Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 9.12.2019, 23:59
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 15.7.2013, 12:50    Post subject: Capitolul 121 - Despre natura lui Iisus Reply with quote

Capitolul 121
Despre natura lui Iisus


1. Mulți dintre cei aflați pe colină, și care auziseră poruncile Mele, au început să își pună tot felul de întrebări. Chiar Elena și Uran erau puțin surprinși, și se întrebau în rând cu ceilalți: “Ciudat! Iată că se duce mai încolo ca să se roage și să se pregătească pentru ziua de mâine! Dar cui i se mai poate oare adresa și la cine se poate ruga? Sau poate că, în pofida înțelepciunii Sale profunde și unice, El nu este totuși cea mai înaltă făptură divină... Că doar n-o să Se roage Sieși!? Și chiar dacă ar face așa ceva, tot te-ai putea întreba: de ce oare? Ciudat lucru! Se duce să se roage și să se pregătească pentru ziua de mâine, ca și cum El, ca făptură dumnezeiască supremă, n-ar fi fost pregătit deja de o veșnicie pentru lucrurile acestea! Da, ciudat, foarte ciudat! Hm! Oare ce ar putea să însemne toate acestea? Că doar cu puțin timp înainte a vorbit așa cum singur Dumnezeu cel adevărat poate vorbi! Spunea chiar El că de cea mai ușoară adiere a spiritului Său depinde existența întregii lumi, iar acum se duce El însuși să se roage și ne trimite pe noi să ne culcăm și să ne odihnim, sau să ne rugăm și noi și să ne pregătim pentru ziua de mâine! Ei bine, dacă El însuși se duce să se roage vreunei făpturi divine cunoscute probabil doar de El, atunci noi cui să ne rugăm? Lui, sau Făpturii Divine încă necunoscute nouă, căreia I se roagă El acum?! Ei bine, asta este mult mai mult decât ai putea visa în cel mai absurd dintre vise!”

2. În momentul acela însă s-a ridicat dintr-o dată Matael, puțin cam agitat, și a spus cu o voce puternică, astfel încât să-l audă toți: “Bine, dar ce vă dați voi cu părerea, exact ca orbii despre culori?! Orbi ce sunteți, voi toți, în afară de îngerul Rafael, ba chiar și voi, ucenicii Săi cei vechi, care sunteți încă lipsiți de vedere, și prin urmare niște proști!

3. Nu se arată El oare aici, pe pământ, la fel ca noi toți, într-un trup format din carne și sânge, în care s-a dezvoltat sufletul Său, la fel ca și al nostru, pentru a fi capabil să se unească apoi pe deplin cu eternul Spirit Divin?

4. Doar spiritul din El este Dumnezeu, tot restul este omenesc, așa cum și noi suntem oameni. Iar atunci când se roagă, asta înseamnă cu alte cuvinte că lasă omul care este El să se pătrundă întru totul de eternul Său Spirit Primordial, Dumnezeu, din care se trag toate celelalte spirite, la fel cum imaginea soarelui oglindit în micuța picătură de rouă provine de la soare.

5. Căci, potrivit spiritului Său, El este adevăratul soare; noi însă, împreună cu toate celelalte spirite, suntem doar oglindiri vii ale acestui soare primordial etern, Dumnezeu, înțelegeți acum ce înseamnă atunci când spune El că merge să se roage?”

6. Iara și cu Elena au fost primele care au înțeles; ceilalți însă tot nu se prea puteau orienta, căci tot mai amestecau în mintea lor sufletul și spiritul, precum merele cu perele! Atunci însă, Matael a început să-i povățuiască în amănunt, iar mulți au început să se lumineze. Toți au lăudat profunda înțelepciune a curajosului Matael, iar Elena i-a cuprins mâna lui Matael, și-a apăsat-o de pieptul ei și i-a spus: “O, tu, soț minunat pe care mi l-a dăruit însuși Domnul, dacă lucrurile vor continua mereu astfel cu înțelepciunea ta, atunci aș dori să știu cât de mult voi ajunge să te mai iubesc! Că de nu ne-ai fi sărit în ajutor nouă, tuturor, cu înțelepciunea ta, am fi ajuns probabil până la urmă să ne îndoim de divinitatea marelui nostru învățător, fără să ne mai gândim la toate miracolele înfăptuite de El chiar în fața ochilor noștri. Acum însă lucrurile s-au îndreptat și știm din nou cui trebuie să ne rugăm și cui să ne adresăm cu cea mai profundă credință!”

7. Iar Cyrenius a spus: “Pe cât de bucuros sunt, dragul meu prieten și frate Matael, să te știu aranjat cât se poate de bine, poate și mai bucuros aș fi fost însă să te am mereu în preajma mea! Căci printre noi toți nu există nici unul, cu excepția îngerului care stă acum de vorbă cu Suetal al său, care să fie atât de iluminat până în cele mai adânci străfunduri ale sale, așa cum ești tu! Binecuvântat este poporul al cărui regent vei fi tu, și de fapt ești deja! De văzut însă, ne vom mai vedea noi destul de des, căci ori voi veni eu la tine, ori vei veni tu la mine!”'

8. Matael i-a cuprins mâna bătrânului Cyrenius și i-a spus: “Nobile Cyrenius, noi doi vom lucra mână în mână, iar principiul nostru să fie mereu acela de a face poporul - în numele Domnului - pe cât de înțelept și de fericit ne va fi cu putință! Este sigur că ne vom îndrepta întotdeauna atenția în special către binele spiritual al popoarelor pe care Dumnezeu ni le-a încredințat spre conducere, dar vom urmări în același timp să nu aibă nimeni a se plânge nici de vreo nevoie apăsătoare, mai ales atunci când, din punct de vedere spiritual, respectivul a și făcut salturi mari.

9. În marele imperiu roman, o asemenea cârmuire a poporului ar avea probabil de înfruntat mari dificultăți; într-o țară mică însă, ea este ușor de realizat, iar statele mici în care domnește fericirea devin până la urmă un fel de oglinzi în care cele mari se privesc spre a vedea dacă nu s-au murdărit cumva pe obraz, sau dacă părul lor este bine aranjat.

10. O oglindă nu este de regulă mai mare decât o palmă, și totuși, dacă dorește acest lucru, omul se poate privi în ea, rând pe rând, chiar și din cap până în picioare. La fel, o țară mică poate deveni ușor o oglindă pentru un imperiu foarte mare. Dacă, în schimb, o țară mică și-ar lua drept exemplu un mare imperiu, ea s-ar pierde foarte curând cu totul în acesta și și-ar conduce inevitabil supușii la ruină! De aceea, este mai bine să rămânem o mică oglindă decât un uriaș care se privește în ea! Am dreptate sau nu, nobile Cyrenius?”

11. Iar Cyrenius a spus: “Aș vrea să-l văd și eu pe acela care ar putea susține că nu ai dreptate! Tu ai întotdeauna dreptate, căci prin tine vorbește mereu spiritul lui Dumnezeu.

12. Dar ia uită-te spre oraș! Căci mie mi se pare că focul se întețește. Este oare cu putință ca flăcările să mistuie până la urmă un întreg oraș atât de însemnat? Poate că Rafael al nostru ar putea da o mână de ajutor, dacă ar considera că este bine?!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !