1. Cyrenius a spus: “Da, Doamne şi Stăpâne în spiritul Tău cel etern! De-acum chiar că nu mai am alte întrebări de pus în legătură cu toate aceste aspecte. Doar că ar fi fost bine ca ele să fi fost consemnate şi în scris, cuvânt cu cuvânt; căci vorbele Tale pot constitui baza unei întregi şi perfecte constituţii de stat.”

2. Iar Eu am spus: “Uite, Rafael va face lucrul acesta pentru tine; pune doar să i se aducă cele necesare pentru scris!”

3. Drept care, Cyrenius a poruncit pe dată slujitorilor săi să aducă cele necesare pentru scris, iar aceştia au şi plecat şi au adus degrabă mai multe suluri de pergament, precum şi nişte plăcuţe de cupru pentru gravat. Când toate au fost aduse, Eu l-am chemat pe Rafael, iar acesta a sosit de îndată la masa noastră şi l-a întrebat pe Cyrenius cum doreşte să aibă însemnările, pe pergament sau pe plăcuţele de cupru.

4. Cyrenius i-a răspuns: “Pe pergament însemnările ar fi fără îndoială mai uşor de folosit, dar pentru urmaşii noştri ele s-ar putea păstra mai bine pe plăcuţele de cupru. Dar, odată ce voi avea toate explicaţiile scrise pe pergament, voi avea eu pe urmă grijă ca ele să fie copiate şi pe plăcuţe.”

5. Însă Rafael i-a spus: “Ştii ceva, întrucât tot nu mă costă vreun efort în plus dacă fac treaba odată sau de două ori, îţi voi înscrie textul deodată şi pe pergament, şi pe tăbliţe!”

6. Cei doisprezece de la masa alăturată au făcut ochii mari şi au aşteptat plini de nerăbdare să-l vadă pe ucenic scriind cu amândouă mâinile deodată.

7. Iar Suetal chiar i-a spus lui Ribar: “Ei, de scrisul ăsta cu două mâini deodată chiar că sunt foarte curios! Fără îndoială că marele învăţător din Nazaret trebuie să fie şi un bun pedagog; căci o asemenea scriere eu n-am mai văzut încă. Dar până va reuşi el să aştearnă pe pergament, cuvânt cu cuvânt, tot ce a rostit aici grecul cel cu adevărat foarte înţelept - care nu mă îndoiesc că este şi el un ucenic ceva mai în vârstă al Nazarineanului - sunt aproape sigur cava apune soarele!”

8. Iar Ribar i-a răspuns: “Asta fireşte că depinde de cât este el de îndemânatic la scris! Dar poate că şi la scriere dispune de vreo ştiinţă magică, despre care noi ştim la fel de puţin cum am ştiut şi despre faptele lui miraculoase de dinainte. Pe toate le-am văzut şi le-am simţit, însă cum şi pe ce cale au fost ele făptuite, despre asta nu avem nici cel mai mic habar! De aceea, nici nu trebuie să ne îndoim vreodată de reuşita vreuneia din intenţiile anunţate ale unor oameni de genul acesta, care au săvârşit deja în faţa ochilor noştri lucruri atât de deosebite, decât doar dacă vreun eşec al lor ne va demonstra până la urmă contrarul!”

9. Iar Suetal a completat: “Aşa este, îţi împărtăşesc şi eu părerea, numai că trebuie doar să discutăm şi noi despre ceva!”

10. Ribar însă i-a replicat: “Frate dragă, aici chiar că este mai bine să tăcem, limitându-ne doar să privim şi să ascultăm! Uite, băiatul îşi potriveşte de-acum sulurile şi tăbliţele! Deci hai să fim foarte atenţi; căci este sigur că foarte curând va începe să scrie!”

11. În momentul acela, Suetal chiar s-a ridicat în picioare, aşteptând atent momentul în care va începe să scrie tânărul ucenic. Dar cum s-a uitat mai atent, el a văzut dintr-o dată că atât sulurile de pergament, cât şi tăbliţele ele cupru erau toate pline cu litere. Şi, uluit peste măsură, a strigat în gura mare: “Ei bine, mai presus de minunea aceasta chiar că nu poate exista alta! Căci noi aşteptam cu toţii ca ucenicul să înceapă să scrie cu ambele mâini, şi iată că el a şi terminat treaba! Ştiţi, asta de-acum depăşeşte chiar toată înţelegerea omenească şi nici nu s-a mai auzit vreodată de ceva asemănător!”

12. Şi, la strigătul acesta de uimire al lui Suetal, s-au ridicat toţi cei doisprezece în picioare, privind uluiţi la sulurile de pergament desfăşurate în faţa lor şi la tăbliţele umplute cu un scris foarte mărunt. S-au convins însă cu toţii că pe toate erau înscrise nişte litere clare, curate şi perfect citeţe, şi au început să se întrebe mai mult din priviri: “Cum este posibil aşa ceva?”

13. Iar Rafael, văzând marea uluire a comesenilor săi, i-a explicat lui Suetal: “Vezi tu, acesta este efectul celor opt peşti înfulecaţi de mine, pentru care tu m-ai cam invidiat; dar trebuie să aduni putere atunci când vrei să duci o lucrare la bun sfârşit! Sau poate eşti de altă părere?”

14. Iar Suetal i-a răspuns: “Dragă prietene atât de minunat, ţie îţi cam place să mă iei puţin peste picior; dar nu-i nimic, căci văd eu bine că în tine sălăşluieşte o putere divină uriaşă şi cu tine noi nu ne putem pune! Sigur este însă că nu de la cei opt peşti ţi se trage puterea aceasta deosebită, pe care cu siguranţă ţi-a dăruit-o învăţătorul divin şi unic de la Nazaret. De aceea, fă ce vei şti tu ca să reuşim şi noi să-l vedem şi să putem vorbi cu el. Căci acum sufletul nostru chiar că nu ne mai dă pace; trebuie să-l vedem şi să stăm de vorbă cu el! Acum chiar vrem să-l cunoaştem şi să vorbim cu el!”

15. Rafael a spus: “Mai aveţi răbdare un timp, până când voi aranja cum trebuie manuscrisul, iar apoi ne vom duce şi vom vedea unde s-a ascuns marele învăţător de cei orbi şi surzi!” Şi, cu răspunsul acesta, cei doisprezece s-au declarat mulţumiţi şi n-au mai pus pentru moment alte întrebări.

16. Rafael însă s-a apucat să pună în ordine sulurile de pergament şi le-a predat, împreună cu tăbliţele, lui Cyrenius, care nici el nu era mai puţin uimit. Acesta a început pe dată să le cerceteze şi nu contenea să se mire de exactitatea cu care au fost ele executate.