1. Majoritatea tovarăşilor lui Stahar erau pe malul mării, ceilalţi se plimbau prin curte. Stahar însă i-a chemat pe toţi pe mal şi le-a spus: “Prieteni! L-aţi auzit vorbind pe acel tânăr şi aţi văzut ce poate face?”

2. Ei au răspuns: “Am văzut câte ceva, dar nu totul; pentru că prea ni s-a părut o treabă pusă la cale de guvernatorul roman, ca să ne atragă în plasa lui, şi ne-am spus în sinea noastră: cu cât eşti mai departe de arc, cu atât mai greu te atinge săgeata! De pierdut oricum am pierdut tot ce aveam, nu mai suntem decât nişte cerşetori! Oraşul încă mai arde! Ce să facem? Romanii ştiu ce putere avem asupra poporului; fără favorurile noastre greu de cucerit, regimentul lor din Asia îi costă cam scump! O, un roman ca Cyrenius, căruia îi stau la dispoziţie toate bogăţiile din toate cele trei părţi ale lumii, poate orice!

3. Dă-mi şi mie mult aur şi argint, şi voi deveni şi eu făcător de minuni, poate nu unul ca acel băiat vrăjitor - dar voi înfăptui minuni din cele mai uimitoare.”

4. Stahar: “Prietene, eşti smintit dacă vorbeşti aşa şi nici măcar nu eşti în stare să faci deosebirea dintre o minune adevărată şi una falsă! M-am folosit deja de toate argumentele şi obiecţiile posibile, dar cu toată opoziţia mea a trebuit să mă recunosc învins când băiatul acela a început să-mi dezvăluie gândurile mele cele mai intime! Abia atunci mi-am dat seama de marea şi vechea mea greşeală şi vin acum la voi pentru a vă spune ce am văzut şi ce am auzit!

5. Băiatul este negreşit un înger al lui Dumnezeu, şi el a mărturisit că Mesia cel făgăduit este deja în această lume, că îi face pe orbi să vadă şi pe surzi să audă şi să înţeleagă, şi că ar fi chiar posibil să Îl vedem şi să Îl auzim aici.

6. Eu cred acum totul, şi veţi crede şi voi! Căci eu sigur nu sunt unul care acceptă şi crede ceva prea uşor; trebuie să fiu convins până la ultimul detaliu de un lucru înainte de a-l accepta; dar dacă odată am căpătat o convingere, aceasta va fi neclintită ca o stâncă de granit şi nimeni nu mi-o mai poate zdruncina!

7. Şi, pentru că aşa stau lucrurile cu mine, mă puteţi crede fără să mai staţi pe gânduri! Pentru că voi toţi împreună nu puteţi avea împotriva acestei chestiuni îndoieli mai mari decât am avut eu; dar toate obiecţiile mele s-au dovedit a fi false! Şi, pentru că până la urmă am înţeles şi am acceptat cauza lui Mesia aşa cum accept că 1 plus 1 fac 2, aţi putea să mă credeţi şi voi!”

8. Tovarăşii lui Stahar au spus: “Foarte bine; întrebarea este ce să credem?”

9. Stahar: “Dar voi sunteţi surzi?! Nu v-am spus că tânărul acela este cu adevărat un înger al lui Dumnezeu, că Mesia este în lume şi că noi înşine Îl vom vedea şi Îl vom auzi în curând?! Asta trebuie să credeţi şi nimic altceva!”

10. Ei au răspuns: “Foarte bine! Dacă tu crezi şi eşti chiar convins matematic de aceste lucruri, atunci noi nu ne putem îndoi; dar, în cazul acestor apariţii noi, nemaiîntâlnite, trebuie să ne gândim mereu că întotdeauna înotătorii cei mai buni se îneacă cel mai uşor, căţărătorii cei mai cutezători se prăbuşesc de pe stânci şi credincioşii cei mai dârji sunt cei care încep să se îndoiască înaintea acelora care nu au înţeles atât de repede şi nu au manifestat de la o clipă la alta o credinţă prea adâncă!

11. Tu, după cum bine ştim, niciodată nu ai crezut uşor şi de aceea credem vorbele tale; dar puţină reţinere şi precauţie nu strică niciodată. Doar ştim din Scriptură cum câte un profet făcător de minuni către sfârşitul vieţii a devenit un om slab, simplu! Doar pe urmă s-a văzut ce hram purta un astfel de profet. Trebuie să luăm în considerare şi asta.”

12. Stahar: “Iau totul pe răspunderea mea. Sigur că ştiu că nu ne putem arăta astfel în Templu, dar vom şti să ne apărăm de el! Spre exterior rămânem - cu măsură, însă - ceea ce am fost şi îi plătim tributul stabilit; dar interiorul nostru trebuie să se schimbe radical, iar cu timpul vom iniţia şi poporul în lucruri mai bune.

13. Acum, dacă ne uneşte acelaşi spirit şi aceeaşi credinţă, să mergem cu toţii acolo unde stau guvernatorul şi băiatul; acolo ni se va da mai multă lumină!”

14. Tovarăşii lui au fost de acord şi s-au îndreptat cu toţii spre Cyrenius, unde Stahar a spus: “Iată-ne, am venit şi îţi stăm cu toţii la dispoziţie; vom face şi vom fi ceea ce vrei tu şi nimeni nu ne va mai întoarce vreodată împotriva ta! Iar minunatul şi atotputernicul sol al lui Dumnezeu să-i întărească pe aceşti fraţi ai mei în credinţa lor în ceea ce şi eu am crezut cu greu la început!”

15. Cyrenius: “Iată că noi, romanii, nu suntem nişte judecători atât de neînduplecaţi cum aţi crezut multă vreme; dar vrem judecată dreaptă şi adevăr neştirbit! Cine îndeplineşte aceste cerinţe este prietenul nostru, primeşte cetăţenia romană, şi nici un alt tribunal în afară de cel roman nu mai are voie să-l judece vreodată.

16. Aşadar, prima favoare pe care v-o fac este că voi da fiecăruia dintre voi câte un act de cetăţenie romană! Sunteţi, împreună cu mai-marele vostru, cincizeci; vi se vor aduce imediat actele! Odată ce le veţi avea pe acestea, se va vedea ce se mai poate face pentru voi!”

17. Aici Cyrenius le-a poruncit slujitorilor săi să aducă cincizeci de suluri bune de pergament. Slujitorii au alergat la sacii cu bagajele acestuia şi au adus repede sulurile cerute. Când acestea s-au aflat pe masă, Stahar l-a întrebat pe Cyrenius: “Mărite stăpâne, probabil că va trebui mai întâi să-ţi facem cunoscute numele noastre?”

18. Cyrenius a spus, arătând spre înger: “Iată, acesta este scribul meu cel rapid, dar el ştie de mult ce are de făcut şi vă cunoaşte şi numele; va scrie documentele în faţa voastră!” Apoi Cyrenius îl invită pe Rafael să facă ce are de făcut.

19. Rafael s-a dus repede lângă masa pe care erau cele cincizeci de suluri, le-a întins cât a putut de bine, a luat apoi o unealtă de scris umplută cu negreală, a trecut-o într-o clipită peste toate cele cincizeci de suluri şi i-a spus apoi lui Cyrenius: “Iată, prietene, ai aici documentele cerute, în limba romanilor, în greacă şi în ebraică; le poţi da celor în cauză!”

20. Când Cyrenius a început să împartă hârtiile, toţi cei cincizeci au fost cuprinşi de groază, pentru că această minune era pentru ei prea mare, şi toţi au început să priceapă, tremurând, că acum se aflau în preajma lui Dumnezeu. I-au mulţumit lui Cyrenius pentru această dublă favoare; dar nici unul nu a cutezat să vorbească sau să întrebe ceva.