1. Când au ajuns amândoi la Mine, îngerul a făcut o plecăciune până la pământ şi a spus: “Doamne, iată aici un măr copt! Trupul său este la fel ca al tuturor oamenilor, dar spiritul său este puternic şi plin de vigoare nealterată. Laudă şi cinstire Ţie, Doamne, pentru aceasta, acum şi în vecii vecilor!”

2. Iar Eu am spus: “Bine, Rafael, asemenea fructe îmi sunt plăcute şi le preţuiesc! Ce-i drept, s-a ridicat din scaunul lui Moise şi al lui Aaron; dar şi-a însuşit şi învăţăturile lui Platon, Socrate, Pitagora şi Aristotel, şi de aceea nu este o trestie pe care o bate vântul încoace şi încolo, ci un cedru bine înfipt în pământul Libanului, care ştie să se opună furtunilor. El stă nemişcat şi liniştit, şi, când îl lovesc furtunile, nu se pleacă. Acest pom îl voi lăsa până la ridicarea noului Ierusalim; el să pună grinda şi acoperişul casei Mele!

3. Acum, spune-Mi tu, Floran, te bucuri de Mine?”

4. Floran a răspuns: “Doamne al întregii vieţi! Cum ar putea cineva să nu se bucure de Tine?! Dar eu sunt un om păcătos, iar sfinţenia Ta îmi spune: «Pleacă de lângă mine! Şi, iată, asta îmi strică bucuria! Aş vrea să stau în faţa Ta fără păcat şi să fiu demn de Tine; dar acest lucru nu este cu putinţă, căci am păcătuit, nu sunt decât un păcătos şi mi-e ruşine în faţa sfinţeniei Tale! De aceea, nu simt bucurie în inimă, ci o amară părere de rău, iar aceasta nu poate înveseli nici o inimă. Pe de altă parte, sunt destul de bărbat şi am destulă minte ca să înţeleg că îmi vei ierta greşelile şi că sunt un om alcătuit din multe elemente, care îşi va atinge desăvârşirea abia după ce aceste elemente se vor fi purificat prin fermentaţie, asemenea vinului tânăr care astfel se limpezeşte şi devine un vin curat şi gustos, care este pe placul tuturor.

5. Tu eşti Stăpânul, iar omul este fructul luptei Tale veşnice pentru veşnicie; deci el însuşi nu este nimic altceva decât o luptă cu victorii şi înfrângeri, pentru ca odată să renască, din cenuşa focului care l-a distrus, la o viaţă nouă, care în sine se va linişti, dar în afară va rămâne cu toate acestea o luptă veşnică şi aşa trebuie să fie!

6. De aceea, Doamne, nu-mi ierta păcatul, căci el a fost necesar pentru a declanşa în mine lupta pentru o nouă devenire ca om. Dar iartă-mi ruşinea înfrângerilor mele frecvente, şi atunci mă voi bucura de Tine, Doamne!”

7. M-am adresat atunci discipolilor: “Iată aici un om în al cărui suflet nu s-a cuibărit falsitatea! Pe omul acesta Îl iubesc demult!”

8. A vorbit atunci Simon Petru: “Doamne, pare să fie un al doilea Matael!”

9. Eu i-am răspuns: “Crezi că poţi fi un înţelept doar în felul lui Matael? Iată, acest Floran este tocmai opusul lui Matael şi, cu toate acestea, este la fel de înţelept ca Matael! Matael este un cunoscător al tainelor naturii şi al limbilor bătrânilor. Floran însă este un cunoscător al întregii religii şi al întregii înţelepciuni şi deşteptăciuni a bătrânilor. De aceea e mai greu să vorbeşti cu el decât cu Matael. Dar acum, că l-am câştigat de partea noastră, va fi o unealtă de nădejde împotriva tuturor ereziilor, pe care le va distruge cu iscusinţă şi cu mult succes fără să facă vreo minune. Şi aşa e mai bine pentru copiii lumii, pentru ca judecata care îi ţine încătuşaţi să nu pună şi mai mult stăpânire pe sufletele lor! Pentru copiii de Sus, minunile sunt semne ale graţiei divine, dar nu şi pentru copiii acestei lumi.

10. Deoarece voi - în inimile voastre - ştiţi cine sunt, puteţi rămâne liberi în sufletul vostru atunci când Mă vedeţi făcând lucrările lui Dumnezeu pe acest pământ. Dar nu la fel stau lucrurile cu copiii acestei lumi, care sunt încătuşaţi şi nu mai au nici un gând liber, şi cu atât mai puţin cugetul.

11. Dar dacă Foran se ocupă de ei cu înţelepciunea lui, razele cuvintelor sale vor cădea asupra lor, luminându-le treptele templului din inima lor; şi, odată ce vor fi înăuntru, vor fi câştigaţi pe de-a-ntregul pentru toată eternitatea! Dar voi toţi împreună nu sunteţi încă nici pe departe atât de deştepţi ca Floran singur!”

12. Floran nu a auzit toate acestea, pentru că le-am vorbit discipolilor doar prin inimă; de aceea, el M-a întrebat ce să facă.

13. Iar Eu am spus: “Du-te acum la fraţii tăi şi spune-le că voi veni curând şi la ei!”

14. Auzind aceasta, Floran nu a spus nici un cuvânt, ci a făcut doar o plecăciune, după care a alergat spre fraţii săi.