Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.7.2020, 10:07
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 18.7.2013, 01:47    Post subject: Capitolul 135 - Cyrenius și delegația fariseilor din Cezareea ruinată Reply with quote

Capitolul 135
Cyrenius și delegația fariseilor din Cezareea ruinată


1. După ce ne-am luat micul dejun, Cyrenius și Iulius M-au întrebat ce urmează să facem.

2. Eu M-am adresat lui Cyrenius: “Să așteptăm puțin aici și îndată se va ivi ceva de făcut! Uitați-vă încolo, spre mal! Acolo se târăsc - asemenea unor neguri în descompunere - mai mulți farisei bătrâni împreună cu ucenicii lor. Ei știu deja că tu ești aici, dar nu cunosc motivele. Presupun că inspectezi locurile de lângă Marea Galileii, dar că ai pe aici un fel de tabără. Corturile falnice ale lui Uran le confirmă bănuielile. Acum pândesc dacă nu cumva vii încoace pe mare, pe vreun vapor, sau dacă nu cumva ieși din vreun cort. În acest caz, ar dori să vină la tine cu o cerere de despăgubire, fiindcă ei cred că păgânii le-au ars locuințele.

3. Dar vor afla în curând că ești aici și îi vom avea pe cap. Iți imaginezi cât ne vor da de lucru! Atât vă spun, ție și vouă tuturor, că nu vreau să fiu trădat înainte de vreme. Mai întâi trebuie intimidați, și abia apoi trebuie să cunoască spaima spaimelor prin dezvăluirea Mea. Vei vedea însă cât ne va da de furcă acest soi păcătos!

4. Matael și Rafael ne vor aduce servicii bune; dar, până după prânz, cu greu vom scăpa de ei. De aceea, să ne liniștim o clipă, iar tu încearcă să te aduni; pentru că acum știi ce te așteaptă!”

5. Atunci s-a făcut liniște. Doar soldații și servitorimea se mai auzeau trebăluind cam zgomotos pe colină. 6. După o vreme, Matael M-a întrebat dacă va putea vorbi fără nici o reținere cu acești obscurantiști.

7. Eu i-am spus: “Desigur; dar va trebui să fii foarte atent! Să nu îți închipui cumva că este ușor de tratat cu acești eroi ai nopții în armură, pentru că aceștia sunt înarmați până în dinți, pentru orice situație!” După ce am tăcut, Marcu a început să cugete la cele spuse.

8. Ucenicii Mei M-au întrebat la rândul lor cum trebuie să se poarte în această situație.

9. Eu le-am răspuns: “Voi nu trebuie nici să vorbiți, nici să faceți ceva. Urmăriți totul ca niște martori tăcuți, și dacă vă întreabă vreunul dintre farisei ceva, trimiteți-l la Cyrenius și mărturisiți că toată povestea asta nu vă privește, și vă vor lăsa în pace. La început, Eu însumi voi face la fel.” Cu aceasta, ucenicii au fost mulțumiți și i-am așteptat în liniște pe acei musafiri inoportuni.

10. După o jumătate de ceas, cei care îl așteptau pe Cyrenius pe malul mării au aflat de la un evreu din oraș, care a trecut pe lângă noi și care îl cunoștea pe Cyrenius, că acesta s-ar afla în grădina bătrânului ostaș roman. Primind această veste, fariseii și ceilalți evrei s-au întors și au venit repede la noi.

11. Văzându-i că vin către el, Matael a spus: “Acum să te ții, slăvitul meu prieten Cyrenius, acum e acum! Sunt totuși foarte curios să aflu ce vor scoate la iveală indivizii aceștia!”

12. Cyrenius: “Și eu la fel, deși mărturisesc deschis că îmi place cel mai puțin să am de-a face cu astfel de oameni. Pentru că dacă le arăți degetul mic, ei vor imediat toată mâna, iar asta nu se poate, pentru că mai există și alți oameni care sunt într-adevăr săraci și care au mare nevoie de grija noastră.”

13. Abia a terminat de rostit aceste vorbe, că petiționarii au și ajuns la noi, în frunte bineînțeles cu șeful sinagogii lor. Acesta l-a recunoscut imediat pe guvernatorul general și i-a vorbit în felul următor: “Înaltule, luminățiile și atotputernicule guvernator al acestei părți a Siriei și chiar al întregii țări a iudeilor, al celeilalte părți a Asiei Mici și al Asiei Mari, precum și al unei părți din Africa! Probabil că nu ți-e necunoscut ce groaznică nenorocire ne-a lovit astă-noapte pe noi, locuitorii din Cezareea lui Filip, întotdeauna supuși lui Dumnezeu și împăratului. Dacă ni s-ar putea aduce o vină cât de mică, n-am putea decât să ne blestemăm și să ne plângem neglijența și am suporta cu răbdare ceea ce Dumnezeu Atotputernicul a trimis asupra noastră. Dar, după știința noastră, noi n-am provocat în nici un fel această nenorocire, ci răutatea câtorva păgâni ne-a adus-o! De fapt, de asta am și venit acum la tine, ca să te înduplecăm să ne dai o despăgubire pe măsură!

14. Și cu atât mai mult ne-o vei acorda după lege și merit, cu cât în primul rând suntem supuși ai Romei, la fel ca acei păgâni, iar în al doilea rând, ca preoți și slujitori ai singurului Dumnezeu adevărat, noi, prin simpatia noastră pentru Roma, putem influența sentimentele poporului față de imperiu mai mult decât multe mii de săbii și sulițe. Dar dacă ajungem să ne împotrivim Romei, limbile noastre pot face în câteva ceasuri mai mult decât o sută de mii de războinici într-un an. În acest caz, o mână spală pe alta!

15. Îndeplinește-ne deci rugămintea, nu ne lăsa cerșetori, ajută-ne să ne reconstruim pe banii statului clădirile distruse, școlile și casele de rugăciune și, în numele împăratului, nu-ți vom fi nerecunoscători; ba chiar, dacă nu se poate altfel, ne obligăm să-i înapoiem statului acest avans în douăzeci de ani, cu dobândă. Cugetă, mărite guvernator, asupra rugăminții noastre și îndeplinește-o. Această hotărâre nu va fi nici în defavoarea ta, nici a împăratului; pentru că noi știm cine și ce suntem și de ce suntem în stare. Dacă suntem prieteni ai împăratului, acesta își va conduce ușor întinsul său imperiu; dacă însă îi suntem dușmani în inimile noastre închise, coroana și sceptrul i-ar putea deveni curând o povară nemaipomenită. De aceea, gândește-te la necazul în care ne aflăm, gândește-te ca un om cu minte la rugămintea noastră și fă după cum crezi de cuviință!”

16. Abia ascunzându-și mânia, Cyrenius a spus: “Înainte de a pronunța un «nu» sau un «da», voi porunci să se cerceteze în amănunt felul în care au fost incendiate casele voastre și motivele pentru care s-a făcut acest lucru. Că sunteți atât de nevinovați n-aș prea crede totuși. Chiar în noaptea asta am aflat că, în urma eclipsei totale de soare de ieri, și mai târziu, după ce a dispărut și soarele de seară, ați început să țineți poporului cuvântări solemne despre judecata Domnului, pe care unul dintre profeții voștri a prezis-o și care acum urma să se împlinească. Nici preoții grecilor nu au pierdut ocazia să tragă foloase de pe urma acestui ciudat joc al naturii. Voi, cele două tabere preoțești, ați profitat de acest fenomen al naturii ca să siliți poporul la jertfe nemaipomenite, sub pretextul unor rugăciuni plăcute Dumnezeului vostru, care i-ar putea proteja. Iar poporul, pe care din copilărie îl faceți surd și orb, a făcut tot ce a putut, atât cât l-au ținut puterile, ca să scape de judecata pe care voi ați anunțat-o.

17. Din fericire, s-a găsit un om înțelept și cu experiență care i-a chemat la el pe câțiva dintre cei mai buni oameni, pe care îi cunoștea, și le-a explicat foarte liniștit cauzele cât se poate de naturale ale fenomenului, spunându-le că el l-a trăit de mai multe ori. Și, în înțelepciunea lui, le-a atras atenția că dacă ar fi fost ceva adevărat în afirmațiile preoților, aceștia nu s-ar mai fi străduit să stoarcă de la popor ofrande atât de mari, doar pentru câteva clipe de existență pe lumea aceasta plină de minciună și înșelăciune! Preoții cei lacomi și lipsiți de inimă știau la fel de bine ca și el că în toată povestea aceasta nu poate fi nimic rău, că singura urmare ar putea fi o schimbare a vremii în ziua următoare. Dar ei știu cât de superstițios este poporul și, dacă tot li s-a ivit această ocazie, păcătuiesc fără nici o mustrare de conștiință!

18. Așadar, aceste lucruri le-am aflat astă-noapte de la un martor de încredere! Și care a fost urmarea acestor explicații înțelepte date la momentul potrivit? Cei astfel lămuriți în câteva vorbe au alergat la poporul disperat de afară și au strigat din toate puterile, cu mare bucurie: «Nădejde, nădejde, nădejde și iar nădejde! Liniștiți-vă și ascultați-ne, spre binele vostru!» Apoi, în cuvinte simple, i-au lămurit pe oameni. Iar aceștia, pricepând cum stau lucrurile, au fost cuprinși de furie împotriva voastră și v-au pregătit apoi un fel de judecată a lui Daniel. Această relatare fidelă m-a ajutat să înțeleg că de fapt nu păgânii, ci doar voi înșivă sunteți vinovați că peste noapte acest oraș, altfel frumos și însemnat, s-a transformat în cenușă, ca urmare a faptului că ați mâniat poporul prin firea voastră mincinoasă. De aceea sper să nu vă surprindă dacă nu numai că nu îmi pot pleca urechea la rugămintea voastră impertinentă, ci dimpotrivă, în calitatea mea de vicerege vă voi trage la răspundere și vă voi condamna, spre binele împăratului meu și al poporului, la despăgubiri complete daca lucrurile s-au petrecut într-adevăr așa cum am aflat astă-noapte de la acel martor de încredere! Ce aveți de spus împotriva acestor acuzații? Spuneți, dacă aveți ceva de spus!”

19. Chiar în timpul relatării lui Cyrenius, solicitanții își schimbau culorile feței precum cameleonul și se putea vedea ușor furia lucind în ochii lor de lup; iar acum, când erau nevoiți chiar să se dezvinovățească, nu mai puteau scoate nici un cuvânt, din cauza mâniei.

20. Cyrenius a așteptat un timp, dar văzând că nimeni nu spune nimic și iritat de grimasele de furie ale solicitanților, a spus cu seriozitatea sumbră a unui adevărat roman, arătând cea mai deplină neînduplecare: “Vorbiți degrabă, altminteri voi fi nevoit să iau tăcerea voastră - în care mocnește mânia - drept o mărturisire completă a faptelor de care sunteți acuzați și să vă condamn imediat, poruncind să fiți executați, așa cum prea bine meritați. Vorbiți sau nu știți că noi, romanii, nu glumim niciodată?”

21. Într-un târziu, cel mai mare în rang dintre farisei a spus: “Stăpâne, defăimarea este prea mare! Ne e greu să ne revenim și să vorbim împotriva ei, trebuie mai întâi să ne adunăm și să ne gândim cum de este posibilă o astfel de defăimare, și apoi să găsim mijloacele cele mai bune pentru a o arunca în praful deșertăciunii! Cine poate dovedi că am silit poporul să aducă jertfe?! Noi am propovăduit ce am simțit, lucruri de care și noi ne-am temut! Cine poate dovedi că am făcut altfel? Nu arătau oare semnele că urma să se împlinească profeția? Nu ne arată istoria că de multe ori răbdarea lui Dumnezeu a luat sfârșit și judecata Lui cea mai înfiorătoare s-a abătut asupra oamenilor? Dar avem totodată și o mulțime de exemple care ne arată că Dumnezeu, deși la început a vestit pedeapsa, a fost mișcat de căința și de penitența poporului și și-a îndreptat iarăși mila și îndurarea către cei pocăiți.

22. Dar dacă înțeleptul tău, care i-a ațâțat pe acei câțiva împotriva noastră, a avut într-adevăr gânduri curate, de ce nu a venit și la noi să ne arate ceea ce le-a arătat acelor câțiva nemulțumiți, care din totdeauna ne-au dușmănit? Doar un om care nu cunoaște religia noastră sublimă și care nu are habar de Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin gura profeților și de puterea acestui Cuvânt în vremuri grele, vestite prin semne pe cer, ne poate defăima cu atâta răutate. Iar guvernatorul general îi acordă unui astfel de om încredere deplină, mai degrabă decât nouă?! Probabil că ni se va spune: «Dacă acel om înțelept ar fi venit la voi și v-ar fi învățat așa cum a învățat poporul deznădăjduit, voi nu l-ați fi ascultat, ba l-ați fi și judecat sau chiar l-ați fi omorât cu pietre!» Dar cine poate spune asemenea lucruri despre noi, înainte de a ne fi pus la încercare?! Noi nu obișnuim să judecăm și să condamnăm decât în funcție de fapte, niciodată înainte, după aparențe și după presupuneri răutăcioase! Religia noastră ne justifică faptele. Cine poate susține și dovedi că una este credința noastră, iar faptele noastre altele?! Calomnia și bănuielile nouă nu ne dovedesc nimic, iar martorul tău ți-a putut spune orice a dorit. În fața noastră învinuirile sale sunt lipsite însă de orice valoare până când nu se va dovedi că într-adevăr faptele noastre sunt împotriva credinței noastre și că, dacă acest om, care cu «înțelepciunea» lui a instigat poporul împotriva noastră, ar fi venit la noi, l-am fi gonit fără să-l ascultăm!

23. Noi am împărtășit teama poporului. Și dacă acesta ne-a adus, pentru ispășirea păcatelor sale, jertfe bogate, în credința că astfel Îl va îmbuna pe Dumnezeu, noi n-ar fi trebuit să primim jertfele? Unde e scris că nu așa ar fi trebuit să facem?!

24. Nobile guvernator, gândește-te bine că ai de-a face cu adevărați slujitori ai lui Dumnezeu și nu cu templieri de stil nou, care din păcate știu atât de bine să-și întoarcă haina după vânt! Noi știm acest lucru și de aceea Templul nici nu ne privește cu bunăvoință. Dar, în cazul nostru, vechea credință a rămas nealterată, iar cele câteva muște de noapte care ți-au șoptit lucruri greșit interpretate nu vor schimba nimic din această realitate! Trăim astăzi o zi minunată lăsată de Dumnezeu și nicăieri nu se arată nici un semn al justiției divine, în afară de faptul că orașul nostru a căzut pradă flăcărilor, dar nu în urma unei osânde divine, ci ca urmare a răutății diabolice a unor păgâni care dintotdeauna ne-au fost dușmani. Dar oare ar fi fost într-adevăr cu neputință ca Dumnezeu să hărăzească acestui ținut soarta pe care au avut-o Sodoma și Gomora? Cine ar putea avea curajul să susțină că, după toate semnele, nu s-ar fi putut întâmpla așa? Nici nu vrem să spunem că Dumnezeu ar fi cruțat acest loc de pedeapsa cu care l-a amenințat doar de dragul nenumăratelor noastre rugăciuni și suspine. Dumnezeu ar fi putut-o face de dragul unui singur om cucernic, pe care noi nu îl cunoaștem, iar rugăciunile noastre au ajuns și ele, împreună cu ale aceluia, la treptele tronului Său. Dar cine ne dovedește, împotriva credinței și împotriva convingerilor noastre, că lucrurile nu stau așa, ci cu totul altfel? Eu, mărite stăpâne, am vorbit în numele meu, acum tu judecă drept în fața lui Dumnezeu și a oamenilor!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !