Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 23.1.2021, 22:40
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 20.12.2013, 22:34    Post subject: Capitolul 172 - Cornelius și Iara Reply with quote

Capitolul 172
Cornelius și Iara


1. Dar Cornelius nu contenea să se minuneze de înțelepciunea fetei. La fel se minunau și Faustus cu Philopold, iar Cornelius Mi-a cerut voie să stea, acolo, la masă, de vorbă cu fata despre unele și altele. Iar Eu i-am dat voie. Cornelius era foarte bucuros, la fel și fata și toți cei adunați la masă, iar Eu l-am sfătuit să pună întrebări înțelepte.

2. Dar, când să-i pună fetei o întrebare, Cornelius a căzut pe gânduri și nu mai știa ce să o întrebe. Căci, din îndemnul Meu de a-i pune fetei doar întrebări înțelepte, el a înțeles că discuția nu trebuia să fie doar o conversație fără scop, cum se poartă la masă, ci o discuție plină de miez, și stătea pe gânduri, întrebându-se ce ar putea spune într-o societate atât de distinsă obișnuită să asculte cele mai alese învățături.

3. Cu cât cugeta mai mult și mai adânc, cu atât mai puține lucruri i se păreau demne de a fi discutate cu fata. S-a tot gândit, dar nu a găsit nimic care să i se pară că ar avea vreo valoare.

4. După ce s-a frământat o vreme, Cornelius Mi-a spus: “Ia te uită, eu credeam că va merge mai ușor. Dar cu cât mă gândesc mai mult și mai adânc, cu atât mai puțin găsesc ceva potrivit pentru un copil atât de înțelept!”

5. Eu am spus: “Ei bine, dacă nu-ți vine în minte nimic ieșit din comun, întreab-o despre lucrurile cele mai obișnuite!”

6. Cornelius: “Da, da, numai că și aici e o problemă! Ceva prea banal nu pot totuși să o întreb, iar dintre lucrurile mai importante printre cele obișnuite nu-mi vine nici unul în minte despre care să nu se fi vorbit aici deja de multe ori!”

7. Observând însă încurcătura în care se afla Cornelius, fata a spus: “O, prietene drag, dacă nu găsești nici o întrebare pentru mine, dă-mi voie să te întreb eu pe tine. Pentru că, atunci când este vorba de întrebat, eu n-am nici o problemă: când vreau să pun o întrebare, îmi vin în minte zece.”

8. Cornelius a spus: “O, așa ar fi foarte bine, copila mea nespus de drăgălașă! Dar dacă îmi pui tu o întrebare, se înțelege de la sine că trebuie să răspund la ea, iar dacă va fi să nu pot - ceea ce foarte ușor se poate petrece, căci îmi pari un copil foarte pătrunzător - ce se va petrece?”

9. Fata: “Ei bine, ce se poate petrece atunci?! Atunci voi răspunde singură la întrebarea mea, iar tu vei judeca întrebarea și răspunsul și îmi vei spune dacă m-am rătăcit cumva! Iată, nici pentru mine nu e o joacă să întreb și să răspund. Tocmai de aceea nu mă pune pe gânduri Domnul, singura mea iubire în veci, pentru că între înțelepciunea Lui nesfârșită și cea atât de mărginită care ne-a fost dată nouă, orice comparație este deșartă.

10. Dacă spunem proștii mai mari sau mai mici, distanța dintre noi și Domnul nu se micșorează câtuși de puțin, pentru că noi - prin noi înșine - nu suntem nimic în fața Lui și, dacă găsim în noi ceva pentru El, acel ceva este El însuși, care prin mila Lui pătrunde în inimile noastre.

11. Dar există câțiva înțelepți printre noi, chiar aici, la masa aceasta, pe care eu îi respect nespus. Cu ei nu e bine să mănânci din același blid!

12. Probabil că eu cunosc câteva lucruri pe care acum nu le poate ști nici un om în afară de mine, de Rafael și, bineînțeles, de Domnul, dar la ce-mi folosește să cunosc stelele îndepărtate, dacă în schimb sunt străină aici, pe pământul pe care M-am născut?! E de o sută și de o mie de o rimai rău!”

13. Cornelius: “Cine este acela de la masa noastră față de care ai un respect atât de mare?”

14. Iara: “Viceregele de acolo, care va stăpâni de acum împreună cu bătrânul Uran întregul Pont! Matael este numele său! El ar putea să-mi dea niște nuci cam greu de spart! Cred că la o sută de întrebări n-aș fi în stare să-i dau nici un răspuns deștept!”

15. Matael: “O, copilă dragă, ce modestă ai devenit dintr-o dată! De mult eu nu te mai pot pune în încurcătură! Îți cunosc prea bine ascuțimea minții! Dacă până și Rafael trebuie să se adune bine atunci când stă de vorbă cu tine, cu cât mai mult trebuie să o facă unul ca mine! Iar comandantul Cornelius face foarte bine când cumpănește adânc la ceea ce ar putea să discute cu tine! Căci sunt puține ca tine în tagma ta! Este adevărat că și eu cunosc și înțeleg unele lucruri. Cu toate acestea, nu aș intra niciodată cu tine într-o luptă a înțelepciunii; asta ar fi doar prostie și vanitate din partea mea! Dar orice învățătură primită de la tine îmi va fi oricând plăcută, dragă și scumpă!”

16. Iara: “Așa pățește o biată fată: dacă cumva știe câte ceva, nimeni nu mai îndrăznește să vorbească ceva cu ea! De aceea, aproape că ar fi mai bine pentru ea să știe mai puține pentru a nu le fi neplăcută prietenilor săi mai înțelepți! Dar acum, ce mai pot face?! Să încep să știu mai puține decât știu mi-e cu neputință; nu pot să micșorez lumina din inima mea! Dar această lumină îmi dă într-o măsură tot mai mare iubirea pentru Domnul, pentru cel mai sfânt tată al taților tuturor taților de pe pământ! Da, dacă aș putea să micșorez cât de cât această iubire unică, dar mi-e imposibil! Iar ceea ce știu din această lumină nu este al meu, ci este știința, cunoașterea Domnului în inima mea, și de aceasta nu trebuie să se ferească nimeni, așa cum nici eu nu trebuie să mă feresc de nimeni! De aceea, nobile prieten Cornelius, și tu, nobile Matael, trebuie să puteți vorbi cu mine!”

17. Cornelius: “Da, da, așa e, așa e! Dar știi, preaiubită Iara, tocmai aici e cuiul: cu tine - încep să simt acum foarte limpede - tocmai de aceea e greu de vorbit, pentru că într-adevăr cuprinzi în inima ta prea mult din înțelepciunea cea mai pură! O, altfel ești nespus de gingașă și de drăgălașă, și te-aș putea asculta zile în șir; dar să ți se pună întrebări sau să pui tu întrebări, asta este cu totul altceva! întrebarea se pune ușor; dar apoi vine răspunsul, și în privința asta eu nu stau încă prea bine!

18. În plus, ceva din vechea mea înfumurare nu m-a părăsit încă de tot și de nimic pe lume nu mă tem mai tare decât de o umilință, ceea ce nu e bine, dar nu pot face nimic, pentru că așa am fost crescut de mic, iar un obicei atât de vechi nu te părăsește atât de repede pe cât ți-ar plăcea să crezi.

19. Dar mai așteaptă puțin, o să-mi treacă prin cap ceva deștept și atunci voi avea o mare bucurie când voi primi de la tine un răspuns cu adevărat înțelept!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !