Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 20.9.2020, 09:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "SECRETELE VIEȚII - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer" 
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat


PostPosted: 14.1.2012, 03:27    Post subject: Capitolul 33 - Latura întunecată a naturii și viața umană Reply with quote

Capitolul 33
Latura întunecată a naturii și viața umană
(21 februarie 1877)

În ultima Mea comunicare, M-am apărat împotriva criticilor pe care Mi le aduc foarte mulți oameni, referitoare la aparentele contradicții pe care le regăsesc în natura Mea vizibilă, prin comparație cu iubirea și bunătatea pe care le-am proclamat pretutindeni, precum și cu bucuriile promise celor dăruiți Mie.

Atât cât a fost cu putință, v-am explicat ce este cu această latură întunecată, insistând asupra faptului c㠄lucrurile ar putea fi altfel, dar trebuie să respecte anumite reguli”.

Mai trebuie să facem încă o serie de corelații cu viața umană, căci sunt destui aceia care afirmă: „Priviți viața umană - de la naștere și până la moarte ea nu este altceva decât conflict, suferință, dezamăgire, fiind aproape lipsită de bucurie și de alte lucruri promise, dacă omul nu știe cum să și le procure singur.

Ce altceva este viața pe acest pământ dacă nu o vale a plângerii, în care oamenii sunt amăgiți cu dogme religioase și cu promisiuni despre o viață care ar urma morții fizice, în care vor primi în sfârșit răsplata pentru toate suferințele pe care le-au îndurat pe pământ.

De ce m-ar preocupa însă o ipotetică viață de după moarte, despre care nu cunosc nimic sigur și în care trebuie să cred orbește?

De vreme ce lumea din jurul meu este atât de conflictuală, ce îmi garantează mie că lumea invizibilă nu va fi la fel de contradictorie ca și aceasta, așteptându-mă cu noi suferințe spirituale, în locul bucuriilor promise? Chiar dacă eforturile mele actuale vor atrage după sine o anumită răsplată, de unde să știu eu dacă aceasta îmi va aduce desfătarea mult așteptată?”

Sunt acuzat astfel, și în o mie de alte forme, că le-am făcut oamenilor tot felul de promisiuni, fără să am intenția de a le respecta cu adevărat!

Cine se limitează să contemple doar această lume fizică, fără dorința de a cunoaște viața spirituală de dincolo de cea vizibilă, are întru totul dreptate, căci el extrapolează numai ceea ce poate înțelege la ora actuală prin intermediul simțurilor lui.

Aceasta este teoria materialiștilor, care susțin că lumea vizibilă s-a născut ca urmare a amestecului aleatoriu al elementelor, care au creat inclusiv creierul uman și aspirațiile sale.

Evident, această teorie și-a găsit destui adepți, căci nu impune nici un fel de limite omului, care își poate satisface astfel toate pasiunile (atât cât le permite codul penal!), gândindu-se: „Și-așa, după această viață fizică nu va mai urma nimic, așa că ideal este să-mi ,trăiesc' (așa cum înțelege el) cât mai bine viața”.

Acești oameni traduc partea întunecată a vieții umane în termeni precum: pierderile materiale, bolile, certurile și dezamăgirile de toate felurile, care nu mai contenesc.

Această comunicare își propune să demonteze aceste acuzații, demonstrându-le oamenilor că vina pentru toate aceste nenorociri le aparține în exclusivitate. Chiar și printre voi am auzit deseori asemenea acuzații, ca să nu mai vorbim de gândurile voastre cele mai ascunse! La fel ca și sufletele rătăcite, care preferă viața de plăceri, voi nu sunteți dispuși să acordați vieții spirituale decât câte o oră din când în când, atunci când nu aveți nimic altceva de făcut. Să trecem însă la explicațiile noastre.

Nici chiar Eu nu pot contesta faptul că viața voastră este departe de a fi o bucurie continuă. Dimpotrivă!

Oriunde Mi-aș întoarce privirea, nu văd decât oameni materialiști, care nu manifestă nici cel mai mic interes pentru viața spirituală. Mulți dintre voi refuză chiar să accepte existența unei Ființe superioare, care susține prin legile Sale întreaga fire.

De ce? Pentru că oamenii doresc să își construiască lumea în funcție de ideile lor limitate, refuzând să accepte că realitatea ar putea fi altfel, căci altminteri nu ar putea exista.

Dacă dorește să înțeleagă lumea în care trăiește, omul ar trebui să înceapă cu el însuși. Numai atunci când va reuși să se înțeleagă pe sine, să recunoască în el însuși trinitatea corp-suflet-spirit și să se judece corect, va putea el să tragă concluzii în legătură cu semenii săi și cu lumea în care trăiește.

Din păcate, voi nu vă cunoașteți pe voi, nu îi înțelegeți nici pe cei din jur, și încă și mai puțin lumea în care trăiți, îi judecați pe toți în funcție de criteriile voastre limitate și așteptați ca lumea să arate într-un fel care nu îi este propriu.

Așa se explică toate lamentările voastre. Atâta vreme cât veți refuza să acceptați faptul că lumea în care trăiți corespunde celor trei paliere: gândire, simțire și acțiune, nu veți descoperi în ea decât contradicții. Explicația este simplă, căci procedând în acest fel, voi puneți mai întâi de toate Sinele vostru material, uitând de cel intelectual și spiritual, care ar trebui să se înalțe mai presus de materie.

Într-adevăr, omul are o serie de necesități fizice. El are însă și nevoi spirituale, care se manifestă prin gândurile sale și îl împing să acționeze într-un anumit fel, astfel încât să exprime prin intermediul materiei ceea ce îl animă din punct de vedere spiritual.

Este normal ca acest mod de gândire să atragă după sine întrebări de genul: „Văd toate lucrurile din jurul meu, diversitatea lor, admir de multe ori - cu ajutorul științei - ordinea lor perfectă, corespunzătoare legii, frumoasele lor forme spirituale, dar nu înțeleg: ,Cine este acela care le-a aranjat astfel?'“

Cei care își pun asemenea întrebări nu pot fi satisfăcuți de răspunsul materialiștilor dându-și cu ușurință seama că acesta nu este valabil în ceea ce privește ființele create. De aceea, ei fac un pas înainte și încep să caute în inima lor, unde descoperă anumite intuiții, care îi ajută să înțeleagă că se află pe calea cea dreaptă. Mulți oameni simt asemenea impulsuri interioare, care încearcă să îi ridice deasupra vieții materiale. În acest fel, începând cu sine, omul începe să înțeleagă mai bine lumea în care trăiește. La început, el observă viața fizică a propriilor sale organe. Devine conștient de felul în care gândește, raționează și trage concluziile juste, făcându-și astfel o idee despre viața intelectuală, care îi permite să își prezerve corpul fizic. Mai mult, el remarcă uneori anumite stări de spirit exaltate, care nu își au originea în pulsațiile inimii, și încă și mai puțin în manifestările reci și calculate ale intelectului, fiind mult mai subtile și mai intense decât acestea.

Treptat, el ajunge să extrapoleze aceste sentimente sau impulsuri spirituale asupra naturii înconjurătoare, în acest fel, el este condus de la creație către Creator, intrând sub incidența expresiei: „om religios”, căci își creează un cult spiritual, adică o „religie rațională”, întrucât are la bază percepțiile sale. Așa s-au născut toate religiile, îndeosebi ultimele tradiții, care exprimă într-o manieră simbolică ceea ce nu poate fi exprimat altfel în cuvinte.

Astfel au apărut religiile oamenilor primitivi, construite în jurul conceptului de Mare Spirit, religia budistă indiană sau religiile altor popoare păgâne, cu numărul lor imens de zeități.

Consecința naturală a trezirii vieții spirituale în om a fost aceea că indivizii au început să mediteze din ce în ce mai mult asupra acestor chestiuni spirituale. Ei au pătruns astfel din ce în ce mai profund în adâncurile vieții spirituale și au început să studieze secretele naturii, dobândind treptat o altfel de perspectivă asupra materiei, care reușea să o transceandă și să includă și activitatea spirituală.

Oamenii care aveau asemenea viziuni s-au simțit datori să le împărtășească cu semenii lor. Ei le-au notat în scris și au devenit astfel profeți, vizionari și înțelepți ai popoarelor lor.

Mai târziu, acești oameni iluminați s-au unit într-o clasă preoțească, la care au aderat tot mai mulți. Nu toți erau mânați însă de aspirații spirituale, fiind destui aceia care au fost atrași de noua clasă apărută din cauza avantajelor materiale deloc de neglijat.

Ce s-a mai întâmplat mai departe cu crezurile religioase și cu adevărurile individuale puteți citi în manualele voastre de istorie.

Tot ce am dorit Eu să vă demonstrez a fost faptul că viața spirituală s-a născut spontan, izvorând din însăși natura omului, independent de educația spirituală a acestuia, neputând fi distrusă, indiferent de afirmațiile teoriilor materialiste.

Astfel au apărut cărțile sacre din India sau Vechiul Testament al evreilor, care a fost completat ulterior cu Noul Testament, în acesta din urmă, Eu, Iisus, am unificat toate indiciile referitoare la viața spirituală, răspândite prin diferite cărți, în câteva adevăruri simple, dar extrem de profunde, căci învățătura Mea va fi de-a pururi indestructibilă.

Dar să revenim la acuzațiile referitoare la latura întunecată a naturii umane. Din cele expuse mai sus, rezultă cu claritate că în afara vieții materiale și raționale mai există una, mai profundă, spirituală, care se folosește de primele două numai pentru a-și manifesta potențialul.

Oriunde își îndreaptă privirea în natură, omul vede pretutindeni numai legi stricte. Așa cum este normal, acestea există și la nivelul intelectului, ba chiar și la nivelul vieții spirituale, unde legi imuabile pedepsesc pe toți cei care încearcă să le încalce.

Pe scurt, motivul esențial al oricărei suferințe și al tuturor decepțiilor din viața umană este voința de a acționa împotriva legilor spirituale. Invers, gândirea, simțirea și acțiunea la unison cu aceste legi atrage automat după sine bucurie, alinare și mângâiere, rezultatele spirituale firești ale datoriei împlinite de către o ființă spirituală.

Oamenii care nu cred în viața spirituală, în Dumnezeu, sunt nefericiți. Nimic nu poate înlocui o pierdere dacă nu izvorăște dintr-o sursă spirituală. Așa se explică judecarea greșită a semenilor voștri și a lumii în care trăiți.

În structura ei, lumea este extrem de simplă. Materia aparentă ascunde principiul spiritual. Oricine contestă această realitate greșește, fiind nevoit să suporte consecințele amăgirii sale. Urmând exclusiv dorințele voastre materiale, voi vă faceți un dușman din propria voastră viață, așa cum v-ați aranjat-o singuri, închizând gura rațiunii și a emoțiilor inimii. Pe scurt, cine nu iubește ordinea divină eternă este predispus către atragerea pedepsei firești. Aceasta este unica explicație a tuturor suferințelor umanității, care le amărâse viața oamenilor, fără să-i afecteze neapărat pe ceilalți, și încă și mai puțin „voința Mea”!

Atunci când M-am adresat primilor oameni, spunându-le: „De acum înainte vă veți câștiga pâinea prin sudoarea frunții”, acesta a fost verdictul unui Dumnezeu clarvăzător. Eu știam foarte bine că oamenii își vor urma mai degrabă natura animală decât darurile spirituale și că, în curând, natura nu se va mai supune lor, astfel încât vor fi nevoiți să își câștige existența fizică, dar și progresul spiritual, prin efort și prin lupta cu materia.

Am prevăzut astfel că omul va fi nevoit să se nască în durerile facerii și să își câștige inclusiv pâinea prin sudoarea frunții, căci el refuza să înțeleagă atât natura cât și misiunea sa pe pământ. Am intuit că educația lui spirituală va trebui să fie dureroasă și împotriva voinței lui, proiectându-se inclusiv în lumea de dincolo, unde luptele, temerile și disperarea acestei lumi urmau să fie continuate!

Omul și-a creat singur această soartă, înlocuind cu ea viața paradisiacă în care l-am creat, trăită în unitate și iubire, în loc să treacă lin dintr-o stare în alta, superioară, el este nevoit să facă eforturi și să se lupte, progresând cu greu și în mod dureros către o viață mai bună.

Oamenii se plâng de dificultățile prin care trebuie să treacă pentru a-și câștiga traiul zilnic, dar cine a creat aceste dificultăți? În nici un caz Eu, și nici lumea în care trăiesc! Ei singuri își fac greutăți unii altora!

Toți doresc să profite, fie de pe urma celor învățate prin efort personal, fie de pe urma revelațiilor primite direct. Există destui printre voi care acceptă să se îmbogățească pe seama sărăciei celorlalți, scumpind astfel și mai mult costul vieții. Din păcate, acești oameni lipsiți de conștiință au devenit astăzi majoritari, refuzând cu încăpățânare să accepte că au o misiune divină și să creadă în Dumnezeu sau în nemurirea sufletului; din cauza lor, toți încearcă să profite de pe urma celorlalți și nimeni nu își, mai arată adevărata față și adevărata natură. Educația artificială pe care le-o dați copiilor voștri contribuie și ea la acest haos moral, învățându-i de mici să își ascundă viciile în spatele unei măști!

Întreaga voastră lume a devenit astăzi-un fel de bal mascat, în majoritatea cazurilor masca revelând o realitate complet diferită de cea din spatele ei (de natura celui care o poartă).

Ori de câte ori se plâng despre răutatea lumii în care trăiesc, Eu îi întreb: „Cine a făcut-o atât de rea? Eu sau voi?”

De aceea, nu Mă mai acuzați pe Mine. Mult am avut de suferit de pe urma voastră, dar Eu sunt un Dumnezeu plin de răbdare, care îi ascult pe toți, de la cei mai de jos până la cei mai de sus, încercând să le fac tuturor dreptate.

Un alt mare viciu care animă astăzi umanitatea este dorința de putere. Avizi, conducătorii voștri sunt oricând gata să își strivească supușii numai pentru a-și satisface această dorință.

Degeaba am predicat în timpul vieții Mele despre iubire, toleranță, iertare, degeaba v-am recomandat să vă iubiți chiar și dușmanii, încă de pe atunci, oamenii Mi-au întors spatele, refuzând să accepte această dorință a Mea. Și astăzi, cum procedați? Susțineți cu toții, la unison, că trăiți într-o epocă luminată, dar acționează cineva altfel decât cei care trăiau pe vremea întrupării Mele?

Dacă ați fi manifestat calitățile recomandate de Mine, popoarele ar fi trăit astăzi în pace. Din păcate, oamenii au preferat să manifeste mai degrabă pasiunile lor animalice, transformând astfel pământul - această sursă din care ar trebui să vă hrăniți cu toții în egală măsură - într-un iad din care nu mai știu cum să scape. Eu însumi sunt pus în încurcătură, fiind nevoit să intervin în mod repetat, pentru a nu lăsa umanitatea pradă declinului total (înapoi în materie).

Din această viață a exceselor și pasiunilor animalice, în care fiecare dorește să se bucure la maximum de ceea ce îi oferă simțurile, au rezultat - la fel ca dintr-o cutie a Pandorei - tot felul de boli, care de care mai cumplite, care schilodesc copilul încă din pântecul matern, silindu-l să plătească pentru greșelile părinților săi, la care le va adăuga mai târziu și pe ale sale.

Priviți cum arată universul. El este perfect, neavând nevoie de adăugiri sau de eliminări. Cum puteți crede atunci că Eu am creat ultima verigă a lanțului evolutiv pe pământ într-o manieră eronată?!

În structura sa, omul este el însuși perfect. Dacă ținem cont de forma și de alcătuirea sa fizică, dar și de calitățile spirituale, putem spune că el a fost înzestrat pentru a fi de-a pururi „Domnul acestui pământ”. Iubirea fiind însă principalul Meu atribut, Eu am înțeles termenul de „Domn” după chipul și asemănarea Mea, nu așa cum doriți voi, să stăpâniți această lume prin distrugere și devastare.

Imensul Meu univers îmi este întru totul supus, întreaga creație îmi ascultă legile (iubirii), plină de smerenie și cu mare bucurie. Singur omul dorește să supună natura prin forță. Aceasta ascultă însă de legea superioară, așa că i-a opus rezistență, revoltându-se și sfârșind chiar prin a transforma omul în sclavul ei.

A existat o vreme când omul poruncea liber elementelor naturii și întregii materii. Astăzi, acestea s-au transformat în dușmanii lui. Elementele nu-l mai ascultă și aproape toate animalele îi sunt dușmani. Explicația este simplă: acțiunile omului nu mai sunt motivate de iubire sau de grija față de ceilalți, ci numai de lăcomie și de invidie!

Lumea s-a transformat astfel din paradisul inițial în iadul de astăzi. Omul a renunțat astfel de bunăvoie la viața confortabilă care i-a fost oferită și la darurile spirituale care i-ar fi facilitat enorm viața materială, făcând din mediul în care trăiește un câmp de război în care domnesc crimele și furturile, și în care fiecare își urmărește interesul numai în detrimentul celor din jur.

Vai vouă, orbilor! Ce ați făcut voi din pământul Meu, ce ați făcut cu Sinele vostru, pe care Eu l-am creat după chipul și asemănarea Mea, făcând din voi cetățeni ai două lumi, cea fizică și cea spirituală?

Așa cum i-am alungat cândva pe vânzătorii din Templu, strigându-le: „Ce, doriți să transformați Templul Meu într-un cuib de tâlhari?l', la fel ar trebui să procedez și astăzi, ștergând pur și simplu această generație de pe suprafața pământului. Căci ei au transformat întregul pământ într-un cuib de tâlhari, în care crimele și furturile abundă, având efecte dezastruoase nu numai în planul fizic, ci și în cel spiritual!

Așa ar trebui să acționez în calitatea Mea de Domn al universului și de Dumnezeu al creației Mele. Dar Eu sunt un Dumnezeu al iubirii, care le-am acordat ființelor Mele spirituale libertatea de a alege, căci am dorit să cresc „copii ai iubirii”, nu sclavi!

De aceea, vă mai las încă să vă bateți joc de legile Mele, făcându-vă singuri din viață un iad, până când măsura se va umple și vă veți sufoca singuri în mlaștina propriilor voastre pasiuni inferioare.

Eu îmi rezerv întotdeauna dreptul de a folosi chiar și abuzurile pentru scopurile Mele.

Cine refuză să caute drumul către Mine pe calea blândă a iubirii va fi nevoit să accepte cărarea spinoasă a greutăților și nenorocirilor.

În cazul celor mai mulți dintre oameni, cuvintele sunt în zadar. Singurul lucru care îi mai poate îmblânzi sunt accidentele de tot felul, bolile cronice și sacrificiile nedorite. Abia când totul ajunge să li se pară lipsit de orice speranță, când întreaga lume le întoarce spatele, când trupul lor refuză să mai funcționeze normal, când nici o dogmă religioasă nu îi mai poate ajuta, abia atunci încep ei să reflecteze mai serios la Sinele lor, la eventuala misiune pe care o au pe acest pământ, adică în lumea materială, devenind astfel preocupați de ceea ce va urma după această viață.

Ei nu pot accepta un adevăr mai serios și mai durabil decât după ce își golesc complet cupa plăcerilor materiale, umplând-o până Ia refuz cu experiențe triste și dezamăgiri.

În acest fel sunt nevoit să educ lumea și umanitatea, care este proprietatea Mea și a cărei scânteie spirituală ruptă din Mine trebuie să se întoarcă la Mine. Oamenii trebuie să-și atingă menirea pentru care i-am predestinat, chiar dacă au luat-o pe calea greșită. De aceea, toate nenorocirile care se abat asupra lor (și pe care și le-au creat singuri) sunt întru totul justificate, nefiind altceva decât consecințele naturale ale faptelor lor.

Așa cum am afirmat în comunicarea anterioară, nimic nu este atât de negru cum vi se pare vouă. Totul este perfect și așa cum ar trebui să fie. De vreme ce ordinea există și domină lumea animală, inclusiv în întregul regat al vieții telurice, în care fiecare ființă avansează către menirea pentru care am creat-o, latura întunecată a vieții materiale se va dovedi cândva exact opusul ei. Acolo, viața este limitată și instinctivă; în cazul vostru, viața este liberă, dar voi nu ați urmat calea indicată de Mine. De aceea, trebuie să suportați consecințele faptelor pe care le-ați ales singuri.

În toate națiunile voastre, nu poți să deschizi un ziar fără să te lovești la tot pasul de expresii precum „progres” sau „deschidere intelectuală”.

Din păcate, așa cum voi nu înțelegeți libertatea pe care v-am acordat-o Eu, nici națiunile voastre nu înțeleg enorma diferență care există între libertatea absolută și libertatea conform legii. Șarlatanii din ziarele voastre solicită mereu „mai multă libertate”, dorindu-și să nu mai existe nici un fel de restricții sau de legi. Acești imbecili nu își dau seama că oricât de multă libertate ar avea, ei tot nu ar fi satisfăcuți, căci ei nu cunosc și nu apreciază spiritul cu care i-am înzestrat.

Această libertate pe care o caută cu atâta disperare oamenii transcende materia. Ea nu poate fi deplină decât în acele regiuni în care domnește și trăiește spiritul liber.

Această libertate de gândire și de acțiune este tocmai acel impuls etern care împinge toate lucrurile către progres și perfecțiune, care nu își recunoaște viața și menirea decât în aceste două principii.

Orbilor, cum puteți crede că Eu, marele Spirit fără un început sau un sfârșit, Domnul întregii creații infinite, v-am dăruit această scânteie din Mine numai pentru această viață limitată și de scurtă durată, în care cei mai mulți dintre oameni nu știu cum au ajuns și cum o vor părăsi? Cum puteți crede că Spiritul este satisfăcut cu micile voastre realizări terestre, sau că aspirația lui va fi potolită spontan, de îndată ce sufletul vostru va ajunge în lumea de dincolo? La ce ar mai folosi viața eternă, dacă un scurt moment petrecut pe pământ și alte câteva clipe petrecute în sferele spirituale ar fi de ajuns?

O, nu. Impulsul către eliberare, voința liberă cu care am înzestrat toate spiritele Mele, au o semnificație infinit mai profundă. Trebuie să acceptați însă această libertate ca fiind subordonată voinței Mele, care animă și ghidează toate spiritele, nu prin forță, ci prin convingerea că progresul nu devine posibil decât prin intermediul ei.

Căci Eu sunt un Spirit perfect, și oricare din ființele născute din Mine trebuie să poarte amprenta ordinii.

Libertatea spirituală nu are limite în ceea ce privește sfera sa de acțiune. Ea explică deopotrivă ceea ce se petrece în întregul univers și de ce am creat omul după chipul și asemănarea Mea. Voi aveți datoria să înțelegeți aceste lucruri, să reflectați asupra lor și să le integrați în ființa voastră, în acest fel, dincolo de dificultățile de moment ale vieții voastre sociale, veți pătrunde într-o altă sferă, în care spiritul vostru va primi consacrarea autentică a adevărului. Veți înțelege atunci că până și suferințele voastre de până atunci au avut rostul lor, căci în Casa Domnului, nimic nu se poate petrece fără a servi progresului universal.

De aceea, nu vă mai plângeți de nenorocirile voastre, ci urmați exemplul Meu. Eu Mă folosesc de fiecare atom din univers pentru permanența marelui Meu regat spiritual. Echivalentul acestuia pentru voi este sufletul vostru, complexitatea Sinelui de care dispuneți.

Așa cum v-am explicat, voi sunteți singurii vinovați pentru toate nenorocirile de care aveți parte pe pământ. Folosiți-vă de această școală și treziți-vă la viața spirituală. Nu veți găsi alinarea și liniștea decât pătrunzând în acele regiuni ale spiritului în care durerea nu are acces. Așa cum le spuneam odată discipolilor Mei, „acolo, puteți mânca otravă și trăi printre vipere fără, a fi răniți”. Dacă veți realiza această stare de grație, veți învăța inclusiv să extrageți o lecție spirituală din orice eveniment trist. Vi se va întări astfel convingerea că această viață este prea scurtă pentru a putea cuprinde întreaga bogăție spirituală a sufletului vostru și că adevărata libertate de acțiune, cea absolută, nu vă va fi permisă decât în lumea de dincolo, pe care nu o puteți înțelege încă.

Orice întâmplare prin care treceți este o lecție. Deși multe sunt amare, ele își ating perfect scopul, învățându-vă anumite lucruri esențiale pentru progresul vostru, în acest fel, ele vă îndepărtează de lumea exterioară și vă îndeamnă să urcați mai sus. Nu vă împotriviți acestui impuls, căci el nu vă aduce decât beneficii spirituale.

Abia când veți părăsi această lume veți realiza cât de ridicolă este importanța excesivă pe care ați atribuit-o lucrurilor și evenimentelor, care nu ar fi meritat să vă ocupe atenția nici măcar un minut. Ori de câte ori priviți cu tristețe viitorul, neștiind ce vă rezervă, consolați-vă cu aceste cuvinte ale Mele.

Nu este vina Mea că nici un om nu mai respectă astăzi porunca: „Iubește-ți aproapele la fel de mult ca pe tine însuți” și că toată lumea se iubește numai pe sine. Toate suferințele care derivă din încălcarea acestei legi nu-Mi pot fi atribuite Mie, ci oamenilor.

De aceea, nu vă mai plângeți Mie, ci semenilor voștri. Rugați-i să aplice această lege simplă, cel puțin în mediul restrâns în care se învârt. Dacă veți avea un succes cât de mic, realizarea că ați contribuit la această victorie a binelui va fi o mare sursă de pace și alinare. Veți cunoaște astfel o liniște pe care cei care continuă să vă facă rău, pentru a-și satisface interesele egoiste, nu o vor cunoaște.

Cultivați-vă noblețea spirituală și lăsați restul lucrurilor în seama Mea! Eu îi conduc pe toți către o destinație benefică. De aceea vă vorbesc atât de des, ca să vă arăt calea în hățișul evenimentelor lumești, pentru a vă salva sufletul și pentru a nu întina scânteia spirituală pe care v-am dăruit-o. Amin.
_________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !