbat cu o figură atât de majestuoasă sau o femeie atât de frumoasă, şi nici unul dintre ei aproape că nu cunoaşte vreo limbă, ci scot doar nişte grohăituri asemenea porcilor, pe care apoi nu le înţeleg nici ei înşişi, şi cu atât mai puţin alţi oameni. Nu din vreo patimă a cuceririlor aş vrea să-i ştiu pe sciţi în subordinea mea, ci pentru a putea face din ei oameni. Oare nu s-ar putea realiza un astfel de lucru fără sabie?”

9. Eu i-am răspuns: “Pentru aceasta îţi vor fi de mare folos tovarăşii lui Matael, iar dorinţa ta se va împlini până la urmă; însă cu greu îi vei putea reuni pe toţi sciţii sub sceptrul tău, căci imperiul lor are o întindere extrem de mare. Pe cei dimprejurul Pontului (n.t. Marea Neagră de astăzi) însă îi poţi avea pentru tine şi îi poţi forma aşa cum crezi tu de cuviinţă.”

10. Uran: “Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, în vecii vecilor, în numele meu şi al tuturor oamenilor care prin învăţăturile Tale se vor trezi întru spiritul lor! Şi fii sigur că eu nu-mi voi cruţa puterile şi nici nu-mi va lipsi voinţa pentru a face ceea ce-mi propun; însă dă-Mi Tu binecuvântarea Ta!”

11. Cyrenius a spus şi el: “Iar eu îţi declar de asemenea că-i poţi considera drept supuşi ai tăi pe toţi sciţii care ţi se vor subordona. Dacă însă vei dori să cedezi Romei drepturile tale asupra lor, atunci ţara ta va fi scutită de impozit timp de zece ani la rând, iar urmaşilor tăi li se va garanta dreptul de succesiune. Iar ulterior, după scurgerea a treizeci de ani, ţara ta nu va mai putea fi predată celui care oferă mai mult. Confirmarea tuturor celor pe care ţi le-am enumerat acum o vei primi mâine de la mine, înscrisă pe pergament. Doar un duşman străin ţi-ar mai putea smulge ţara, prin forţă. Dinspre partea Romei însă, ea va rămâne a ta pentru totdeauna.”

12. Atunci Eu i-am spus lui Cyrenius: “Bine, dar dă-i chiar de astăzi în scris ceea ce i-ai promis; căci mâine este sabat şi ar fi bine să nu-i supărăm pe cei săraci cu duhul!”

13. Cyrenius: “Bine, Doamne, dar cum aş putea scrie aici, acum, la miezul nopţii, documentul promis? Mâine însă îl voi aşterne pe pergament încă dinainte de ivirea zorilor, astfel că nu voi supăra pe nimeni!”

14. Şi din nou am spus Eu: “Ia uite aici, Rafael al Meu l-a şi întocmit; ia deci documentul, citeşte-l şi vezi dacă el corespunde pe deplin dorinţelor tale!”

15. Cyrenius a luat documentul, s-a apropiat de o făclie, l-a citit şi a regăsit în el cuvânt cu cuvânt tot ceea ce exprimase mai înainte, drept pentru care a spus: “Dacă lucrul acesta s-ar fi întâmplat acum pentru prima oară, probabil că m-ar fi surprins peste măsură; dar Rafael mi-a oferit deja mai multe probe de acest fel, astfel că nu mă mai mir deloc, fiindcă ştiu că astfel de lucruri sunt pentru el la fel de uşor de înfăptuit cum îi este unui om să ajungă uneori cu privirea până la cele mai îndepărtate stele. Dar acum, că documentul este deja gata, îl pot înmâna lui Uran.”

16. După care Cyrenius i-a înmânat documentul lui Uran, spunându-i: “Primeşte-l, întru acoperirea ta şi a urmaşilor tăi, şi încearcă să-i câştigi pe oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu, pentru împărăţia iubirii, pentru împărăţia adevărului etern, care prin Iisus, Domnul din Nazaret, s-a pogorât în chipul acesta minunat din ceruri până la noi, muritorii! Căci în El suntem noi şi prin El trăim acum şi vom trăi în vecii vecilor!”