Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.7.2020, 03:01
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 15.7.2013, 13:46    Post subject: Capitolul 130 - Misiunile și suferințele îngerilor Reply with quote

Capitolul 130
Misiunile și suferințele îngerilor


1. În acel moment, Rafael s-a apropiat de grupul celor cinci și a spus: “Ei bine, nici eu nu dorm, deși ați afirmat că voi singuri sunteți treji!”

2. Iar Zahr i-a răspuns: “Prietene, faptul că tu nu dormi și nu vei putea dormi niciodată, asta cred că poate înțelege oricare om care te cunoaște atât de bine ca și noi! Deci puteai să ne scutești de precizarea aceasta. Vezi tu, dragul nostru înger, ajunge că noi, oamenii, suntem uneori puțin cam proști, nu mai avem în direcția aceasta nevoie și de vreun ajutor de la tine ca să înțelegem că suntem chiar mai proști decât credeam. În schimb, tu poți, cu imensa ta înțelepciune și experiență, mai veche decât întregul edificiu al lumii, să ne dai nouă multe învățături în diferite privințe!”

3. Iar Rafael a întrebat: “Dar ce credeți voi că sunt eu de fapt, ca să nu am parte de somn?”

4. Zahr a răspuns: “O, te rog, prietenul nostru ceresc, nu ne mai pune întrebări atât de pompoase! Tu ești un înger al Domnului, venit din ceruri, și ai fost înzestrat de către Domnul doar de nevoie cu un trup ușurel! Iar trupul acesta tu Îl poți arunca cu iuțeala fulgerului și Îl poți distruge!

5. Căci tu ești o cu totul altă făptură decât noi, oamenii încă muritori - după trupul nostru - ai acestui pământ. Tu nu te-ai născut niciodată, n-ai avut niciodată, în afara Domnului Dumnezeu, vreun tată sau vreo mamă, din trupul căreia să fi ieșit, asemenea nouă. Tu nu cunoști decât fericirea fără de sfârșit, și asta din timpuri imemoriale; durerea, suferința și tristețea, precum și căința cea amară nu le cunoști decât după nume, nu în esența lor, din propria-ți trăire, și de aceea, în adevăratul înțeles al cuvântului, tu nici nu poți vorbi cu oamenii despre lucrurile lumești și omenești. Tu nu poți vorbi cu noi decât despre lucruri pur spirituale, pe care noi le și primim cu mare recunoștință de la tine, căci în domeniul acesta ești foarte bine pregătit. Despre cele trupești însă nu poți vorbi, căci nu te-ai jelit încă niciodată într-un trup!”

6. Rafael: “Ia te uită, ia te uită câte mai știi! Dar chiar dacă nu m-aș fi aflat niciodată într-un trup, tot știu mult mai bine ce este trupul și la ce folosește fiecare fibră a sa decât ai putea tu învăța într-o mie de ani cu toată hărnicia!

7. Căci nu suntem noi, îngerii, aceia care trebuie să se îngrijească de toate cele care constituie de fapt existența omului, de la formarea sa și până la momentul despărțirii sale de acest pământ?

8. Nu suntem noi aceia care vă veghem necontenit?! Noi vă veghem sufletele atunci când ele sunt purificate prin suferința și durerile din trupul vostru, pregătindu-le astfel pentru a putea primi spiritul lui Dumnezeu, și tocmai noi să nu știm ce sunt suferințele și durerile voastre?! Ce este oare în mintea ta, de poți să-mi reproșezi asemenea lucruri?!

9. De altfel, crede-mă că nici noi, îngerii, nu suntem incapabili să simțim suferința și durerea! Află dar de la mine că adeseori îndurăm mult mai multe suferințe și dureri decât voi, atunci când suntem nevoiți să vedem cum oamenii cei încăpățânați calcă cu batjocură și ironie în picioarele lor murdare toate strădaniile noastre, întorcându-ne spatele.

10. Spune-mi, prietene, ai avea tu oare răbdarea cuvenită cu un om, asupra căruia ți-a fost încredințată toată puterea și pe care tu l-ai copleșit cu toate binefacerile, dacă ai vedea că omul acela te disprețuiește întru totul și nici nu vrea să audă de tine, care ești de fapt binefăcătorul și prietenul lui, ba îți mai aduce și ponoase ca răsplată pentru toate strădaniile și toată grija ta pentru binele lui și îți strică bunul tău renume, socotindu-te un trădător infam?! Ia spune-mi, dacă tu ai fi de pildă un fel de Cyrenius, ce-ai face cu un astfel de om? Și ai avea oare răbdare să te porți în continuare cu un astfel de ticălos, până la sfârșitul vieții lui, cu aceeași răbdare, înțelegere și blândețe?”

11. Iar Zahr, care, auzind aceste vorbe ale îngerului, căscase ochii mari, a răspuns: “Nu, prietene, nu, eu nu aș putea avea atâta răbdare în viața mea! Ba n-aș avea răbdarea de care vorbești nici chiar fără să-mi fie încredințată puterea, darămite cu putere!”

12. Rafael a continuat: “Vezi tu, eu am atâta putere de care nu trebuie să dau socoteală, încât aș putea nimici într-o clipă întregul pământ, luna, soarele și stelele pe care le zărește ochiul tău pe cer, care sunt toate niște corpuri cerești imens de mari, împreună cu tot ceea ce se află pe ele, și totuși eu am, din propria mea bunăvoință, o răbdare ca cea despre care ți-am vorbit cu oamenii cei nestăpâniți ai acestui pământ!

13. Dar toate acestea n-ar fi nimic, ar fi poate doar un necaz ușor de suportat. Gândește-te acum și la purtarea atât de potrivnică nouă a Satanei și a slujitorilor săi, care sunt ei înșiși niște spirite cu foarte multă putere și care încearcă mereu să-și pună în aplicare planul lor de a ne distruge, nu numai pe noi, ci și pe Dumnezeu însuși, și de a-I lua toată puterea Sa!

14. Sigur că așa ceva nu se va putea petrece niciodată! Însă ajunge că planul lor distructiv există și că ei perseverează în intenția lor de a-l pune în aplicare, chiar dacă pentru asta îndură, nu o dată, dureri și chinuri foarte mari, cauzate de fapt de ei înșiși, prin propria lor voință. Dar nici acestea nu i-au determinat vreodată să renunțe definitiv la marea lor răutate.

15. Vezi tu, noi le vedem pe toate acestea și am avea și puterea, nu doar să-i pedepsim cum se cuvine, ci chiar să-i și distrugem cu totul, fără a avea de suportat vreun fel de consecințe din partea Domnului Dumnezeu!

16. Dar noi îi privim ca pe niște frați ai noștri căzuți, motiv pentru care îi tratăm cu toată răbdarea și îndurarea și dirijăm lucrurile în așa fel încât să nu le îngrădim voința liberă, astfel încât ei să rămână întotdeauna liberi și neîngrădiți. Ne străduim în schimb să contracarăm cu toată grija efectele nocive ale activității lor. Spune-mi acum, prietene, ce-ai face tu în asemenea condiții?”

17. Iar Zahr i-a răspuns: “Eu fără îndoială că i-aș lovi cu puterea ursului și aș vedea atunci dacă aceste spirite bestiale nu îmi vor da ascultare, în special dacă aș fi înzestrat cu o putere ca a ta, de care să nu trebuiască să dau socoteală!”

18. Rafael: “Îți dai însă acum seama că nu este un lucru chiar atât de ușor să fii un înger al lui Dumnezeu, așa cum ți-ai închipuit tu, și că înțeleg și cunosc și eu totuși câte ceva din cele omenești, putând astfel vorbi și cu voi despre asemenea lucruri?”

19. Zahr: “Ei bine, da, acum îmi dau seama de lucrul acesta; mai spune-mi însă dacă tu chiar trebuie să te afli aici, pe pământ, sau acest lucru este doar voia ta?”

20. Iar Rafael i-a răspuns: “O, v-aș putea părăsi în orice clipă, potrivit voinței mele libere. Dar voi rămâne aici cu voi, pentru că aceasta este plăcerea Domnului! Iar plăcerea Domnului este de fapt adevărata mea voință, și împotriva acesteia nu va acționa nici chiar Dumnezeu însuși vreodată; căci în ea constă de fapt menținerea ca atare a întregii creații, cu stelele ei fără de număr, din care tu nu poți vedea nici măcar o singură eonime1, darămite întregul infinit și esența acestuia! Dar uite că soarele este deja gata să răsară, iar Domnul se întoarce. Și de-acum trebuie să acordăm întreaga noastră atenție fiecărui gest al Său!”


*1. Adnotarea lui Jakob Lorber: Printr-un eon se înțelege cubul unui decilion. (1 decilion = 1060 x 1 cu 60 de 0-uri.)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !