(14 iulie 1876)

V-am vorbit pe larg despre viaţă, despre diferitele ei etape, despre felul în care se manifestă ea şi despre semnificaţia ei profundă. A mai rămas însă un aspect despre care nu v-am vorbit: fiind o emanaţie a puterii Mele spirituale, această viaţă nu este altceva decât puterea voinţei Mele, care se manifestă în milioane de modalităţi.

Pentru a înţelege mai bine această viaţă spirituală şi diferenţa între materie şi spirit, Mi-am propus să insist mai mult asupra acestor subiecte în această comunicare, intitulată „Viaţa cosmică”. Mesajul pe care doresc să vi-l transmit este că de la cel mai mic atom şi până la cel mai mare spirit angelic, principiul care operează este întotdeauna acelaşi, fiind una cu Fiinţa Mea divină. Manifestat pe diferite nivele şi în diferite forme, luptându-se pentru dezvoltare şi perfecţiune, el generează progresul spiritual şi devine pretutindeni vizibil sub forma vieţii.

Atunci când vorbesc despre „viaţa cosmică”, Mă refer la conceptul clasic, dezvoltat de vechii greci, care se referă la „viaţa universală a întregului cosmos”. Căci tot ceea ce există trebuie să aibă la bază o idee, un motiv pentru care a fost creat, dar şi o destinaţie finală.

Oamenii voştri de ştiinţă încearcă să descopere originile universului, mergând până la forţa primordială care a pus totul în mişcare. Vă voi revela Eu acest motor suprem, temelia pe care este clădit întregul univers, care susţine şi pregăteşte totul pentru dezvoltarea sa ulterioară. Dacă priviţi cosmosul cu ochi spirituali, traversând spaţiul eteric infinit cu puterea gândului, nu veţi descoperi altceva în el decât „atomii eterici”, cele mai subtile elemente constituente ale universului material. Instrumentele voastre (microscoape, electro-metre, etc.) nu vor putea descoperi însă niciodată aceste elemente (care nu sunt de natură fizică).

Aceste particule eterice, extrem de subtile, au în centrul lor un nucleu spiritual, născute din Mine, parte integrantă din Fiinţa Mea, care le imprimă permanenţa şi impulsul etern către dezvoltarea de sine, către prezervare şi progres.

Aşadar, în fiecare atom există o particulă spirituală din Mine însumi. Altfel spus, în organismul vostru există ceva care atinge până şi ultimele ramificaţii ale sistemului vostru nervos, sub forma unor senzaţii la nivelul pielii. Fiind vorba de un principiu psihic, acesta nu are alt scop decât acela de a clădi, a susţine şi a spiritualiza corpul fizic.

La fel cum sufletul vostru este omniscient datorită fluidului subtil care penetrează trupul vostru, care vă înconjoară ca o atmosferă vaporoasă, în interiorul fiecărui atom există o scânteie din Mine. Aşa cum am mai afirmat într-o altă comunicare, nu există nici un punct în imensitatea spaţiului vizibil şi invizibil (a lumii materiale şi spirituale) în care Eu să nu fiu prezent, privind şi simţind tot ceea ce se petrece.

Acesta este principiul care stă la baza omniscienţei şi omniprezenţei, care există inclusiv la nivelul trupului vostru. Din această perspectivă, singura diferenţă între voi şi Mine constă în faptul că în cazul vostru, viaţa spirituală, alcătuită din suflet şi spirit, clădeşte corpul fizic şi pe cel psihic în funcţie de necesităţile ei, în timp ce în cazul Meu acest lucru este imposibil, căci Eu nu văd nicăieri vreun aspect material, ci numai principii spirituale, chiar şi acolo unde vouă vi se pare că vedeţi substanţe elementale.

Să revenim însă la atomii eterici. Doresc să vă explic natura acestor atomi, menirea şi scopul existenţei lor.

Conform concepţiei voastre, un atom eteric este un obiect necorporal, sau, ca să folosim o expresie savantă, imponderabil. El este totuşi separat ca obiect individual, căci dacă s-ar afla într-o stare nelimitată, ar fi nevoit să se dizolve, transformându-se în altceva.

Constatăm aşadar că, deşi minuscul, acest atom are dimensiuni, la fel ca oricare alt corp, fiind înzestrat cu caracteristicile lungimii, lăţimii şi înălţimii.

În interiorul atomului este închisă o scânteie născută din Mine. De vreme ce Eu am fost Acela care l-a creat, este evident că el trebuie să conţină ceva din Mine, fiind astfel înzestrat cu atributele Mele. Impulsul de a-şi continua evoluţia îi este inerent, în plus, fiecare atom trebuie să fie diferit de ceilalţi atomi, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, astfel încât să conţină toate substanţele elementale esenţiale pentru clădirea universului. Din acest motiv, în funcţie de compoziţia lor, între atomi a apărut atracţia elementelor omogene şi respingerea celor eterogene prin intermediul învelişului lor vaporos, datorită legii asimilării şi asocierii (cam la fel funcţionează organele senzoriale ale insectelor).

Datorită acestor mişcări, din mai mulţi atomi s-au format moleculele, care au permis apoi naşterea celulelor şi a cristalelor. Mai mult, au apărut procese naturale precum căldura, lumina şi viaţa, care au accelerat formarea corpurilor superioare.

După structurarea corpurilor cereşti a început viaţa organică, din care s-a distilat mai târziu viaţa spirituală, care a permis apoi revelarea divinului. Prin acest proces, numit evoluţie, scânteia spirituală inerentă atomilor trebuie să se întoarcă, pas cu pas, în locul de unde s-a născut.

Este evident că dacă doream să creez fiinţe vii, trebuia mai întâi să le creez condiţiile în care să locuiască şi să le înzestrez cu impulsul de a-şi urma cursul spiritual, de a avansa prin infinitate, în calitate de fiinţe individuale, către menirea pentru care au fost create.

Aşa cum ştiţi din toate mesajele Mele anterioare, Eu nu sunt numai un Creator, ci şi Iubirea personificată. Iubirea nu doreşte altceva decât să-i facă pe ceilalţi fericiţi, descoperindu-şi propria beatitudine în fericirea celor din jur. De aceea, în această calitate de Dumnezeu al iubirii, a trebuit să creez pentru voi cămine beatifice, înzestrând aceste fiinţe create după chipul şi asemănarea Mea cu forme care să exprime această iubire şi divinitatea lor inerentă. Din acest motiv au apărut lumile, alcătuite din micuţii atomi eterici. Abia apoi am putut să dau viaţă materială fiinţelor vii, care manifestau anumite atribute ale Fiinţei Mele. Astfel a apărut omul, piatra unghiulară a întregii creaţii materiale, care, prin misiunea sa pe pământ, trebuie să pregătească următorul pas spiritual, acela de locuitor al lumii spirituale, unde nu mai pot avea loc salturi bruşte, ci numai o tranziţie lină, de pe un nivel pe altul, către împărăţia Mea.

În acest fel au apărut lumile, clădite din imensul depozit de materiale eterice. Ele au fost puse în mişcare (întotdeauna, într-o formă orbitală), cu scopul de a crea lumină şi căldură. Aceste forţe trezesc atomii din inerţia lor, forţându-i să se amestece între ei şi conducându-i pe traseele orbitelor lor, de-a lungul unor perioade de timp incredibil de lungi. Pe aceste trasee, substanţele uzate sunt înlocuite cu altele, noi, de regulă cu unele care nu au existat în constelaţiile precedente.

Mişcarea pe orbită a lumilor, una în jurul alteia, şi rotaţia în jurul propriei axe, au ca scop trezirea şi răspândirea vieţii prin intermediul acestor două mişcări. În întregul cosmos există acest impuls universal, de a nu lăsa un alt obiect ceresc singur. Tot ceea ce conţine o greutate (masă) îşi caută în mod instinctiv un punct de odihnă, în care ar rămâne de-a pururi dacă nu ar fi ameninţat fie de impulsul interior către dezintegrare, fie de influenţele venite din lumea exterioară.

Mişcarea înseamnă viaţă. Indiferent dacă este vorba de mişcările orbitale ale corpurilor cereşti sau de vibraţiile luminii şi căldurii, scopul acestora este unul singur: acela de a trezi din letargie obiectul sau fiinţa în cauză, forţându-le să îşi continue dezvoltarea, să se transforme, căci nimic din ceea ce este creat nu este permanent, ci trebuie să progreseze la infinit, prin modificări continue.

În acest fel au apărut miliardele de sori şi de lumi în imensitatea spaţiului eteric. Inclusiv la ora actuală, cometele, primele elemente care au apărut în sistemul cosmic, continuă să se formeze şi să orbiteze pe traseele lor eliptice, în jurul marelui soare central din care s-au născut. Universul aparent material poartă în el impulsul către dezvoltarea sa ulterioară, până când lumile îşi vor încheia ciclul, rafinându-şi şi spiritualizându-şi toate elementele componente, şi vor putea intra în alte combinaţii, superioare, devenind astfel locuinţe pentru alte fiinţe, mai spirituale.

Materia dezvoltă viaţa care îi este inerentă, de pe un nivel pe altul, până când devine ea însăşi capabilă să facă tranziţia de pe nivelul grosier vizibil pe un nivel subtil şi eteric. Fiinţele de toate felurile evoluează la rândul lor, avansând treptat către perfecţiune, căci lumea în care trăiesc trebuie să corespundă cu nivelul lor de dezvoltare.

Le-am spus odată discipolilor Mei că: „în casa Tatălui Meu există multe dimensiuni”. Vă repet acum din nou: da, există nenumărate locuinţe sau cămine spirituale, în care fiinţele care corespund acelui nivel se bucură de fericirile specifice constituţiei lor spirituale. Aceste fericiri sunt astfel structurate şi aranjate încât fiinţele care se bucură de ele intuiesc că există şi fericiri mai înalte, cu lumi spirituale corespunzătoare. Din perspectiva Mea nu poate exista oprire, întrucât oriunde te-ai afla în ierarhia evoluţiei vor exista întotdeauna noi lumi superioare, mai aproape de Mine, întrucât Eu sunt infinit, şi creaţia Mea nu poate fi altfel.

Aceasta este viaţa cosmică. Ea începe cu viaţa celui mai mic dintre atomii eterici, care se luptă să iasă din materia insensibilă, şi continuă până la cel mai mare dintre îngerii mei, care dispune de cunoaşterea spirituală de sine şi este capabil să înţeleagă, dintr-o singură privire aruncată lumii materiale, care sunt ideile Mele creatoare, dispunând inclusiv de puterea de a le transpune în realitate.

În imensitatea spaţiului există nenumărate insule cosmice sub forma unor „globuri cereşti”. Toate trebuie să treacă prin acelaşi proces de dezvoltare şi de armonizare în marele ansamblu.

Pe fiecare dintre aceste mari lumi există fiinţe create, a căror formă şi nivel de evoluţie corespund lumii în care trăiesc. Fantezia voastră este insuficientă pentru a putea înţelege distanţa şi măreţia acestor lumi. Deşi separate între ele de distanţe uriaşe, aceste lumi se mişcă independent prin spaţiul eteric, urmând aceeaşi lege a dezvoltării de sine, astfel încât locuitorii lor să progreseze către perfecţiune şi să atingă nivele superioare de conştiinţă. Chiar dacă un univers material se prăbuşeşte din când în când, această distrugere nu este permisă decât pentru ca din el să se nască un altul, mai spiritual şi mai sublim.

Nu întâmplător, Scriptura spune: „în ochii Mei, o mie de ani trec ca şi cum s-ar fi scurs deja!” Dar Eu vă spun: în ochii Mei, milioane de ani nu înseamnă mai mult decât o singură clipă pentru nenumăratele lumi materiale care îşi continuă mişcarea orbitală în imensitatea creaţiei. Milioane de ani au fost necesari pentru ca ele să se structureze, căpătând forma actuală, să îşi clădească planete şi comete, şi să devină astfel perfecte pentru a putea susţine viaţa fiinţelor înzestrate cu simţuri.

Anii vieţii voastre, revoluţia pământului vostru în jurul soarelui, întreaga mişcare de rotaţie a sistemului vostru solar în jurul soarelui central, nu reprezintă mai mult de o secundă pe cadranul ceasului cosmic care înregistrează durata existenţei creaţiei Mele cosmice.

Aşa se explică uimirea şi admiraţia voastră atunci când îmi contemplaţi creaţia, căci voi măsuraţi opera lui Dumnezeu, această Fiinţă infinită, la scara voastră mică.

Există miriade de sisteme solare şi de corpuri cereşti, a căror lumină are nevoie de milioane de ani pentru a ajunge la voi. Din măreţia lor infinită, la voi nu ajunge decât lumina palidă a unei stele îndepărtate. Ce calcule ar putea revela uriaşele distanţe la care sunt situate ele? Ce fantezie şi-ar putea imagina măreţia lor sublimă?

Şi totuşi, copiii Mei, aceste lumi nu reprezintă frontiera creaţiei Mele. Mult dincolo de aceste lumi îndepărtate există alte sisteme cosmice, a căror lumină nu ajunge până la voi. Când primele raze din lumina lor vor ajunge în spaţiul în care existaţi voi, sistemul vostru solar nu va mai exista de mult.

Ridicaţi-vă şi contemplaţi această măreţie, chiar dacă se referă numai la universul material. Meditaţi asupra conceptului de omnipotenţă care a creat aceste minuni folosindu-se de numai câteva principii: atracţia şi respingerea, lumina şi căldura. Avântaţi-vă şi încercaţi să-L înţelegeţi pe Domnul şi Creatorul vostru, în ochii căruia soarele şi planetele sistemului vostru solar nu par mai mult decât un fir de praf. Dacă nu ar fi Părintele vostru plin de iubire, El ar fi lăsat de mult generaţia voastră să se autodistrugă, căci după toate câte le-a făcut pentru voi, vă comportaţi în continuare ca nişte copii rebeli şi neascultători. Urmăriţi să înţelegeţi iubirea Lui, pe care El a comparat-o cândva cu căldura soarelui, „care îi încălzeşte în fiecare zi pe cei buni şi pe cei răi, deopotrivă”, şi care, în pofida tuturor aberaţiilor care se spun despre divin, continuă să îşi reverse continuu graţia sa asupra umanităţii!

Încercaţi să îl înţelegeţi pe acest Dumnezeu, care şi-a asumat cândva o formă umană şi a coborât printre voi, fiinţe slabe, învăţându-vă preceptele iubirii, ale toleranţei şi iertării. Meditaţi asupra măreţiei şi puterii Lui, asupra creaţiei Sale infinite. Simultan, urmăriţi să înţelegeţi dorinţa Lui ca voi să nu fiţi copleşiţi de aceste atribute ale omnipotenţei Sale, ci dimpotrivă, să simţiţi în El numai un Părinte preaplin de iubire, un ghid care continuă şi astăzi să fie aproape de voi, încercând să vă apropie de El, să vă explice şi să vă reveleze toate secretele Sinelui şi creaţiei Sale. Unica Lui dorinţă este ca voi să-L iubiţi şi să vă găsiţi calea spirituală cu mai multă uşurinţă, lucru care nu devine posibil decât prin El.

Reflectaţi la toate aceste lucruri, iar în orele voastre de introspecţie, când doriţi să vă înălţaţi inimile până la El, încercaţi să fiţi demni de El şi de voi înşivă. Numai în acest fel vă puteţi aştepta ca El să vă împlinească dorinţele. Nu uitaţi ceea ce v-am spus cândva: „El este Spirit, iar cine doreşte să-L adore, trebuie să-L adore întru spirit şi adevăr”.

Am rostit aceste cuvinte acum aproape 2.000 de ani, iar voi încă nu le înţelegeţi; prinşi în mreaja preocupărilor voastre lumeşti, continuaţi să îmi cereţi tot felul de lucruri lipsite de semnificaţie, uitând complet că în calitatea voastră de urmaşi ai Mei şi de viitori participanţi la preafericirile cereşti, aveţi o misiune mai înaltă şi un scop suprem, care nu au nimic de-a face cu această viaţă terestră trecătoare.

Aşa se explică şi dezamăgirile voastre, senzaţia de gol interior pe care o simţiţi în permanenţă, căci nu M-aţi înţeles niciodată pe Mine şi creaţia Mea, nu aţi realizat că intenţia Mea pentru voi este cu totul alta, opunându-se de multe ori dorinţelor voastre, căci voi confundaţi chestiunile lipsite de importanţă cu cele esenţiale.

Deşi v-am oferit atâtea comunicări pe această temă, voi nu ştiţi încă ce înseamnă „să trăieşti spiritual” şi ce este „viaţa cosmică”.

Nu aveţi nici cea mai mică idee despre această viaţă universală, care reprezintă legea fundamentală a întregii creaţii şi soluţia tuturor întrebărilor.

Dacă aţi putea înţelege cu adevărat aceste legi supreme, aţi realiza că nici o fiinţă nu poate scăpa de sub incidenţa lor; de fiecare dată când încercaţi să le ignoraţi, pedeapsa devine inexorabilă. Atâta vreme cât nu veţi reuşi să vă însuşiţi ideile măreţe ale universului, veţi rămâne dependenţi de solul acestui pământ micuţ şi de orizontul său limitat, incapabili să transcendeţi limitele sferei terestre în care trăiţi.

Acestea sunt cuvintele Mele pentru voi, sfaturile Mele, explicaţiile pe care vi le ofer. De aceea vă transmit atâtea revelaţii, pe multiple planuri, pentru ca voi să înţelegeţi că marile realizări pot fi obţinute începând cu cele mici. Dacă Mă veţi urma pe Mine, veţi deveni mici pe planul pământesc, dar veţi creşte din punct de vedere spiritual. Numai în acest fel veţi putea atinge adevărata înălţime a conceptului de „uman”, care vă va permite să înţelegeţi cu adevărat legile cosmice şi procesul de evoluţie al universului material Numai astfel vă veţi putea da seama că aceste legi, deşi apar ca spirituale şi infinite pentru planul material, nu pot atinge apogeul decât în perfecţiunea spirituală. Ele conduc către lumi din ce în ce mai înalte, mereu mai apropiate de Mine, până când fiinţa ajunge să recunoască în Mine pe Creatorul său!

Adoraţia şi respectul iniţial se transformă astfel gradat în iubire. Numai cel care şi-a recunoscut Maestrul prin lucrările Sale poate înţelege cu adevărat atributele Acestuia, realizând de ce, cu toată atotputerea Sa, El preferă să îşi manifeste mai degrabă iubirea şi blândeţea!

Acceptaţi aceste cuvinte şi primiţi mâna Mea. Este mâna Tatălui, care doreşte să vă tragă mai aproape de EL Nu o respingeţi, căci singurii care veţi regreta veţi fi tot voi! Amin.