1. Rafael: “Acum ne interesează numai dacă ai spus adevărul sau nu! Pot să-ţi spun cu certitudine că, doar pentru a verifica mai îndeaproape natura mea spirituală, ai minţit detestabil, după fantezia ta nestăpânită, şi că, din tot ce ai povestit până acum, nici măcar un cuvânt nu este adevărat!

2. Magicianul inventat de tine spui că ţi-ar fi ghicit gândurile; iar eu am ghicit acum că ne-ai minţit pe toţi ca pe nişte proşti! Şi iată că minciuna din povestea cu magicienii a devenit prin mine adevăr în ceea ce te priveşte!

3. Magicianul inventat a făcut, în minciuna ta, vin din apă; iată, şi asta pot face cu adevărat! Uite aici un urcior gol; să fie umplut cu apă!” Ulciorul a fost umplut cu apă. “Iată-l aici plin cu apă! Nu am atins ulciorul şi totuşi apa s-a transformat în vinul cel mai bun! Gustă-l, să vezi dacă îţi place!”

4. Stahar a gustat apa şi a văzut că era într-adevăr vinul cel mai bun.

5. Îngerul a vorbit mai departe: “Apoi magicianul a făcut să dispară vinul din alt vas; şi, iată, eu nici măcar nu ating vasul, şi totuşi acum nu mai este nici un strop de vin în el! Ulciorul este gol şi uscat. Dar magicianul tău inventat a făcut din miros vin; şi, iată, ulciorul acesta nici măcar nu miroase a vin, şi eu vreau să se umple încă o dată cu vinul cel mai bun! Iată, ulciorul este plin!

6. Dar nu ai pâine şi nu-ţi cade bine vinul gol! Magicianul tău a avut nevoie de nişte pietre pentru a le transforma în pâine; eu nu am nevoie decât de vrerea mea şi - iată - deja ai în faţă o grămadă de pâine! Gust-o şi vezi dacă nu e mai bună decât pâinea din minciuna ta!

7. Tu i-ai dăruit magicianului tău două livre inventate de argint; eu îţi aduc aici, din nimic, două sute de livre de argint adevărat, masiv, ca plată bună pentru minciuna ta! Spune-mi acum dacă eşti mulţumit?”

8. Stahar a făcut nişte ochi foarte mari şi a spus, după un timp: “Nu, este cu neputinţă ca aici să fie lucru obişnuit şi natural! În mod sigur e vorba de mai mult decât de orice forţă a naturii, oricât de tainică ar fi! Aici e vorba de o voinţă divină atotputernică, iar tu, tinere, ori eşti un înger adevărat, întrupat, ori eşti unul dintre cei mai mari profeţi ai lui Dumnezeu, ca Samuel sau Ilie!

9. Da, acum cred că eşti un mesager al lui Dumnezeu, trimis din cer la noi, bieţi oameni păcătoşi, pentru a ne aduce iar pe calea cea bună, de la care ne-am abătut! 10. E adevărat, divinule mesager al Domnului, că istoria cu magicienii indieni pe care ţi-am povestit-o a fost inventată de mine - dar după modelul unei alte istorii care mi-a fost relatată mie cândva. Am spus-o doar pentru a te verifica mai îndeaproape şi mi-am dat seama că într-adevăr privirea ta pătrunde până în străfundul fiinţei şi că voinţei tale chiar şi cele mai imposibile lucruri îi sunt cu putinţă.

11. Aşa încât acum cred cu tărie că, în ciuda trupului tău frumos, eşti un desăvârşit sol dumnezeiesc, iar inima mea e cuprinsă de o bucurie mare că mi-a fost dat şi mie să trăiesc o dată ceea ce este descris în Carte şi au trăit din când în când, în timpurile străvechi, cuvioşii Părinţi!”

12. Îngerul: “Dar nu ai trăit acum pentru prima dată ceva ce au trăit şi vechii Părinţi! Acum treizeci de ani ai trăit ceva asemănător în Templu, iar urmarea a fost că Marele Preot de atunci a căzut, prin mâna ta, între altar şi Sfânta Sfintelor! De ce atunci nu ai crezut în minunea care era evidentă şi de ce ai înfăptuit acel act de o cumplită cruzime tocmai faţă de un Mare Preot?”

13. Stahar: “Iubitule, atotputernicule mesager al Domnului, nu-mi aminti de o vreme în care cu siguranţă că am văzut lumina zilei numai datorită unui blestem şi de o faptă pe care după aceea am regretat-o de multe mii de ori! Dar atunci nici mintea, şi nici inima mea nu m-au putut sfătui altfel!

14. În secret mă iniţiasem în filosofia grecilor şi ştiam de ce eram om. Platon şi Socrate, precum şi Aristotel, îmi erau de mii de ori mai dragi decât toţi profeţii mei obscuri şi deosebit de mistici, pe care până în ceasul acesta nu i-am înţeles şi cred că nu îi voi înţelege niciodată, pentru că de fapt nu sunt de înţeles - mai ales «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon, care pare mai curând a unui smintit decât a unui înţelept. De aceea eram de-a dreptul furios împotriva a tot ceea ce era într-o cât de mică contradicţie cu raţiunea pură euclidiană, datorită căreia am devenit de fapt maestru în calcule.

15. Prietene celest şi atotputernic! Dacă cineva îmi spune: 2 şi cu 2 fac 4, iar ziua are lumină şi noaptea întuneric, atunci a vorbit întru totul adevărat, iar eu îl voi strânge la piept ca prieten. Dar dacă vine unul şi îmi spune în faţă şi susţine cu încăpăţânare că 2 şi cu 2 fac 5 şi că ziua este întuneric, iar noaptea lumină, pe un asemenea bou îl omor cu o singură lovitură; pentru că un asemenea ucigaş al spiritului este mult mai rău decât orice hoţ sau bandit sau criminal!

16. Şi iată cum s-au petrecut lucrurile atunci în Templu! Deja începuseră să susţină cele mai mari prostii şi se instituiseră pedepse pentru cei care ar fi îndrăznit să contrazică în vreun fel înţelepciunea lui Solomon, oricât de obscură şi de tâmpită ar fi fost!

17. Marele Preot despre care vorbim era un adevărat adept al lui Solomon şi se ţinea strict de învăţăturile celei mai mistice înţelepciuni; începuse chiar să predice despre o lumină mare care va apărea în lume. Aceasta, spunea el, va lumina tot întunericul nopţii atât de puternic, încât chiar cele mai întunecate găuri de sub pământ vor fi mai luminoase decât soarele celei mai luminoase amiezi; iar ziua lumii se va transforma într-o noapte adâncă, iar întunericul zilei va fi atât de mare, încât vor muri oameni şi animale din cauza lui. Spunea că lumina nopţii ar fi deja în lume şi ar lumina deja întunericul nopţii, aşa încât chiar şi cei născuţi orbi puteau vedea ca cei văzători în miezul zilei!

18. Ce ţi-am spus acum este doar un început care, de la ALPHA la OMEGA (prima şi ultima literă ale alfabetului grecesc) este bineînţeles minciună, pentru că până în ziua de astăzi nu am văzut în treizeci de ani altă lumină a nopţii în afară de luna plină - în afară de fenomenul luminos prelungit de aseară, care foarte bine ar fi putut să nu se producă, scutindu-ne de multă nenorocire. Nimeni nu avea voie să-l întrebe ce trebuie să se înţeleagă prin ceea ce spunea el, dar cerea credinţă deplină.

19. Asta aş mai fi suportat, în numele lui Iehova, pentru că, pe lângă un car de prostie, un strop nu mai contează; oricum în sinea ta poţi gândi curat şi adevărat; dar apoi a început să spună: «7 va deveni l, iar 666 va deveni 111, şi 777 şi 1/2 şi 1/3 şi 1/4. Cine ştie să socotească, să socotească acum altfel; pentru că cele vechi vor fi acum judecate şi condamnate.»

20. Asemenea inepţii şi altele asemănătoare ne-au trezit, mie şi câtorva discipoli ai lui Euclid, îngrijorarea, teama şi mânia; am conspirat împotriva lui şi, prin câteva pietre bine ţintite am pus capăt jignitoarei prostii!

21. Dar n-am avut un câştig prea mare, deoarece urmaşii celui ucis au fost de sute de ori mai răi. Aşa încât tovarăşii mei şi cu mine nu prea mai aveam zile bune în Templu; iar eu, după ce am stat şi am chibzuit, am devenit un mare ipocrit, atât de ipocrit încât în curând m-au ales mai-marele lor, cu toate drepturile unui Mare Preot. În această calitate n-am lăsat să-mi scape nimic şi am făcut pe rigurosul; dar în interiorul meu eram bun şi bine dispus. Acum ştii şi motivul pentru care a fost ucis Zaharia! Care e părerea ta?”