Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 13.12.2019, 06:01
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "SECRETELE VIEȚII - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer" 
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat


PostPosted: 11.10.2011, 12:32    Post subject: Capitolul 28 - Creșterea Reply with quote

Capitolul 28
Creșterea
(Trieste, 13 septembrie 1875)

Știu că ți-ai propus cu mai mult timp în urmă să le explici prietenilor tăi semnificația acestui concept, dar ți-a lipsit claritatea gândirii, așa că nu ai avut succes.

De aceea, Mi-am propus să vă explic eu ce înseamnă procesul de creștere, deopotrivă în aspectul său material și spiritual, pentru a pune o nouă cărămidă la temelia marelui edificiu al cunoașterii voastre spirituale. Vi se vor revela astfel din nou aspecte deocamdată necunoscute vouă și veți înțelege cât de multe mai aveți de elucidat în ceea ce privește natura și lucrurile cărora nu le acordați prea multă atenție, întrucât le vedeți în fiecare zi.

Vom începe, ca de obicei, cu semnificația propriu-zisă a cuvântului, punându-ne întrebarea: „Ce este, de fapt, creșterea?”

A crește înseamnă a spori, adică a adăuga ceva la ceea ce există deja, proces prin care obiectul material câștigă în dimensiuni și în greutate, dar prin care este amplificată și calitatea sa spirituală.

După cum puteți vedea cu ușurință, tot ceea ce există în jurul vostru este supus acestui proces de creștere, în tinerețe, puteți vedea direct creșterea în dimensiuni și în greutate a corpului fizic. Cu toate acestea, voi nu înțelegeți ce înseamnă adevărata „creștere” care se produce în interiorul și în jurul vostru, iar aceasta pentru că nu acordați nici cea mai mică atenție acestui proces, pe care îl vedeți petrecându-se zilnic, pretutindeni. Dacă ați înțelege ce se petrece în procesul de creștere, chiar și numai al unui simplu fir de iarbă, v-ați da seama că el presupune mult mai mult decât poate realiza intelectul vostru.

Nici chiar oamenii voștri de știință nu vă pot spune prea multe în legătură cu procesul de creștere. Cu toate instrumentele tehnice de care dispun, nici ei nu pot înțelege aparatul spiritual care stă la baza creșterii unui obiect sau a unei ființe, cu atât mai mult cu cât au observat că simultan cu procesul de creștere a greutății se produce și un fenomen invers, de scădere a ei (datorită așa-numitelor procese metabolice). Această scădere în greutate devine treptat predominantă, odată cu avansarea în vârstă, generând în final moartea „vieții fizice”, sau transformarea ei în altceva.

Ca să vă puteți face o idee cât de vagă în legătură cu ceea ce se petrece în timpul procesului de creștere a unui obiect, fie el viu sau inert, trebuie să începem prin a răspunde la întrebarea: „Ce anume determină obiectul să crească?”

Savanții voștri nu vor ezita nici o clipă să vă răspundă: „Este o lege a naturii, care dorește să perfecționeze tot ce a creat, până în punctul dezvoltării sale maxime”.

Dacă sunteți de acord, nu aveți decât să fiți satisfăcuți cu acest răspuns. Cel care dorește însă să se dezvolte spiritual, investigând secretele, spirituale ale naturii, misterioasele celule ale corpului, invizibile pentru voi, distribuția atât de precisă a vaselor și organelor, cu scopul de a descoperi - la nivel spiritual, iar apoi chiar fizic - Cauza Primă a întregii existențe, propriul Meu Sine, nu se va mulțumi niciodată cu acest răspuns simplist, referitor la „legea naturii”. Cunoașterea sa are nevoie de dovezi mai solide, care să îi ateste faptul că Eu, Creatorul și Părintele tuturor creaturilor, sunt întotdeauna același, iar principalul Meu atribut, Iubirea, se manifestă în egală măsură pretutindeni. Am dorit să vă ofer această revelație de dragul acestor oameni, care tânjesc după adevărata cunoaștere, care Mă caută pretutindeni numai pe Mine, în speranța că aceste cuvinte ale Mele îi vor stimula, nu atât în a-și relaxa eforturile de a Mă căuta pe Mine, Creatorul, chiar și în Cele mai infime obiecte din natură, cât în a învăța să Mă înțeleagă și să Mă iubească chiar mai mult decât până atunci.

Acești cercetători sunt în plin proces de devenire, transformându-se în „copii ai Mei”, căci căutarea lor este motivată exclusiv de dorința de a Mă cunoaște pe Mine, Tatăl lor, cât mai bine cu putință. De dragul lor, doresc să ridic într-o mai mare măsură vălul care ascunde secretele vieții de zi cu zi, pentru ca setea lor să fie potolită și înlocuită cu o anumită certitudine spirituală.

Vedeți voi, în fiecare sămânță este ascunsă năzuința către dezvoltarea de sine. De îndată ce găsește condițiile favorabile pentru manifestarea sa, acest impuls silește sămânța să își înceapă procesul de dezvoltare, scoțând la lumină toate informațiile care au fost ascunse în ea. În interiorul ei încep să se structureze astfel vasele și organele, iar procesul se accelerează și continuă până când toate informațiile ascunse în sămânță au ieșit complet la lumină (au fost manifestate), iar din elementele sale primordiale nu a mai rămas nimic (acestea fiind complet transformate într-o structură nouă).

Marele principiu universal al vieții operează la nivelul celulelor microscopice ale seminței, pe care le structurează în funcție de substanțele de care dispune. Combinate cu alte substanțe, acestea se solidifică, se unesc unele cu altele, alcătuind astfel celulă după celulă și dând treptat naștere organelor.

Atunci când începe procesul de creștere, cele două forțe active sunt electricitatea și magnetismul, ca generatori de căldură. Prin această căldură emanată, cele două forțe divid și descompun diferitele substanțe, creând din elementele acestora propria lor substanță.

La început există un impuls spiritual, care penetrează întreaga creație și care reprezintă propriul Meu Sine. Etern și infinit, la fel ca și Mine, acest impuls nu dorește altceva decât să perfecționeze și să unească (prin complementaritate) tot ce există, pe toate nivelele, întrupând, cum s-ar zice, „fluidul” cel mai subtil și mai spiritual dintre fluide. Aceste fluide sunt alcătuite din niște globule minuscule, învelite de o membrană fină. Ele conțin primele principii esențiale ale vieții eterne și vor da naștere primelor organe ale corpului, care, printr-o dezvoltare ulterioară, vor deveni din ce în ce mai dense. Treptat, ele devin vizibile pentru voi, oamenii, dar numai după ce suferă un mare număr de transformări.

Procesul continuă astfel la infinit, influențând tot ceea ce există. Pretutindeni, celulele corpului își măresc dimensiunile, renunțând la acele substanțe de care nu mai au nevoie pentru a-și prezerva viața și absorbind continuu substanțe noi, care le sunt furnizate în cantitățile infinitezimale de care au nevoie.

În acest fel, ceea ce pentru voi este invizibil, imperceptibil și imponderabil, se solidifică, devenind o masă densă, care, stimulată de căldură să devină activă, devine aparent lichidă. Treptat, ea se condensează din nou, în conformitate cu nevoia sa de coeziune, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, până când celula inițială atinge un alt nivel, superior, fiind nevoită să își cedeze locul unei alte celule, mai complexă.

În acest fel, procesul continuă irezistibil în întregul universal spiritual și material, pornind de la primul stimul, care conduce obiectul creat către scopul său. Acest stimul, această năzuință primordială, este ceea ce voi numiți „creștere”, dar pe care Eu o numesc „viață spirituală”. Ea operează pretutindeni, chiar și în interiorul obiectelor aparent inerte, accelerându-le evoluția către ideea eternă, spirituală, a Creatorului și Părintelui divin. Se creează astfel un lanț, a cărui primă verigă este ideea sau gândul primordial, parte integrantă din Mine însumi, care tânjește după eternitate, indestructibilitate și infinitate. Așadar, aceeași putere, același principiu operează pretutindeni în creație, de la piatra inertă și până la cel mai mare dintre îngeri, în lumea materială, această putere atrage principiile similare; în cea spirituală, ea încearcă să aducă totul la același unison, astfel încât din materia creată să se nască ceva spiritual. Progresând astfel din ce în ce mai departe, devenind din ce în ce mai pur, mai subtil, mai sublim și mai frumos, principiul primordial se apropie din ce în ce mai tare de perfecțiune, deci de Creatorul său. El își atinge astfel menirea pentru care, cu milioane de ani în urmă, a fost trimis în vastele spații ale creației, sub forma unei raze de lumină. Priviți, creaturi lipsite de inteligență, dar în care sălășluiește germenul infinității: soarele răsare în fiecare zi deasupra capetelor voastre, dăruindu-vă viață, lumină și căldură, dar voi treceți pe sub el cu indiferență. Nimeni nu stă să se gândească măcar o clipă la minunile pe care le realizează o rază de soare atunci când cade deasupra solului. Nimeni nu înțelege câtă forță vitală divină primiți voi înșivă în acest fel, prin raza trimisă de la milioane de kilometri distanță, de către un alt glob ceresc, către pământul vostru minuscul, care o reflectă apoi către voi. Ea permite realizarea a noi combinații chimice, răspândind astfel viața, stimulând activitatea, pentru ca toate creaturile să crească și să își continue astfel drumul evoluției către împlinirea menirii lor, în conformitate cu ideea primordială prestabilită cu mult timp în urmă de iubirea Mea infinită.

Această rază de lumină nu aparține nici ea soarelui vostru, căruia i-a fost împrumutată de un alt corp ceresc, mai mare și mai central, procesul continuând până la limitele lumii materiale. Practic, principalul factor al vieții a trebuit să suporte tot atâtea transformări în lumea spirituală câte îl așteaptă la intrarea în lumea materială.

Raza de lumină spirituală se naște din Mine și penetrează întreaga lume spirituală, pe care o hrănește, o trezește la viață, o perfecționează. De aici, ea pătrunde în lumea materială, trecând din soare în soare, din planetă în planetă, din cometă în cometă, reinstaurând pretutindeni viața prin descompunere și transformare, în final, în interiorul lumilor, materializată sub forma pietrelor aparent moarte, ea se trezește din nou la viață, se rafinează prin descompunere, trece prin întreaga gamă a vegetației, prin lumea animală și prin rasa umană, în cele din urmă, la bătrânețe, materia ei se dizolvă, iar ceea ce nu poate fi dizolvat este perfecționat din punct de vedere spiritual.

În acest fel, firul de iarbă absoarbe din pământ elementele pe care i le-a pregătit lumina și căldura solară. El se dezvoltă, crește și își împlinește destinul, transformându-se într-o substanță necesară creșterii altor organisme.

Astfel se derulează procesul creșterii, pe două nivele: absorbția elementelor din pământ și a energiei venite de sus.

După cum vedeți, chiar și firul de iarbă, acest lucru insignifiant pentru milioane de oameni, este situat între două lumi: lumea solului pe care crește și lumea influențelor spirituale. Venite de departe, acestea din urmă au sarcina să completeze ceea ce nu s-a putut face numai cu ajutorul energiilor telurice. Astfel crește firul de iarbă, dar și toate celelalte creaturi, inclusiv oamenii.

Procesul pe care îl puteți constata în lumea voastră materială se desfășoară pretutindeni la fel, inclusiv în lumea spirituală. Viața spirituală a oricărui animal este destinată mai întâi dezvoltării acestuia, iar apoi susținerii altor vieți. Mergând din ce în ce mai departe, din nivel în nivel, evoluția spirituală continuă până la apariția omului, la nivelul căruia destinul spiritual devine mai concentrat. Căci omul a fost înzestrat cu instrumente de care animalele nu dispun decât în mică măsură, respectiv instrumentele de comunicare. Oamenii își pot comunica reciproc, prin cuvinte articulate, ce impresii le produce natura înconjurătoare și ce sentimente există în inima lor.

Limbajul și comunicarea sunt încă limitate, chiar la nivelul oamenilor. Există și alte forme de comunicare, infinit superioare, care pot exprima cu mult mai multă ușurință ce simte un suflet în momentele sale cele mai sublime, lucruri pe care limbajul vostru nu le poate exprima. Aceste lucruri nu vă pot fi însă explicate cu ușurință, căci voi nu puteți gândi decât în termenii voștri limitați.

Întrucât lumea spiritelor poate acționa mult mai puternic și mult mai frecvent asupra omului decât asupra animalelor, acesta are datoria să utilizeze aceste impresii și să devină demn de căminul său spiritual.

Întrucât lumina spirituală se revarsă continuu asupra lui, omul are datoria să crească și să se dezvolte din punct de vedere spiritual, devenind vrednic de Creatorul său, care l-a situat în mijlocul atâtor minuni, cea mai mare dintre toate fiind chiar el, omul. El trebuie să devină conștient de această poziție și de influența luminii solare, dar și de cea a luminii spirituale, mult mai intensă, perfecționându-se continuu. Prin faptele sale, trebuie să progreseze în permanență, până la marea transformare și la părăsirea învelișului său material, pe care îl va schimba cu unul de lumină, țesut chiar în timpul vieții sale pământești, prin caracterul pe care a știut să și-l modeleze. Cu cât acest înveliș va fi mai subtil, cu atât mai ușor va putea fi el penetrat de marile raze ale soarelui spiritual, trezind în el - precum fac razele soarelui vostru la nivelul firului de iarbă - forțele încă adormite, în acest fel, absorbind lumina spirituală care cade din abundență asupra sa, el va putea deveni un cetățean demn al lumii spirituale, întorcându-se către soarele central (la fel cum fac florile voastre, care își întorc în permanență capul către soare), către Mine, pentru a absorbi hrana spirituală (lumina) cu înghițituri mari, lucru imposibil pe vremea când era întrupat într-un corp terestru.

În acest fel își va continua omul creșterea spirituală, dezvoltându-se și devenind un locuitor demn al lumii de dincolo și un copil al Creatorului în căminul căruia soarele nu apune niciodată, iar lumina adevărului strălucește de-a pururi.

De aceea, vă repet sfatul Meu: contemplați cu mai multă atenție lumea care vă înconjoară. Treziți-vă cunoașterea spirituală. Nu uitați că în mijlocul creației materiale se ascund nenumărate principii spirituale. Acestea nu pot fi observate însă decât de cei care au vederea clară, nu și de cei care sunt orbi din punct de vedere spiritual.

Vederea Mea se întinde în toate direcțiile. Dacă doriți să deveniți copiii Mei, trebuie să vă ascuțiți la rândul vostru privirea, pentru a vedea dincolo de materie principiul spiritual, germenul primordial al oricărei existențe și scopul suprem al întregului univers. Numai în acest fel veți putea realiza, în afară de creșterea fizică și de împlinirea menirii voastre terestre, și o creștere spirituală; numai astfel veți putea dobândi prosperitatea spirituală și fericirea celestă. În interiorul vostru va crește astfel un cer, care se va dilata apoi și în exterior (după părăsirea învelișului fizic) și care va putea ajunge până la Mine, în măsura în care îl veți recunoaște pretutindeni și în toate pe Tatăl. Această fericire supremă le-a fost rezervată de Tatăl numai celor care s-au pregătit în inimile lor pentru a o putea percepe și susține.

De aceea, copiii Mei, creșteți întru cunoaștere și rafinați-vă percepția asupra creației Mele materiale. Nu vă risipiți în lucruri mărunte, nu cultivați bucuriile terestre, a căror durată este scurtă, ci căutați numai ceea ce este Indestructibil, căutați-Mă pe Mine, Cel Etern!.Vă asigur că nu veți avea nimic de pierdut renunțând la cele materiale în favoarea celor spirituale, ci numai de câștigat, în acest fel trebuie înțeleasă creșterea materială și cea spirituală. Amin.
(24 septembrie 1875)

În ultima comunicare v-am revelat ce înseamnă creșterea și cum se derulează ea în lumea materială și spirituală. V-am ilustrat plastic acest proces vorbindu-vă de creșterea firului de iarbă, de la care am ajuns apoi la progresul spiritual al omului și al lumii spiritelor în ansamblul ei. V-am explicat astfel cum se derulează creșterea și cum progresează spiritul, continuând pe de o parte să se perfecționeze, și împlinindu-și pe de altă parte misiunea.

În lectura de față doresc să continui aceste explicații, insistând mai mult asupra aspectelor spirituale manifestate în timpul creșterii. Vă voi arăta cum acest proces de creștere al unei plante, de pildă chiar a firului de iarbă, conduce la obținerea unui produs superior, în cazul de față floarea. Același proces se petrece și cu omul, dar și cu întreaga lume spirituală, a cărei dezvoltare trebuie să conducă invariabil către același produs superior: înflorirea (sau floarea). Evident, procesul nu poate fi explicat decât prin intermediul corespondențelor.

Planta începe așadar să crească din sămânță, să se dezvolte și să se maturizeze. Prima întrebare la care ne conduce contemplarea acestui proces este următoarea: „Care este scopul acestei creșteri?”

De vreme ce Eu, Creatorul întregului univers, am realizat totul cu un anumit scop precis, la fel cum vi se întâmplă și vouă atunci când doriți să realizați ceva, răspunsul la întrebarea de mai sus îmi revine Mie:

La o examinare mai detaliată, nu vă va fi deloc greu să vă dați seama că Eu nu am creat planta ca să-Mi mai petrec timpul, din plictiseală sau la întâmplare. Observația atentă conduce imediat la concluzia că întregul proces de creștere și de structurare a organismului plantei urmează un anumit scop, a cărui finalitate, după apariția tulpinii și a frunzelor, o constituie apariția florii. Se naște astfel un organism complet diferit, care nu seamănă prin nimic cu primul, dar care pregătește în schimb, în pântecul său, posibilitatea unei noi faze de dezvoltare. Este vorba de scopul final al plantei: fructul, care conține semințele necesare dezvoltării unei noi plante de același fel.

Lucrurile se petrec la fel în lumea animalelor, și chiar în cea a omului, dacă ne referim strict la dezvoltarea corpului, care servește drept instrument pentru perfecționarea sufletului care locuiește în el.

Să examinăm acum din punct de vedere spiritual procesul dezvoltării ulterioare care se petrece în lumea plantelor, pentru a trece apoi, prin extrapolare, la lumea animalelor și la celelalte lumi, superioare.

Ultima dată v-am povestit cum se nasc și se unesc celulele în interiorul firului de iarbă, dezvoltându-se și creând fibră după fibră, cum circulă globulele sângelui (metaforic vorbind) prin toate părțile plantei, contribuind la transformarea, divizarea și dezvoltarea lor. V-am vorbit despre puterea spirituală care ghidează această mișcare, stimulând-o să urmeze un anumit tipar, care, în forma primitivă a plantei (sămânța), era încă invizibil. Cel de-al doilea centru de greutate al plantei este floarea sa, către care se vor orienta elementele cele mai nobile extrase din Pământul-mamă. Expuse proceselor de transformare sub influența luminii, aceste substanțe se unesc și dau naștere unor flori, ale căror culori încântă ochiul și al căror parfum desfată simțul mirosului.

Floarea nu este altceva decât produsul material al unei substanțe mai subtile, cea a sufletului, sub influența elementului spiritual sau divin. Planta înflorită trăiește un moment de beatitudine, căci după multă muncă, începând cu transformarea seminței și continuând cu creșterea tulpinii și a frunzelor, ea a reușit să producă cea mai frumoasă și mai complexă parte a ei, strâns legată de lumină. Metaforic vorbind, această perioadă poate fi considerată un moment nupțial pentru plantă, care trăiește la unison cu lumina, bucurându-se de copilul pe care l-a născut după îndelungatul chin al travaliului.

Fericită de realizarea sa, ea își apleacă delicat capul în bătaia vântului, întorcându-se întotdeauna după iubitul ei, soarele, ea le dăruiește tuturor - în fericirea ei - miresmele sale, aerului, plantelor, animalelor și oamenilor din jur.

Planta înflorită este îmbrăcată într-o rochie de mireasă. Partea ei cea mai rafinată și mai apropiată de lumină este îmbrăcată în frunzele cele mai gingașe, care absorb prin venele lor delicate o cantitate cât mai mare de lumină, pentru a-și continua activitatea. Căci, deși îmbrăcată în rochie de mireasă, planta nu se oprește aici, ci își propune să atingă noi nivele superioare, până la împlinirea menirii ei spirituale. Procesul este întotdeauna același: elementele grosiere sunt rafinate și rearanjate, dând naștere unor produse mai subtile, în acest fel, prin distrugerea învelișului grosier al seminței au luat naștere rădăcinile, prin intermediul cărora miezul a putut intra în contact cu solul, în continuare, rădăcinile absorb primele elemente necesare pentru crearea unui produs încă și mai rafinat: tulpina și primii muguri ai acesteia. Creșterea se orientează de acum înainte în sus și continuă până la apariția următoarelor produse generate de plantă, și anume frunzele. Abia după ce elementele absorbite din sol au fost dirijate și distribuite în mod corespunzător, cele specifice tulpinii contribuind la structurarea acesteia, iar cele specifice frunzelor contribuind la crearea lor, planta își continuă creșterea, orientându-se către lumina soarelui, către cea a întregii lumi stelare și către cea a universului spiritual în ansamblul său. Ultima substanță produsă de plantă, cea mai subtilă și mai spirituală între toate, dă naștere florii, copilul delicat născut din fuziunea cu lumina, care va da naștere la rândul lui fructului. La fel se petrec lucrurile cu toate creaturile Mele, chemate cândva la existență de către Dumnezeu cel infinit și care poartă în ele, încă de la început, germenul eternității. Căci numai o astfel de creație este demnă și potrivită pentru Dumnezeu, adică pentru Mine.

Așa cum statutul de mireasă reprezintă momentul de maximă bucurie, când scopul a fost atins, înflorirea plantei reprezintă perioada sa de activitate maximă. Toate facultățile plantei sunt acum dezvoltate, toți nervii și toate fibrele ei anticipează cu curiozitate și nerăbdare momentul supremei fericiri, când scopul suprem al plantei va fi atins și când ea va putea celebra alături de iubitul ei divin. Acest act de celebrare, la care participă chiar și cele mai infime creaturi din natură, cu mijloacele pe care le au la dispoziție, are o mare semnificație, căci reprezintă pregătirea pentru un act de creație care nu mai ține doar de planul material, nici măcar de cel spiritual, ci este direct ancorat în divinitate.

Altfel spus, planta ajunge acum la momentul în care poate deveni un creator.

Înțelegeți acum valoarea supremă a florilor, voi, care comiteți atâtea abuzuri împotriva acestor creații profund spirituale, fără să vă gândiți nici o clipă atunci când le culegeți cât de tare răniți din punct de vedere spiritual planta, înfigându-i practic un pumnal în inimă? Acesta este momentul în care inima plantei debordează de fericire, de beatitudine, de recunoștință pentru existența ei, căci a atins nivelul spiritual maxim care îi este permis și se pregătește pentru crearea fructelor.

Voi, oamenii, sunteți complet lipsiți de simțire, ignorând ce se petrece în cele mai elementare procese ale naturii vii. Voi nu sunteți interesați decât de sentimentele voastre, fiind complet inconștienți în fața sentimentelor animalelor, ca să nu mai vorbim de viața spirituală a plantelor și a elementelor minerale, despre care nici nu bănuiți că există. Da, Eu afirm că tot ce am creat are o viață spirituală, o viață a eternității, un element indestructibil, care continuă să existe chiar dacă voi nu îl recunoașteți ca atare. Fiind vorba de o viață extrem de delicată, profund spirituală, este evident că ea nu poate fi înțeleasă decât de un suflet la fel de delicat, cu percepții extrem de subtile, și nu de niște ființe create care, deși ocupă un loc înalt în planul creației, sunt scufundate până peste cap în mlaștina pasiunilor lor inferioare.

Așa se explică de ce vă ofer atâtea explicații legate de diferite produse naturale, de legile naturii și de aranjamentele din întreaga lume creată. Scopul Meu este să vă deschideți larg ochii spirituali, pentru a recunoaște marea lume a spiritelor care transcende cu mult materia, interferând însă cu aceasta și operând pretutindeni. Dacă priviți cu ochi spirituali, oriunde v-ați uita - chiar și în materia cea mai densă - veți descoperi gândul primordial al Iubirii eterne, manifestat în milioane de forme.

Ceea ce v-am spus mai sus despre lumea plantelor, despre procesul de înflorire și de producere a fructelor, este la fel de valabil și pentru lumea animală, inclusiv pentru rasa umană.

În procesul de procreație a unui animal sau a unui corp uman există mai întâi o scânteie divină, emanată din Spiritul Meu și înconjurată de o celulă minusculă. Din aceasta se va dezvolta mai târziu întregul corp, cu sistemul său nervos și circulator. La fel cum planta tânjește după floare, corpul animal sau uman își rezervă pentru final construirea părții sale cea mai rafinată, o adevărată eflorescentă a trupului: creierul. Acolo este concentrată întreaga inteligență, întregul principiu spiritual, absolut esențial pentru continuarea vieții și pentru evoluția ulterioară a speciei.

În cazul animalelor, aceste perioade de înflorire sunt deseori marcate de conflicte violente și de o mare excitație a sistemului lor nervos. Animalul este condus încă de mâna Mea, iar în timpul perioadelor de împerechere ele simt puterea Mea cu un maximum de intensitate, conducându-le către o destinație pe care nu o cunosc, deși au uneori anumite presentimente legate de ea.

Nici un act de creație nu poate avea loc netulburat (adică fără sa fie dublat de o excitație extrem de puternică). Această trăire intensă se datorează unei interferențe de moment cu puterea Mea, ceea ce face ca procesul să afecteze într-o asemenea măsură organele vitale încât, deși rezultatul său este de sorginte materială, el eliberează totuși și o anumită substanță spirituală. Deși legată în continuare de materie, aceasta dispune însă de o anumită putere, care îi permite să se dezvolte spontan și să aspire către un nivel spiritual superior. Creierul, cu masa sa gelatinoasă și cu circumvoluțiunile sale, reprezintă sediul tuturor calităților spirituale de care are nevoie sufletul. Acest instrument minunat îi servește omului pe de o parte ca o interfață cu lumea exterioară, iar pe de altă parte, prin dezvoltarea interioară și spiritualizarea elementelor materiale, pregătește omul spiritual-psihic pentru a deveni un cetățean al lumii de dincolo. Acolo, el va continua să evolueze către perfecțiune, manifestând-o atât cât i-au permis pe pământ organismul și calitățile spirituale pe care a știut să și le cultive.

„Legea” de care ascultă plantele și „instinctul” animalelor devin în cazul omului o putere liberă, pe care acesta o poate folosi așa cum dorește. Deși capabil de cea mai înaltă excitație cu putință, omul poate învăța să își controleze emoțiile, în acest fel, el poate deveni egal cu Mine, dar numai în măsura în care reușește, din liberă inițiativă și fără nici un fel de coerciție, să se stăpânească și să nu încalce în nici un fel hotarele legii morale. Din păcate, marea majoritate a oamenilor nu cunosc acest autocontrol, iar consecințele le suportă singuri.

În cazul omului, toate gândurile și sentimentele elevate sunt resimțite la nivelul creierului. Acesta este sediul atributelor spirituale, dar el nu ar putea exista în sine dacă nu ar fi activat, la fel ca și celelalte organe, de un complex nervos. Acest complex este numit de voi „plexul solar” și este centrul nervos care guvernează mișcările involuntare. Acesta este adevăratul sediu al sufletului. De aici începe construcția corpului fizic, de aici acționează sufletul pentru susținerea vitală a acestuia sau pentru remedierea dezechilibrelor apărute, accelerând ritmul bătăilor inimii atunci când omul simte emoții precum bucuria sau durerea.

În plus, centrul este legat de comunicare prin intermediul vorbirii. De aici comunică sufletul lumii exterioare ce se petrece în interiorul său, inclusiv felul în care au fost prelucrate și digerate din punct de vedere spiritual impresiile primite din afară.

Planta se află în legătură cu întreaga lume spirituală prin intermediul luminii (mai exact, al razelor solare). Această comuniune este cea care face posibilă marele moment nupțial, clipa beatifică a înfloririi ei.

În mod similar, atunci când se apropie momentul înfloririi sale, omul se bucură de această influență a lumii spirituale care îl înconjoară, care trăiește deopotrivă în interiorul și în exteriorul său, penetrând și susținând întreaga manifestare, în el apar astfel sentimentele primei iubiri, o stare care pare să transceandă complet viața materială. Unul din înțelepți voștri greci a descris excelent această stare, care poartă de atunci numele de „iubire platonică”. Într-adevăr, așa trebuie înțeleasă prima iubire. Ea corespunde perioadei de înflorire a naturii umane, care impulsionează omul către actul de creație, către conceperea unei ființe noi, ce nu trebuie înțeleasă însă ca un produs material, ci ca unul spiritual.

Este un lucru cât se poate de natural ca prin contactul intim dintre două trupuri cele mai frumoase iluzii să dispară, căci Eu nu v-am creat ca ființe întrupate, ci ca spirite necorporale. De aceea, omul are tendința să transmită noii vieți, sub formă de germen, savoarea spirituală pe care a simțit-o, atât timp cât se mai află încă într-o formă întrupată.

Această iubire, acest sentiment beatific, această fericire care apropie cele două sexe opuse trebuie să fie singurul impuls în vederea creării unei ființe noi, care să poată semăna într-o bună zi cu Mine.

Pentru a crea asemenea ființe este necesară o demnitate spirituală supremă, pentru ca rezultatul să fie la rândul lui demn de Creatorul său!

Din păcate, condițiile sociale în care trăiți și pasiunile voastre inferioare sufocă rapid această primă formă de iubire, extrem de pură. Senzualitatea voastră, datorată unei folosiri greșite a pasiunilor interioare, a dus încă cu mult timp în urmă la crearea unei lumi ai cărei locuitori se grăbesc, aproape imediat după naștere, să alerge către moarte. După atâtea nevoi, suferințe și dezamăgiri, marea majoritate a oamenilor fac din plictiseală copii care se vor grăbi să-i imite întru totul, devenind la fel ca ei. Ajunși în pragul morții, ei vor cunoaște tot atât de puțin ca și părinții lor motivul pentru care s-au născut și cauza pentru care trebuie să moară.

Vă asigur, dragii Mei copii, că Eu am creat o cu totul altfel de lume decât cea în care trăiți voi la ora actuală. I-am dăruit atunci omului forma cea mai rafinată cu putință, inclusiv floarea minunată a creierului, cu care poate cunoaște întregul univers; I-am înzestrat cu capacitatea de a pătrunde, prin gândurile sale, în toate colțurile spațiului cosmic, până la Mine. I-am dăruit organe care să-i permită să simtă, dincolo de materie, prezența unei lumi spirituale, sublime, care, deși departe de el, trăiește totuși în interiorul sufletului său*. L-am înzestrat cu simțuri speciale: ochi cu ajutorul cărora să poată contempla minunile Mele, urechi cu ajutorul cărora să asculte armonioasa muzică a sferelor, și o limbă cu ajutorul căreia să le poată comunica semenilor săi impresiile pe care i le produc aceste miracole spirituale. Căci la ce ți-ar folosi să auzi și să vezi, dacă nu poți comunica?

L-am plasat apoi pe omul astfel creat pe acest micuț pământ, instaurându-l ca domn al întregii naturi, ca să nu se poată plânge de nimic, într-o întrupare anterioară a Mea, i-am dăruit o învățătură, suficient de completă pentru ca întreaga umanitate să se poată raporta la ea de-a lungul mileniilor care s-au scurs de atunci.

L-am înzestrat cu cele mai perfecte daruri spirituale, astfel încât să poată folosi cum se cuvine natura înconjurătoare, pentru ca viața materială să nu fie în nici un caz un obstacol în calea dezvoltării celei spirituale.

L-am creat perfect liber, capabil să acționeze și să judece independent, alegând opțiunea pe care o preferă.

Eu l-am creat ca unic stăpân al acestui glob pământesc, iar el a comis toate tipurile de abuzuri imaginabile! A abuzat de propriul său trup, de mediul înconjurător, de lumea plantelor și animalelor, care îi erau subordonate! Mai târziu, i-am deschis larg porțile lumii spirituale, astfel încât să știe încă în trup ceea ce nu trebuia să afle decât după părăsirea acestuia, dar în zadar!

Omul continuă să se comporte precum un nebun. Dornic să-și satisfacă numai pasiunile inferioare, să-și urmeze numai interesele lumești, el Mă respinge pe Mine, legile Mele, călcându-și astfel în picioare întreaga demnitate umană cu care l-am înzestrat, în mod evident, acest tip de comportament atrage după sine anumite consecințe, pe care el va trebui să le suporte.

Eu am creat acest glob pământesc, la fel ca și celelalte sisteme solare și globuri cerești, pentru cu totul alte scopuri decât își imaginează oamenii.

Am creat întregul univers ca o mare armonie a sferelor, în care toate ființele ar trebui să respire numai iubirea, nu să se persecute reciproc, pline de ură și invidie, sau să își subjuge și să își ucidă semenii, pentru satisfacerea unor interese personale.

Eu nu am așezat inutil în inimile voastre aceste sentimente sublime legate de creștere, de înflorire și procreație. Lumea creată de Mine trebuie să se întoarcă la această stare de grație, și vă asigur că o va face. Cine se opune legilor Mele își atrage de la sine propria pedeapsă. Dacă Mă adresez acum din nouă vouă, direct, o fac pentru că există o mare diferență între Cuvântul Meu și cuvintele oamenilor. Un alt motiv este că umanitatea și-a atras deja în destinul ei cele mai mari nenorociri, pe care nu le va putea evita dacă nu va deveni mai flexibilă și mai capabilă să absoarbă vibrațiile pozitive din univers. Abia după ce aceste nenorociri se vor produce, materia va fi din nou pregătită pentru reconstruirea străvechiului edificiu, de mult uitat și căzut în paragină, al vieții umane spirituale. Noua construcție va fi însă permanentă, nu temporară. O nouă generație de oameni va da atunci naștere altor copii, care vor simți din nou iubirea pe care am plantat-o cândva în inimile voastre, ale tuturor. Reamintindu-și demnitatea, oamenii viitorului nu vor mai folosi în mod greșit atributele cu care i-am înzestrat, ci le vor utiliza cu înțelepciune.

Această lume va redeveni ce a fost cândva: un paradis în care nu va predomina decât acea calitate care reprezintă esența Sinelui Meu divin, iubirea. Toată lumea va acorda și va primi iubire. Pământul și locuitorii săi își vor recăpăta statutul firesc, potrivit căruia au fost considerați întotdeauna ca ocupând un loc spiritual semnificativ în lanțul creației Mele.

De aceea, creșteți, copiii Mei! Deschideți-vă ochii, dar nu cei fizici, ci cei spirituali! Realizați faptul că în jurul vostru, chiar și plantele, chiar și firul de iarbă pe care călcați adeseori fără milă au o viață spirituală. Urmăriți să înțelegeți că dincolo de învelișul chiar și al celui mai mărunt dintre lucruri se ascunde altceva, un principiu necunoscut, care acționează neîncetat, contribuind la marele plan al evoluției către perfecțiune și al reîntoarcerii la Mine a tuturor particulelor născute cândva din Mine și pe care le-am trimis, cu eoni în urmă. În vastele spații ale creației, pentru a se maturiza, în fiecare secundă, milioane de ființe trec în lumea spirituală, și tot în fiecare secundă, milioane de alte ființe se întrupează. Totul alcătuiește un mare lanț. La fel ca într-o fântână în care o găleată coboară și alta urcă, în marele spațiu al creației moartea și nașterea se țin de mână.

Pe pământul vostru nu există nici un loc în care să fie numai noapte, sau numai zi. Apusul într-o regiune înseamnă răsăritul soarelui în alta. Într-un loc, oamenii se retrag obosiți de la muncă, în altul, aceleași raze ale soarelui coboară pe genele somnoroșilor, trezindu-i pentru o nouă zi de muncă. Așa se petrec lucrurile în creația Mea. Cursa timpului continuă la infinit, asistând la aceleași procese de creștere, înflorire și generare a unor creații noi. Dar numai omul spiritual poate înțelege această cursă eternă către împlinirea țelului suprem, și numai investigatorul atent al naturii Mele vizibile poate găsi cheia cu ajutorul căreia să vadă dincolo de transformările materiale marele proces spiritual care reprezintă principiul primordial și țelul suprem al creației!

Eu vă repet la infinit și vă strig mereu: ridicați-vă deasupra lumii voastre terestre și a cunoașterii intelectuale! Nu vă mai mulțumiți doar cu inspirațiile de moment pe care le trezesc în inimile voastre cuvintele Mele, ci păstrați-le veșnic acolo. Oriunde v-ați duce, oriunde v-ați afla, nu uitați că nimic din ceea ce există nu este ceea ce pare și că există legi care nu pot fi încălcate fără a primi pedeapsa cuvenită.

Încercați să înțelegeți imensa grație care se ascunde în aceste cuvinte ale Mele, adresate direct vouă! Luați-le mult mai în serios decât ați făcut-o până acum, căci orice uitare, orice viață trăită călduț, va atrage după sine o anumită pedeapsă.

Cu aproape 2.000 de ani în urmă le-am spus discipolilor Mei: „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!” Astăzi, vă repet: „Vegheați și rugați-vă, pentru ca pasiunile inferioară să nu facă din voi sclavii lor, căci ați fost născuți să fiți regi!”

Voi detestați sclavia. Fiecare dorește să fie liber. Toți oamenii se tem de servitute, de tiranie, dar cine este cel mai mare tiran al umanității din prezent dacă nu propriile pasiuni ale oamenilor?

Omul a renunțat de mult la tronul pe care l-am așezat cândva. Din când în când, câte un individ izolat înțelege care a fost intenția Mea legată de om. Chiar și aceștia sunt însă prea slabi și prea izolați pentru a putea exercita o influență decisivă asupra destinului întregii umanități. Dar aveți răbdare! Chiar și în cazul vostru continuă procesul de creștere, care la momentul potrivit va conduce la înflorire și la nașterea bobocului cunoașterii spirituale. La fel ca o floare care își dăruiește mierea ei dulce tuturor celorlalte ființe, care aparțin unor lumi diferite pe care ea nici măcar nu le cunoaște, acest boboc, care va străluci în lumina cea mai superbă și care va avea culorile cele mai minunate, își va dărui mierea fericirii sale mulțimilor. Dar pentru asta trebuie să mai așteptați, până când vă veți sătura de sucurile amare ale pământului.

Copiii Mei, acceptați aceste cuvinte ca o continuare a ultimei lecturi și integrați-le în ființa voastră. Rețineți: Eu nu vi le-am transmis numai pentru a fi citite, ci mai ales pentru a fi aplicate în practică.

Timpul zboară mult mai rapid decât vă imaginați voi. Orele, zilele, anii trec în zbor, și mulți dintre voi vor ajunge la sfârșitul cursei vieții mult mai repede decât cred.

Aveți grijă să nu fie prea târziu, să nu fiți nevoiți să obțineți cu mare greutate în lumea de dincolo ceea ce aici s-a revărsat din abundență în poala voastră. Aceste cuvinte trebuie considerate un avertisment și trebuie respectate în practică. Amin.

(* Vezi și: http://www.scribd.com/doc/3582723/Evanghelii-Apocrife-Cartea-lui-Adam-i-a-Evei și Casa Domnului n.r.)
_________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !