1. Cyrenius a respins însă mulţumirile, spunând: “Prietene! Domnului cerului şi al pământului I se cuvin toate mulţumirile şi toate laudele; tu însă, ca mare iniţiat în ale iudaismului şi bun cunoscător al scripturilor, îmi vei explica, spre luminarea minţii mele, ce sens legi de noţiunea de “înger”! Ce sunt de fapt îngerii lui Dumnezeu şi cum îi slujesc ei lui Dumnezeu şi cum oamenilor?”

2. Stahar a răspuns: “Mărite stăpâne, iată o întrebare foarte delicată, mai ales c[ încă nu s-a dovedit pe deplin că există cu adevărat îngeri! Scriptura vorbeşte despre ei în diferite locuri; dar nu spune nicăieri nici măcar într-un singur cuvânt ce şi cine sunt de fapt aceşti îngeri, şi cum şi în ce mod Îl slujesc ei lui Dumnezeu şi oamenilor!

3. După Talmud (*1) ar trebui să se înţeleagă prin îngeri doar forţele care izvorăsc din Fiinţa divină şi care, sub forma unor mănunchiuri de flăcări, se deplasează cu inimaginabila viteză a gândului dinspre eternul şi nepătrunsul centru al lui Dumnezeu în toate direcţiile, oarecum ca razele de lumină care izvorăsc din soare. De altfel, explicaţia aceasta mi se pare cea mai acceptabilă; dacă însă este corectă şi corespunde adevărului, este altă întrebare, la care probabil cu greu va putea răspunde vreodată un om muritor.

4. Scriptura mai spune că îngerii au fost văzuţi adesea pe pământ, slujindu-i pe oameni, sub chipul unor tineri de o nespusă frumuseţe! Trebuie să spun că, pentru cei care au o raţiune puternică, este o încercare cam grea; cel puţin mie şi tovarăşilor mei nu ni s-a arătat niciodată aşa ceva! Posibil ar fi! Dar ar putea la fel de bine să fie o metaforă veche, prin care s-au personificat, pentru a uşura percepţia, forţele spirituale active, dându-li-se forma plină, vioaie, puternică a unui prea-frumos tânăr; pentru că o îngeriţă nu a fost pomenită niciodată de vreun vers - probabil pentru că inspiraţii poeţi niciodată nu şi-au putut imagina marea forţă într-o fecioară, oricât de desăvârşită şi de fermecătoare ar fi fost, ci numai într-un tânăr împlinit şi perfect sănătos.

5. Iată, aşadar, mărite stăpâne, că, după raţiunea pură, părerile sunt diferite! Fiecare dintre ele pare să aibă la bază ceva real; dar ce este de fapt adevărat în toate acestea, noi, oamenii, nu putem aprecia. Aşa încât credinţa poporului trebuie întreţinută prin simţuri, pentru că oricum nu avem ceva mai bun să le oferim în loc! Iar acesta este răspunsul cel mai bun pe care pot să ţi-l dau la întrebarea ta; căci ţie nu pot să-ţi torn ceea ce i se spune poporului!”

6. Cyrenius: “Aşadar, nu prea crezi în posibilitatea apariţiei, în persoană, a unui înger?”

7. Stahar: “Nu doar nu prea, ci deloc; pentru că eu însumi nu am avut niciodată cinstea sau fericirea de a vedea ceva asemănător nici măcar în vis, darămite în realitate. Şi nici tovarăşii mei cu care am vorbit deschis despre această chestiune nu mi-au putut spune altceva decât ştiam deja.

8. Prin asta nu vreau să neg categoric posibilitatea, decât poate în faţa mea; dar, cu certitudine, un astfel de spirit îngeresc, fără un mediu natural potrivit, poate fi perceput prin simţurile noastre ca existenţă cu formă reală într-o măsură mult mai mică decât poate fi percepută raza de lumină atunci când nu găseşte un mediu care să o reflecte.

9. Raza de lumină, provenită de la soare, în mod cert parcurge mai întâi aerul înainte de a atinge pământul, unde îi vedem efectul. Dar în aer, care este un mediu mult prea uşor, nu poate deveni un fir de iarbă; în schimb, pe pământ se poate transforma, asemenea unui Proteus, în orice lucru, dacă întâlneşte în materie sâmburele spiritual al acestuia.

10. Şi, deoarece peste tot în marea natură a tuturor lucrurilor se descoperă o anumită ordine constrângătoare, dar niciodată nu se vede ceva devenind atunci când nu există o bază potrivită, şi unde nu există un mediu capabil să producă un anumit efect şi, deoarece nici la cercetarea cea mai atentă a fenomenelor naturale nu se descoperă vreun salt, de aceea sunt şi împotriva tuturor aşa-numitelor minuni şi împotriva apariţiei formal-personale a unui spirit sub indiferent ce nume - fie înger sau diavol, un dumnezeu sau opusul său.

11. Da, un spirit superior se poate manifesta, dar niciodată altfel decât în carne şi sânge; toate celelalte sunt fie fantezia unui om plin de imaginaţie, fie minciună curată!

12. Din păcate tocmai noi, cei care am descoperit adevărul de mult timp, trebuie să răspândim şi să întreţinem, printr-o ţinută şi prin gesturi mistice, minciuna şi cea mai adâncă superstiţie! Trebuie să ne păstrăm o expresie cucernică chiar şi atunci când am putea plesni de supărare în faţa unei prostii atât de mari! Dar iată că există Moise şi există profeţii - nişte oameni însetaţi de putere, care au fost nevoiţi să impresioneze poporul cu tot felul de fantasmagorii, pentru ca mai apoi acesta să îi încoroneze pentru vecie ca stăpânitorii săi şi să le acorde dreptul de a-l domina prin tot ceea ce se numeşte “rău”!

13. Dar dacă un popor a fost odată impresionat prin diverse minuni, până la prostirea desăvârşită, încearcă să-i aduci acestui popor lumină, lumină adevărată, şi se va arunca asupra ta ca un tigru şi te va sfâşia!

14. De aceea este întotdeauna mai bine ca un popor foarte îndobitocit să fie lăsat în credinţa lui străveche, prostească, iar aceasta să fie împrospătată şi revigorată prin noi false minuni, decât să se încerce luminarea lui, deoarece un popor bine îndobitocit în general nici nu mai poate fi luminat!

15. A fost o vreme când săream ca un tigru furios sau chiar omoram orice om care, prin credinţa lui în câte o minune, îmi întărea părerea pe care o aveam despre prostia omenirii; dar, cu timpul, după multe încercări, am ajuns la convingerea că omenirea, odată prostită, nu mai poate fi luminată şi mi-am dat seama şi că eram nedrept luptând împotriva acelor oameni care, prin minuni artificiale, încercau să întărească credinţa poporului în superstiţiile sale.

16. Cred că m-am deschis destul de mult în faţa ta. Sper că vei fi de acord că, în faţa poporului, trebuia sa mă arăt altfel! Dar că, pentru mine, am gândit întotdeauna altfel, asta ţi-o dovedeşte convingerea mea interioară, mai bună, pe care nu ţi-aş fi putut-o arăta dacă nu aş fi avut-o! Acum nu îmi mai pasă de făcătorii de minuni; de-acum să nu se mai lupte cu noi, din invidie, ci să ne vină în ajutor şi ne va fi tuturor foarte bine.

17. Omenirea, a cărei minte nu poate fi luminată, nu trebuie lăsată niciodată să observe că, dincolo de noi, nu e nimic; dimpotrivă, prin minuni artificiale trebuie întărită în convingerea şi în credinţa oarbă că dincolo de noi sunt mistere de nepătruns, pe care le poate înţelege pe de-a-ntregul doar un preot pătruns de spiritul divin şi un profet deşteptat de Dumnezeu tocmai în acest scop.

18. Ajunge că doar foarte puţini îşi dau seama că toate învăţăturile privitoare la o fiinţă divină nu sunt - între noi fie vorba - nimic altceva decât vechi fabule deşarte, care îşi au rădăcinile în fantezia omenească şi atât.”