Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 7.7.2020, 02:03
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 18.7.2013, 01:49    Post subject: Capitolul 136 - Acuzația lui Marcu la adresa mai-marelui fariseilor Reply with quote

Capitolul 136
Acuzația lui Marcu la adresa mai-marelui fariseilor


1. Este evident că Cyrenius nu se așteptase la acest răspuns, așa că nu știa ce replică să-i dea conducătorului fariseilor. De aceea, el l-a chemat pe Matael și i-a spus cu o voce scăzută: “Acum vorbește tu mai departe; căci eu am ajuns la capătul înțelepciunii mele! Ăștia sunt unși cu mult mai multe alifii decât mi-am închipuit eu la început!”

2. Matael i-a răspuns: “Mărite prieten! Ne va fi foarte greu, căci este cu neputință să le dovedim ceva ce ar fi făcut dacă s-ar fi ivit prilejul! Și chiar dacă ar fi avut cele mai rele intenții, lucru de care nu mă îndoiesc, lipsește totuși încercarea de a le pune în aplicare! Unde este aici punerea în faptă - singura care poate fi pedepsit㠖 a intenției rele, pe care este sigur că au avut-o, dar pe care ar fi putut foarte bine să nu o fi avut? Și ce gânduri pot să apară în mintea unui om, când acesta este împins din toate părțile?

3. Când în inimă este furtună, nici un om nu-și poate limpezi gândurile schimbătoare, care se îmbulzesc ca niște nori grei; atunci când, după o vreme, furtuna din inimă se potolește, omul liniștit rareori își mai amintește tot ceea ce - în furtuna pasiunilor sale - i-a trecut prin minte. Poate că au fost și multe gânduri condamnabile. Dar care Dumnezeu, îndrăznesc să spun, se va face judecătorul acestora?! Dacă acești oameni sunt într-adevăr drept-credincioși, care au împărtășit teama poporului din unul și același motiv - și asta va trebui să credem până când, asemenea unui zeu, le vom putea dovedi contrariul - rugămintea lor trebuie îndeplinită, dacă, desigur, îndeplinirea unor asemenea rugăminți a fost prevăzută de împărat și pentru astfel de cazuri ieșite din comun! Noi nu putem da un verdict decât asupra faptelor pe care le avem în față. Câtă vreme nu le putem opune nimic convingător, gândurile noastre nu ne pot servi drept contraargument și chiar dacă ar depune mărturie întregul oraș, tot nu am ști mai multe decât știm acum.”

4. Matael i-a șoptit aceste cuvinte cu jumătate de voce lui Cyrenius, iar acesta, scărpinându-se după ureche, s-a întors către Mine: “Tu, Doamne, ce părere ai?”

5. Eu i-am răspuns: “Vremea mea încă nu a sosit, de aceea judecați doar voi doi, împreună cu ei; dar chemați-i și pe bătrânul Marcu și pe cei doi fii ai săi, căci ei îi cunosc mai bine decât voi! Și Ebahl din Ghenizareuîi cunoaște, la fel și Iulius. Pune să fie chemați aceștia și vei auzi imediat altă limbă!”

6. Cyrenius a trimis degrabă după Iulius care, între timp, se dusese împreună cu Ebahl pe deal, unde erau și soldații, pentru a privi focul care era încă foarte mare. Cei doi au venit repede, la fel și bătrânul Marcu. Când toți s-au adunat, Cyrenius le-a prezentat pe scurt cererea fariseilor și cuvântarea mai-marelui lor, precum și ceea ce acesta din urmă considera a fi un argument incontestabil.

7. Auzind acestea, Marcu s-a minunat de uriașa îndrăzneală a mai-marelui fariseilor și i s-a adresat acestuia: “Conducător al fariseilor, care te dai acum preacinstit și preacucernic! Mi-ai picat în plasă, așa cum îmi doream de multă vreme! Amintește-ți cât te-ai străduit cu doar trei ani în urmă să mă convertești la credința ta! Ai fost chiar dispus să mă scutești de circumcizia dureroasă și cam neplăcută pentru un om în vârstă. Mi-ai spus că ar fi de ajuns dacă m-aș înscrie cu întreaga mea casă în rândul adepților credinței tale! Mi-ai promis o sumedenie de avantaje de tot felul atunci când ți-am spus că sunt un om conștiincios, care nu schimb cu plăcere religia strămoșilor mei pentru o alta, ale cărei principii le cunosc prea puțin, și care nu știu ce noi îndatoriri îmi va aduce. Ți-am spus atunci foarte deschis că nu refuz întru totul ideea de a schimba religia mea cam inconsistentă pentru una mai bună, dar înainte ar trebui să fiu inițiat în tainele noii religii.

8. Atunci mi-ai răspuns că în cazul religiei tale așa ceva nu este necesar, că oricum, orice religie nu este altceva decât o filosofic pentru leagănul copiilor și că tocmai de dragul copiilor trebuie păstrată. După ce omul ajunge să-și dezvolte judecata, nu mai are nevoie de această filosofic de leagăn, dar, de dragul copiilor, el păstrează aparențele; dacă ar lua-o însă în serios, el ar trebui considerat un nebun orb. Mi-ai mai spus și că, la urma urmei, un om ca mine ar putea judeca și singur dacă nu ar fi mai deștept să se declare adept al unei religii care nu îi pune nici o piedică în cale.

9. Eu ți-am acceptat propunerea și am trecut la religia ta, împreună cu toată casa mea. Dar ochii mi s-au deschis în scurt timp, când m-am văzut condamnat de voi la tot felul de taxe supărătoare, și apoi am văzut din ce în ce mai limpede ce târg păcătos făcusem trecând la religia voastră.

10. Înainte de orice trebuia să vă dau zeciuială și primele fructe din toate. M-am plâns de multe ori autorităților romane, dar n-am rezolvat nimic. De fiecare dată mi se spunea: «Volenti non fit iniuria!» (Cel care de la început a acceptat de bună voie un anumit lucru, nu se poate considera după aceea înșelat!) De ce tu, un bătrân roman cu capul pe umeri, te-ai lăsat prins? Plătește acum pentru prostia și nesăbuința ta!”

11. Iar când veneam la tine să-ți vorbesc despre necazul meu, nici nu mă ascultai; tot ce-mi răspundeai în trufia ta era: «Așa stă scris!», iar eu plecam trist și necăjit, fără să fi rezolvat ceva.

12. Dacă vroiam să îmi deslușiți tainele scripturii, îmi spuneați: “Noi suntem scriptura și cuvântul viu al lui Dumnezeu! De aceea nimeni să nu întrebe nimic, ci fiecare să facă ceea ce noi îl învățăm și îi predicăm! De altceva nu are nimeni nevoie!”

13. Iată, oracol bătrân și rău al evreilor din Cezareea lui Filip, acestea au fost cuvintele tale și așa te-ai purtat! Și acum, dintr-o dată vrei să fii alb și fără nici o pată? Îți jur pe tot ce am mai sfânt acum că nu vei pleca de aici până nu îmi vei înlocui cel puțin mie pagubele produse pe nedrept! Cel mai înalt guvernator poate porunci, pe răspunderea mea, , să ți se bată crucea în spate, căci nu ți s-ar face astfel nicidecum o nedreptate! Ai înțeles, oracol bătrân și rău?”

14. Cyrenius: “Ah, așa stau lucrurile?! Păi, am putea spune că am aflat ceva! Ei bine, «înțeleptule» șef al asupritorilor poporului, ce ai de obiectat?”

15. Mai-marele: “Îl cunoști pe Moise în întregime și pe toți profeții iluminați de Dumnezeu?”

16. Cyrenius: “Pe Moise îl cunosc destul de bine; dar pe profeți îi știu doar după nume.”

17. Mai-marele: “Foarte bine; atunci du-te și învață mai întâi să recunoști toate amarele mele îndatoriri și pedepsește-mă dacă îmi poți dovedi că nu am îndeplinit vreuna dintre ele! Dacă vrei, poți să citești - avem scriptura la noi - ca singurul bun pe care avem voie să-l purtăm la noi în această zi mare dată de Dumnezeu, când există pericolul să fie distrusă.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !